Is it you i want or just a notion of a heart to wrap around
so i can find my way around?
Te-am pus pe un piedestal doar ca sa te pot privi de jos,
doar pentru a-mi satisface nevoia de a ma simti supusa. Te-am
inaltat pana ai ajuns la nori, doar ca sa ma poti privi ca pe o furnica.
Ti-as cere sa ma scapi de pielea aceasta umana, sa imi scoti gandurile cu
penseta, sa ma operezi de tot ce-am mai
bun sau rau, pustiindu-ma. Te-mbrac in lumina orbitoare, doar ca sa pot sa
raman eu in umbra.
Nu-mi place sa recunosc asta, dar tot ce simt pentru tine
este egoist. Vreau sa ma infasor in insecuritatile tale si sa-ti modelez frica
pentru a-mi gasi un rost. M-as droga cu mintea ta minunata pentru a-mi simti
bataile inimii strapungandu-mi tot corpul.
Te vreau, te simt, te inspir, te expir, te chem, ravnesc la al tau suflet patat de inchisoarea
mintii, poftesc la a ta sarutare capabila sa ma poarte in atemporalitate, toate
astea doar ca sa scap de mine, doar ca sa nu mai fiu eu, sa ma contopesc cu
tine si sa ma uit, incet-incet.
Mi-e frica sa aflu ca ceea ce vad in tine este doar
inchipuirea la care jinduiesc, acel om perfect pentru mine, gresit in cele mai
bune sensuri, care niciodata nu se va materializa. Nu vreau sa te pierd in
capcanele timpului doar fiindca n-am stiut ce vorbe sa-ti adresez si fiindca
deseori am ajuns prea aproape, gata sa te sufoc. Te-as pastra ca pe un bibelou,
tot timpul in vitrina vietii, stergandu-l de praf din cand in cand, dar
pregatita sa se sparga in orice moment, intimidata fiind de fragilitatea lui.
De fapt, tu ai un exterior tare si pretios, asemenea portelanului, insa aerul
dintre noi este firav, gata sa ramana fara oxigen, sa se rarefieze pana sa
ajunga vid.
Ne-a legat inca din prima clipa o parama, o franghie pe care
o intaream cu cate un fir nou la fiecare imbratisare care dura mai mult de 5
secunde, cu fiecare raset si zambet, cu fiecare privire prin care ne
transmiteam mai multe ganduri decat am
fi putut concretiza in propozitii si fraze. Chiar daca stransoarea paramei n-a
ramas mereu constanta si parea gata sa atinga pamantul de multe ori, unul
dintre noi mai tragea din cand in cand de cate un capat, amintindu-ne ca suntem
acolo unul pentru celalalt.
Nu vreau sa te posed, nu te-as considera niciodata un
obiect, n-as vrea sa fii niciodata al meu, propriu si personal. Ti-ai pierde
din auteticitate, te-as reduce la statutul de simplu muritor, ceea ce nu vei fi
vreodata. N-as putea sa-ti strivesc aripile imense sub a mea stransoare
monotona, insa n-as pierde nicio ocazie de a te devora, a imi hrani existenta
cu suflarile tale zguduitoare.
Am trait cu impresia gresita in tot acest timp ca vreau sa
te descopar, sa te dezlusesc, sa-ti aflu si cele mai ascunse dorinte si temeri.
Nu vreau sa extrag din tine mai mult material pretios decat esti dispus sa-mi
oferi.Sunt indragostita de mintea ta, cea mai frumoasa din cate am cunoscut si
as ramane mereu in primul rand, cel mai mare fan, gata sa-ti aplaud fiecare
reprezentare pe scena al carui actor principal esti tu.
Poate ca gresesc punandu-mi pe tava sufletul, ca m-am
despuiat in fata ta de gandurile cele mai profunde si valoroase, dar stiu ca
sunt in siguranta cu tine. Nu trebuie sa faci ceva cu ele, multumeste-le
lasandu-le pe franghia aceea dintre noi, putand sa le readuci in plan constient
din cand in cand. Poti si sa faci abuz de ele, sa le prelucrezi, sa le
modelezi, sa te joci cu ele.
Nu-ti cer absolut nimic, singura mea pledoarie este de a
lasa parama dintre noi sa reziste (sau nu) singura in fata trecerii timpului,
fiindca-mi place sa te stiu acolo, chiar si fara vorbe si atingeri.
