Lumea-mi interioara

Destruction is a form of creation.

2011-07-19T04:22:00.004+03:00

Pe vecie blestemata in ochiul furtunii, in linistea asurzitoare a fricii, mereu in siguranta pe o muchie de cutit.Rafale de amintiri tintesc spre trup, spargandu-se in mii de bucatele, inainte de a putea fi deslusite.Ganduri mai puternice ca taietura unei spade arunca ramasitele unui de mult uitat intreg in cele patru zari. Chiar si infinitul ajunge sa te constranga cand tot ce-a mai ramas din tine sunt dorintele putrezite in gradina fiintei tale. Frunzele-ti poarta zbuciumul in vant, iar petalele sunt singurele care iti pastreaza amprenta pe ele pentru a intra in vesnicie.
Scartaitul coloanei de tinichea cade frant sub povara inutilitatii, iar lumina apusului nu pare decat inca un pas catre sublimul intuneric. Ranile deja nu se mai vindeca, ci doar dizvolva tot ce ar fi putut ramane, din greseala, in istorie.
Praf de pusca pe maini, in trahee si-n stomac. Razboiul e aproape gata,iar soldatii au lasat de mult credinta si dumnezeii in urma, acoperind goliciunea sufletului in mantii imbibate in curaj.Nimeni nu poarta vina bataliei, conflictul s-a aprins subit si nesesizabil, de la un muc de tigara uitat intr-un colt.

Condamnare

2011-03-28T15:40:00.000+03:00

M-am inaltat prin iubire, dar am decazut mai rau decat in suferinti prin monotonie si limitare. Eram un spirit tanar si liber. M-ai ingradit in colivia-ti si mi-ai frant aripile pline de vis si speranta. Mi-ai taiat avantul, mi-ai sugrumat farama din pofta de viata ramasa.Zbuciumul interior mi l-ai agravat, ademenindu-ma cu o falsa pace ulterioara. M-ai incatusat in lumea-mi, cand tot ce-mi doream era sa scap de ea si de mine. Da, e mai usor sa te invinovatesc pe tine, decat sa recunosc ca m-am complacut in situatie. Da, e mai usor sa te caut in exterior, decat sa-mi repar stricaciunile interioare. Da,e mai usor sa-mi imaginez cum ar fi trebuit sa fie, decat sa actionez.

Analizandu-te, m-am descoperit , iubindu-te, m-am pierdut.

Ar trebui sa incetez sa cred ca lucrurile care par potrivite la momentul oportun, chiar sunt cele mai bune.

You can get what you want or you can just get old

2011-01-13T22:14:00.003+02:00

Azi am ajutat un batran cu grave probleme locomotorii sa treaca strada.In loc sa fiu mandra ca in sfarsit sunt de folos cu ceva, oricat de mic acel ceva ar fi, m-a inabusit plansul.
Nu vreau s-ajung in starea aceea deplorabila fara sa-mi dau seama, cu viata intreaga trecuta pe langa mine.Am realizat ca frica mea cea mare legata de viitor se trage din faptul ca nu-mi traiesc prezentul. Momentul de fata(in cazul meu)nu exista pentru a conta, ci pentru a deveni trecut.
Yes, I'm a coward and a quitter. Complain is all I know to do. Orh, women! *rolling eyes*

I wish...

Billy Joel - Vienna

Asculta mai multe audio diverse

Necrolog

2010-12-23T01:06:00.004+02:00

Am reajuns in perioada aia in care-mi aduc aminte ca sunt un copac fara o radacina.O radacina pe care mi-ai smuls-o inainte sa stiu ca sunt un copac.
In toti anii astia, mi-ai fost ca un strain. Nu te-am cunoscut deloc, nu m-ai lasat sa ma apropii. Te stiu din povesti, din amintiri trecatoare si din fotografii.Nu m-ai marcat cu absolut nimic, cel putin nu cum ar fi trebuit. In schimb m-ai golit cu absenta ta.
Mi-e frica ca n-o sa-mi fie dor. De fapt, nici nu stiu cum e sa-mi fie dor de tine.Nu ai fost niciodata aici, nu ai stiut nimic din ce mi s-a intamplat, prin ce treceam. Vizite formale, intrebarile obisnuite si multa raceala.
Ma-ngrozeste faptul ca o sa mori singur, c-o sa aflu prea tarziu si atunci vestea ma va lasa nepasatoare. Trupu-ti va fi fost bagat de mult sub pamantul rece, iar ultimii oameni "alaturi" vor fi niste gropari anonimi.
Ma trezesc plangand dupa tine, dupa ce ar fi fost normal sa insemni pentru mine. Mi-ai zdruncinat realitatea mult prea devreme, pe cand copilul din mine inca tanjea dupa perfectiune.
Cateodata uit cum arati si ma sperie, dar apoi imi aduc aminte ca degeaba iti stiu chipul, daca sufletul tau imi e necunoscut.
Imi voi continua existenta cu golul creat de tine adancindu-se din ce in ce mai mult si tot eu voi iesi in pierdere la capat de drum, fiindca stiu adevarul,crudul adevar.
Chiar de-as vrea sa mai incerc, nu vad rostul. Folosesti cuvinte carora nu le stii sensul, pretinzi ca ai sentimente fata de mine pe care nu le vei cunoaste in veci. Eu nu vreau sa te mint frumos. Imi esti indiferent si totusi ma doare.

Nu, nu-ti voi spune niciodata lucrurile acestea. Gandurile mele nu ar face decat sa te impovareze tardiv. Poate c-ar fi mai bine sa te las sa iti traiesti lipsurile nevociferate, la fel cum eu le inec pe ale mele si sa pastram pentru suprafata doar un zambet fals, pentru a pastra aparentele.

Scantei

2010-09-07T15:20:00.003+03:00

Depresia se loveste de geam, dar n-o voi lasa sa intre. In camera am peretii colorati ce-mi inveselesc mintea si mai am si melodia asta minunata. Visez la raze de soare primavaratice in parc, la copaci infloriti, la rasete copilaresti si stari jucause.

Ploile astea lungi si dese o sa treaca atat de greu, aducand cu ele si mai multe ganduri nedorite si nespaland niciun pacat, nicio zi prea intunecata. Septembrie se anunta o luna agitata emotional si tare lenesa, dar nici asta n-o sa ma prabuseasca. "What doesn't kill you, makes you stronger"

Asculta mai multe audio Muzica

Frustrare

2010-07-24T02:34:00.004+03:00

Ma enerveaza cum nimic nu mai este special si nepretuit in ziua de azi. Ma enerveaza cum toata lumea scrie profund, cu aceleasi metafore si comparatii obosite. Culmea, toate sunt xeroxuri telepatice, fiindca aparent nimeni nu copiaza pe nimeni. Ma enerveaza cum nu mai exista suficient loc pe pamant si pentru deosebit. Cu totii avem minti stralucite, stim sa ne folosim atuu-rile cu indemanare. Ba mai mult, cu totii avem simt artistic! Putem descrie tot ce simtim in cuvinte pompoase, in detaliu.Tot ceea ce-am vazut sau vom vedea este deja in fotografii. De ce ne mai obosim sa mai traim? Avem viata pusa pe tava, chiar sub nasul nostru.

Nu mai stim ce-i aia pudoare, subiecte tabu, mass-media ne-a distrus inocenta. Toata lumea are parte de libertate, de tigari, alcool si droguri. Fiecare-n parte are lumea la picioare. Nu mai gustam la fel iesirile "in lume", pana si calatoriile au devenit parte din monotonie.Nu trebuie sa ne mai obosim sa descoperim ceva, totul este deja uzat. Nu mai stim ce e aia distractie, si-n loc s-o cautam in noi, aruncam vina asupra vietii, pe care tot noi am modelat-o, cu mainile si mintea.
Copilaria este confundata cu adolescenta, iar aceasta cu maturitatea. Pierdem atat de multe pe drum si nu ne trezim decat atunci cand ajungem "mari", realizandu-ne nefericirea si faptul ca suntem incompleti.
Clipele se dau de-a dura, iar noi nici nu incercam macar sa ramanem in istorie. Trairea clipei de fata nu rezolva nimic daca ne ofera doar o fericire trecatoare, lasand un gol imens in urma ei.

Am generalizat aiurea, stiu. A fost pentru efect, pentru a ascunde egocentrismul din fraze.Mi-e frica de prezent si de viitor. Vad cum zi de zi lumea se degradeaza, usor, usor se dezintegreaza si ma gandesc cu groaza la viitorul plin de pustiul din noi rasfrant asupra lumii.

La fiecare ascultare, melodia asta imi reaminteste toate astea si ma rascoleste.

Asculta mai multe audio Muzica

Mini autoanaliza

2010-07-21T14:29:00.005+03:00

Am fost, sunt si voi ramane cea din umbra. Ma bucur de neutralitatea si calmul ce-mi ofera aceasta pozitie. Raman un pion mut si prafuit, desi as putea da sah mat de cele mai multe ori. Prin tacerea-mi, nu am obtinut vreun aer misterios, sunt mai mult o carte deschisa, iar trairile interioare sunt puse in scena intr-o sala plina de spectatori.Oh, de-as putea o viata-ntreaga sa observ, fara sa fiu observata... sa fiu inconjurata de lume, dar sa nu am contact cu nimeni..

Sunt cel mai bun ascultator, uneori chiar cel mai bun confident din cauza memoriei proaste. Sunt o suma de caracteristici, numite calitati pentru ceilalti si defecte pentru mine. Desi corpu-mi traieste pentru ceilalti, sunt o narcisista egoista care pretinde ca se detesta. Imi apar cu valtoare ideile mele de capatai, dar le calc in picioare cu fiecare ocazie oferita. Corpu-mi zvacneste dupa drumul catre indeplinirea dorintelor, dar mintea-mi lenesa si fricoasa e blocata la linia de start.

Ii analizez pe cei din juru-mi,dar cel mai mult pe mine. Sunt obsedata de a-mi gasi linistea interioara prin vindecarea gandurilor negative si complicate fara rost.Am incercat calea maturizarii, dar in loc de vreo imbunatatire am gasit probleme si mai mari.

Sunt o liber-cugetatoare trista de fel, din motivele cele mai gresite. Dupa ce mi s-a spus de nenumarate ori, am ajuns si eu sa cred ca am un potential mare irosit sub o carapace de caracter limitat.

Asculta mai multe audio Muzica

Life happened

2010-04-14T23:04:00.008+03:00

Am lasat o lume d-afara sa ma doboare, i-am inspirat aerul rece s-am simtit cum incet, incet patrunde pana-n maduva. I-am ascultat strigatele din ceasurile tarzii ale noptii si m-am lasat captivata de dansul melancolic al felinarelor. Soaptele mi le-am uitat in zbuciumul noptii, parul in bataia vantului, ochii in lucirea lunii.
M-am lasat influentata de corpuri straine si de sunete mult prea indepartate. Mi-am lasat peretii denivelati in urma, cu privirea-mi atintita spre cel mai apropiat refugiu, un loc oarecare. Alergam fara sa-mi misc picioarele, iar tinta era de neatins. Treceam ca o stafie prin cladiri si oameni fara contur.Simturile-mi erau pierdute, la fel si mintea.
Insetata de a ajunge la destinatie, n-am simtit cum drumul ma transformase intr-un recipient de tinichea cu-n continut imprastiat. Degeaba mai priveam in urma,eram pe-o straduta cu sens unic.Sa-ncerc sa ma readuc la viata?S-o iau pe-o poteca laturalnica? Drumul e de abia la inceput,iar eu sunt deja pierduta.

Someone to say hi to

2010-04-13T22:02:00.005+03:00

I wish I had someone to dedicate these lyrics to.. It feels even worse that it makes me sad, though I can't fully associate them with anyone. I think this is the only thing my life really lacks of. I don't want passers-by anymore, my inner self is yelling for a never-ending friendship.

Nothing new

2010-03-08T22:02:00.003+02:00

I'm not a fighter, I'm a runner and a hider.

Same old tricks, same old places, same old thoughts.

This painful silence becomes annoying and the routine drains me of any feelings left. I'm not even waiting for that something to come and light my life and my mind, anymore. I know I could do something to repair everything, but I'm just not willing and not motivated, either.Life goes easy on me...

This was just to remind myself how lifeless I am. hahahahahaha.

Asculta mai multe audio Muzica

Putting a mind of misery in words

2010-01-23T12:32:00.003+02:00

De ce ne regasim in multe din spusele, ideile altora,in faptele lor, in citate, in imagini, in franturi de suflet ce apartin altei persoane? Mai suntem atat de unici, originali, speciali pe cat ne vroiam? Universul o fi infinit, dar noi i-am facut limite. Fiecare gand de-al nostru a fost mai devreme sau mai tarziu in capul altei persoane. *sigh* Suntem mult prea multi ce respira acelasi aer...

Simone de Beauvoir - She Came To Stay
" No, she could find nothing beyond this abstract regret of having nothing to regret"
" If she spoke of it, it would become a disquieting and gripping reality, instead of a fleeting mood. Thenceforth,he would have to bear it in mind, even when she herself attached no importance to it."

Iar din M.D. House :
" This is not easy, but it is simple "
" Being miserable doesn't make you better than others. It just makes you miserable."

Anxietate

2010-01-14T22:06:00.003+02:00

Just the thought of tomorrow, makes me want to stick to yesterday.

Viitorul, in viziunea mea egoista, nu suna bine deloc. Da, inca sunt o negativista convinsa. Nu vreau aventuri, nu vreau sa-mi asum vreun risc, nu vreau nimic nou, nu vreau sa exploatez vreun teren necunoscut.
Din comoditate, poate, n-as schimba prezentul, bun, rau, cum o fi, cu nicio zi din viitor. N-as da siguranta clipei de fata pe insecuritatea urmatoarei.
Da, sunt paranoica si batuta-n cap, dar chiar mi-e frica de ce poate aduce viitorul. Ma inspaimanta mai rau decat gandacii si paianjenii.Am zis!

back to reality

2010-01-04T20:23:00.003+02:00

Mai bine degerata la Babele decat inapoi aici.

Inapoi in stransoarea monotoniei, inapoi la nostalgie, la nenumaratele regrete si obligatii.

Acum e momentul sa-mi doresc sa fi avut parte de lucruri mai bune ... fiindca oricum nu m-as fi bucurat de ele.

Revin pe drum numai cu ganduri de evadare.O evadare fara limite, fara capat, fara consecinte, fara reintoarceri.

Point of no return

2009-12-09T20:51:00.003+02:00

Da, sunt vinovata! Am pacatuit s-acum trupul isi merita decapitarea, dar macar sufletu-mi merita crutat. Stiu ca merit cele mai groaznice chinuri! Am incercat si singura, dar... n-a fost indeajuns de rau. Mintea nu vrea, insa trupul cere cu masochism moartea. Moartea,da, moartea, cea care reprezinta scaparea divina pentru cei slabi.

Sunt de blamat, pentru c-am cautat vatamarea spiritului in fel si chip. M-am umilit, m-am ranit, m-am negat, m-am dezamagit, m-am mintit, m-am adus la cel mai josnic prag.Realitatea mi-am faurit-o din idei fixe si ganduri ambigue, cu aroma de negativism. Ajunsesem sa cred ca eu chiar reprezint personajul fictiv pe care ma blocasem.

De-acum, insa, totul se schimba. N-o sa-mi mai caut scuze neverosimile si am sa-mi arunc mantia patata de iluzia a ceea ce credeam ca sunt. N-o sa ma mai ascund dupa scutul maturitatii pentru a-mi ascunde frustrarile.N-o sa mai nascocesc depresii pentru intrebarile "existentiale" tipic adolescentine.

Tot ce-am insemnat vreodata pentru mine e pus la indoiala. In ce sa mai cred daca in mine nu pot?

Dincolo de ce-i palpabil, sunt aceeasi eu, un copil naiv si egoist, imbracat in haine de oameni mari. Am fost dintotdeauna aici, retrasa in coltul intunecat.

If not now, then where?

2009-11-17T20:20:00.007+02:00

Cred c-am inteles de ce majoritatea oamenilor vor sa fie iar copii. Cand esti mic, totul e nou si ti se capteaza atentia foarte usor asupra lucrurilor ce te inconjoara. Faptul ca nu pricepi tu prea multe e un alt avantaj, fiindca cu cat cunosti mai mult din ceea ce te inconjoara, cu atat descoperi problemele. La varste fragede nici nu conteaza cat de naiv esti fiindca oricum esti vazut ca un portelan si nimeni nu indrazneste sa-ti faca rau ( generally speaking, unfortunately).

Nu trebuie sa-ti bati capul cu nimic, nu e nevoie sa faci eforturi, totul vine de la sine. Esti absolut fascinat de lume, de oameni, de lucruri pentru ca totu-i nou si nedescoperit. Totul se spulbera cand sufletele naive constientizeaza suflarea noastra apasatoare.
Cu cat faci mai multe pana devii adult, cu atat mai rau, spun din proprie experienta. Devenim sictiriti si nu stim de ce oboseala asta devine cronica si nu mai trece. Ne impotmolim in monotonie si ne complacem in situatii ce nu ne ofera nicio satisfactie. Placerea e tot mai greu de gasit din cauza ruginii ce ne mananca sufletele. Nu ne mai gasim alinare decat in vicii. Nici macar lupta pentru supravietuire nu ne face sa ne ridicam capetele deasupra gramezii de gunoi in care ne aflam. Lucrurile care ne aduceau zambetul pe buze odata, acum fac parte din rutina ce ne nimiceste incetul cu incetul. Devenim niste roboti sedati de monotonie, minciuni, dezamagiri.

Mai bine inchizi o pleoapa azi decat sa te gasesti ravasit maine si sa nu stii de ce. Suntem cu totii bolnavi si avem venele pline de indiferenta si plictiseala. De-ncerci sa te cauti, n-o sa-ti dai seama ca tu ai trait acea viata, trupu-ti n-o sa resimta trecerea anilor, ci o sa ramana acelas ceas, cu acelas ticait banal, ce te ameninta cu trecerea timpului. Viata trece pe langa tine fulgerator, iar cand realizezi asta, e deja mult prea tarziu.

Nu poti da timpul inapoi, nu poti stropi totul cu ciocolata pentru a fi mai placut, nici cel mai scump parfum nu poate sa acopere mirosul de putregai din noi. Degeaba ne amagim ca mai exista sanse, ca lucrurile mici conteaza. Nu ne vom schimba, nu se va imbunatati nimic, totul se duce de rapa, iar noi vom ramane tot cu mainile-n san.

Tracy Chapman - Almost
Asculta mai multe audio Muzica

Moving on

2009-09-16T09:30:00.004+03:00

Odata si-odata tot o sa plec, cat mai departe si n-am sa ma mai intorc, nici macar cu privirea. N-am sa regret catusi de putin, n-am sa ma mai tem ca slabiciunea va invinge tot din mine si ma va face sa alerg inapoi. Chiar de vantul va bate puternic din fata, chiar daca nimeni si nimic nu va mai fi la fel.

get cape wear cape fly
Asculta mai multe audio Muzica

Another bruise to try and hide

2009-08-17T22:00:00.004+03:00

Sunt de parere ca daca un lucru nu merge bine de la inceput, nu are rost sa mai continui. Atunci de ce sunt ipocrita, uitand de "regula" asta a mea, cand e vorba de mine? Sunt o egocentrista fara scapare. De la inceput in relatia cu mine insami n-au fost curcubee si fluturasi, dar am continuat sa ma lupt, sperand c-o sa-mi vina mintea la cap o data si-o data. Inca nu mi-a venit. Tot ma chinui, ma intorc pe dos, dar problema nu face decat sa se agraveze. Uneori simt ca-mi fac in ciuda, abuzand de lucrurile care chiar ma baga tot mai adanc in dispret. O fi teribilism si/sau comportament auto-distructiv.

Aceleasi jucarii ce se vor stricate, toate parca cu aceiasi sclipire rautacioasa in ochi, semanand intre ele, de parca mor si reinvie, cu puterile dublate. Aceleasi pietre ce se bat cap in cap, toate vrand sa fie buricul pamantului, dar nici una recunoscand asta. Semne tot mai mari ce duc spre acelasi drum infundat. Nisipul cu care te minti ca nu-l vei mai lasa sa-ti scape printre degete, doar ca sa te vezi dezamagit si infrant. Aceeasi poveste, imbunatatita, dar acoperita de tot mai multe pete negre.

La o cana de ganduri bune, se adauga doua de ganduri rele, condimentate cu obisnuitul low self-esteem, iesind starea de azi, " hates herself day ". Se recomanda cererea parerii psihologului inainte de folosirea retei.

Savage Garden - Two beds and a coffee machine
Asculta mai multe audio Muzica

drumul spre pierzanie

2009-08-06T00:26:00.005+03:00

Ceea ce visam este ce ne dorim cu adevarat? Probabil ca nu si e inspaimantator sa admiti aceasta. Sa fugi inainte de a se prabusi totul e lasitate, sau solutia cea mai buna? Ce te-a multumit azi, nu o va mai face si maine. Vei avea nevoie din ce in ce de mai mult si... mai mult. Incerci sa scapi, dar esti prea departe chiar si pentru asta. Viteza tuturor si rapiditatea cu care trec clipele te coplesesc, fiind un cosmar perpetuu. Nu mai merge sa te prefaci, n-ai scapare. Pustiul sa te ingrijoreze mai mult decat golurile ce se vor umplute. Sa nu regreti cele intamplate, ci cele ce se vor intampla. Cireasa de pe tort este sa vezi sfarsitul chiar de la inceput. Sa privesti lucrurile vechi cu ochi noi te deruteaza, dar... inca e bine.

Bazaitul tantarilor completeaza ecoul gandurilor. Ciupitura, precum un gand la inceput de drum, iti vine s-o zgandari,dar cu cat faci asta mai mult, cu atat se face rana mai mare.

Ironia e ca... vroiam sa fie niste insirari de cuvinte haioase, nu ganduri incoerente si mult prea ambigue. Nici de data asta nu mi-a iesit.

Doar cămaşa la catarg şi chitara în derivă

2009-07-25T01:25:00.004+03:00

Am un chef nebun de scris, de a inveli iar cuvintele cu intelesuri ascunse, sa le fac ghemotoace, ghemotoace si sa ma joc ca o mâţă cu ele, sa le rostogolesc pana devin idei, sa le desfac in fraze, iar dupa ce termin, sa "vomit" inca un gand uitat pe drum.

Mi-am propus sa nu folosesc niciun " dar" in post-ul asta. Nici macar unul, scapat printre degete. "Dar" arata nehotarare, iar acum sunt sigura ca vreau Vamă, soare, vant, cort, ganduri bete, vin si Folk You.

Ce daca nu-s toate roz? Ce daca nu-s curcubee si zambete peste tot? N-as putea spune ca este vreun inlocuitor pentru acestea, nu e nicio minune, nimic spectaculos. Zilele trec, fara sa stiu sigur de ce si care-i rostul fiecarei clipe si totusi e bine. E bine!

Fiindca nu trebuie sa aiba sens, nu trebuie gandit, fara intrebari sau probleme, raspunsu'-i vanare de vant.

Dinu Olarasu - N-ai nevoie de foarte multe
Asculta mai multe audio Muzica

My eyes don't wanna see me no more

2009-07-21T10:31:00.003+03:00

Fiindca azi-noapte m-am visat cu parul pana la umeri si eram in culmea fericirii.

Fiindca arat ca un baietel, dar ma mint ca trebuia...

Fiindca, dupa cum ma asteptam, m-am lasat de "fotografie". Am lasat Nikonul sa putrezeasca in urma mea,ca sa-i dovedesc ca nu-i exceptia in viata mea.

Fiindca mi-am dovedit ca sunt utila, dar prefer sa fiu opusul.

Fiindca m-am saturat sa ma plang de toate cacaturile, dar continui s-o fac ca-s femeie si ca-s mica si ca pot sa-mi mai gasesc inca 100 de scuze.

Fiindca sunt inca un copil mic si prost,desi m-am maturizat in ultima perioada.

Fiindca iar trece timpul pe langa mine si eu nu ma bucur suficient de prezent.

Fiindca-mi place la nebunie sa ma complic, iar apoi sa fac pe victima.

Fiindca nu-s buna de nimic, but I'm just cute being there... *rolling eyes*

Fiindca melodia asta-i bestiala si ma face sa-mi fie dor de a mea chitara uitata in acelasi colt de vreo 3-4 ani.

Tapinarii - My Guitar
Asculta mai multe audio Muzica

Mankind Is No Island

2009-06-27T15:41:00.001+03:00

Daca tot nu scriu nimic si n-am chef si nici nu voi avea in curand .... :

lo-lo-lo-lo-lonely

2009-05-23T21:09:00.002+03:00

Sasha - I Feel Lonely
Asculta mai multe audio Muzica »

I feel lonely, dar pe un ton chill spre boogie.Not sad, not happy, but in between.
Pentru prima oara cred ca pot spune ca nu-s la extreme, ci pe linia de plutire. Am I growing up? *worried face*

Pastrez in mine doar apusuri

2009-05-10T18:25:00.003+03:00

Tot simt nevoia sa ma plang si sa zbier si sa urlu cat ma tin plamanii ca nu mai vreaaaaaaau! M-am saturat de acelasi joc imputit, insa mi-e frica sa schimb calea. Mi-e ingrozitor de frica ca ar putea sa fie altfel, ca ar putea sa fie mai bine.

Totul ar fi al naibii de usor, daca nu m-as complace in situatia asta. Desi nemultumita la suprafata, undeva, deep inside, mi-e bine. E totul chill.

Ma bat cap in cap cu tot ce zic si tot ce fac si ma comport ca un copil prost si imatur fiindca nu stiu ce vreau. Efectiv ma scoate din sarite si-ncep sa dau vina pe factori externi, cand EUUUU sunt de vina! Da, eu!

Sunt absolut ingrozita de lucrul pe care obisnuiam sa mi-l doresc cel mai mult. Nu mai stiu unde sunt, ce-o sa fac, cum o sa fac, motivele imi sunt necunoscute de asemenea.. Nu-mi gasesc locul, nu mai gasesc fete cunoscute, desi totul e la fel.Nici macar muzica nu ma mai ajuta. Sunt doar niste versuri si niste sunete pierdute in decor.Sunt pierduta intr-o lume cenusie, iar rasaritul nu il pot vedea. Filmul meu prezinta numai apusuri si din cand in cand o noapte cu luna plina.

E un haos linistit ce ma omoara.. incetul cu incetul. Vreau o furtuna adevarata! Cu tunete si fulgere si-o ploaie torentiala si nori negriciosi si strazi goale...

în al meu mare opac

2009-05-09T09:39:00.005+03:00

Simt cum alunec departe de lume si ma inec tot mai mult in mine. Imi umplu capul cu prostii, ocazional cu imagini ale viitorului nerealizabil. Nu mai traiesc in trecut, insa parca nici in viitor lumea nu arata promitator.

Aceleasi cortine cenusii in care ma invaluiesc mult prea des in fiecare luna, spectatorii, desi mai mereu altii, tot putin invizibili. Mucegai si un miros tare, sala atat de mare si de rece, ma silesc sa fug tot mai mult in mine. Pe zi ce trece, intr-un colt din ce in ce mai intunecat si indepartat.

Chiar daca as avea motive sa ies la suprafata, nu le-as vedea, sunt prea orbita de inventata drama ce-mi sta in cale mai rau decat o ceata densa. Motive sa ma comport 24/7 ca un copchil prost si cica depresiv iar nu am, dar pentru asta mi-a ramas imaginatia. Combinata cu negativismul meu de nepatruns pot face un amestec aproape fatal pentru unele parti din mine.

Potentialele scapari le transform in obsesii, ce ajung sa ma inchida tot mai mult in cochilie.

E ca si cum as inota ani intregi intr-un ocean, constienta fiind ca nu e decat in mintea mea si ca nu ma duce nicaieri.

Prefer sa fiu goala, sa ma descotorosesc de cele bune si rele si sa...plutesc.

P.S.: Cum imi promisesem, post siropos in care fac ce stiu eu mai bine ( sa ma plang) si mananc mult cacat. Plus, ca sa va destind, un scurt-metraj genial.

Sileste-ma sa fug.

2009-05-07T23:32:00.003+03:00

E ca si cum as vomita fiecare litera. Repet unele cuvinte de mi se face greata de la atata invarteala. Devin seci si sumbre si nu-mi mai zambesc. Am abuzat prea mult de ele, ignorand urlete lor disperate c-ar prefera gunoiul. Da, am aflat acum ca visau la jeg in timp ce eu le dadeam cer senin si stele. Sunt tot mai agitate in ultimul timp, de parca nu mai au stare. Se zbat si ricoseaza dintr-un perete-n altul. Si-au pierdut simturile, mirosul specific si se albesc. Se topesc si ma inunda. N-o vad,dar o simt. Ma sperie si ma cutremura, vrand sa ma darame din radacini.Obisnuiau sa ma placa. Desi ma comportam groaznic, ele tot ma acceptau. Roata se intoarce, insa.

Gandurile astea, mereu aceleasi,uzate deja, au facut riduri. Nu mai vor sa mai ascunda nimic in spatele lor, au obosit sa le tot folosesc ca pe niste carpe, rareori ca pe niste arme. Au facut greva, nemultumite fiind de densitatea exagerat de mare in creierul meu. Nu mai suporta sa stea incepute si neterminate, trezite si nesatisfacute. Pana si ele vor sa fuga. Pe sub pleoape, pe nari, pe unde-apuca.

Au planuit toate sa ma paraseasca. Ochii au zis ca ei raman, fiind mai masochisti de fel. Si-au spus si secretul : traiesc pentru clipele cand dau de oglinda ca sa rada. E ca un banc sec.

O sa calc peste mine si-o renunt la tot ce-i pamantesc. Maine, poimaine, poate la anul.

The way cookie crumbles

2009-05-07T21:25:00.003+03:00

Pana si cuvintele fug.. departe... fug.
Fuga asta pare atat de tentanta si totusi atat de plina de galme si de noduri, incat mi-e c-o sa raman blocata chiar si-n fuga. Ce ironie a sortii!

Am intrat in viata din plin, fara anestezie, fara sa fi citit prescriptiile inainte si m-am dus cu capul inainte. M-am lovit prea tare ca sa-mi amintesc drumul, apoi niste stranii umbre sopteau dubios. Cand peretii au inceput sa se stranga in jurul meu, mi-am dat seama ca iar gresisem gaura
.
Devenisem propriul mascarici, dar vocile din cap pareau sa nu se distreze. Nu incetau a-mi tine morala, iar luminile imi exploatau retina, facand un ring de dans din radacinile ideilor.

Petele de pe tavan se tot mareau, cu cat pierdeam tot mai mult din mine. Imi lasasem in vant trupul. O fasie de materie se mai tinea de pamant, zbierand muţeşte in van. Valurile mi-au soptit ca nu mai eram eu. S-atunci am plecat, fara sa clipesc, insa dupa un moment si jumatate am realizat ca mergeam in directia opusa si.. in cerc. Am inteles atunci de ce in fata imi vedeam numai coada si de ce zambea ea galeş spre rautacios.

Nu mai puteam sa vad, in loc de ochi aveam gauri, iar mainile treceau miraculos prin obiecte. Le-am cerut scuze, dar nici n-au sesizat.

Era necesara o discutie intre patru ochi cu mine, dar ma cam evitam. N-am stat cu mainile-n san si am angajat niste detectivi sa ma rapeasca. Oftand, mi-am dat seama ca am luat-o pe cai gresite si total inutile, de vreme ce-mi pusesem de mult catuse la creier.

Asa s-a sfarsit inceputul povestii, dar nu inainte de a-mi inscena moartea, cu ketchup si cutite facute din lenjerie comestibila. Dezvirginarea mortii s-a produs mai bine decat in cele mai dragute cosmaruri ale mele.

P.S. : Vroiam sa fie iar un post siropos in care eu mancam mult cacat, dar a derivat spre o râdere de sine a naibii de dubioasa, trebuie sa recunosc.

poze primavaratice

2009-04-24T22:11:00.008+03:00

Cum zicea si hybrida, daca tot nu scriu mai nimic, macar sa postez poze. Cum sunt si foarte mandra de ultima sesiune foto tot cu don'soara, am sa afisez cateva.

barely making sense

2009-04-15T21:11:00.003+03:00

Ma pacalesc pe mine insami. Cad in capcanele propriilor mele jocuri. Ma pedepsesc.

Omor parti in mine ce nu mai pot fi inlocuite si astfel maresc numarul spatiilor goale, eu devenind in timp un vid. De multe ori ma gasesc zacand la pamant, in propriul sange, de abia miscandu-ma, dar cu-n zambet al unui om satisfacut intiparit pe fata. Poate nu numai eu sunt faptasul, poate o intreaga "mafie" e pe "urmele" mele, dar astea sunt doar scuze cu care ma mint, subestimandu-ma, crezand ca pot sa fiu pacalita in asemenea fel de subconstient.
Sunt o degeaba-ista. Fac degeaba umbra pamantului.

Dar, ce-ar fi daca din umbra as deveni corp? Daca din praf as deveni materie? Daca dintr-o masca as deveni un actor? Daca din fugar as deveni statornic? Daca dintr-o minciuna invelita in zahar as deveni un adevar invelit in ciocolata? Daca dintr-o fiinta muribunda as deveni un nou-nascut?

As putea sa fiu propriul idol intr-o lume pe care o pot accesa doar visand? Ar putea viata sa ma exileze din imperiul ei si s-o pot vedea, fara sa pot interveni, nici macar in batalii, nici la vreme de furtuna?

Vreau sa vad soarele chiar de este ascuns de norii negriciosi, vreau sa nu mai cred ca ploaia poate dura o vesnicie. Vreau porumbei albi sa zboare inauntrul meu . Nu mai vreau sa stiu ca pot renaste, ca sunt in stare sa ma ridic din coma, doar sa traiesc.

Impresii blogmeet.

2009-04-12T00:27:00.002+03:00

Well, n-a fost nicio cearta *sigh*, dar fuse binisor.
La inceput, ma cam speriasem. Fiecare vorbea cu persoana cunoscuta de langa el, fete triste si tacute, desi funny pt mine la un moment dat... Apoi alcoolul a inceput sa-si faca simtita prezenta, ne-am mai incalzit, am avut parte si de pseudo-certuri.
Concluzia mea, bloggerii in general par niste oameni stati numai in fata monitorului, socializeaza greu, le este mult mai usor sa se exprime pe internet, decat face2face. Ar trebui organizate mai multe blogmeeturi. And stop talkin' about computers, for fuck's sake!!!
Poze here and there.
*tiiiiight huuugs*

Blogmeet 7 Constanta

2009-04-08T10:25:00.002+03:00

Click to find out more.

my "firewall"

2009-03-29T12:07:00.001+03:00

Fiindca am un mare talent in a indeparta oamenii, voluntar sau, mai grav, involuntar. O fac fiindca firewall-ul imi trimite warning " This person is too close. He/She must be thrown away, out of your life." Iar creierul, invatat din intamplarile precedente, incearca sa curme un timp indelungat de suferinta, prin ganduri care sa indeparteze " intrusa/sul".
Insa, procesul de indepartare este atat de subtil incat ai zice ca e natural, el de fapt fiind doar indus de subconstient, e ca un robot de otel heartless, care nu stie altceva decat sa-si duca la capat misiunea, no matter what.
Propria mea minte se intoarce impotriva mea. Bine ziceam, my mind is my worst enemy.
Pe deasupra, mai e si un firewall un pic defect, fiindca isi face treaba exagerat de bine si fiindca e stuck on my "computer".Nu i se poate da reinstall, nici delete, isi face de cap in creierul meu.
Maybe I should change my entire computer.

Si-o melodie care nu prea are legatura cu ce-am scris mai sus, dar da bine.

Devil Doll - If I died in your arms
Asculta mai multe audio Muzica »

rootless tree

2009-03-26T11:23:00.002+02:00

Tapinarii - Procust
Asculta mai multe audio Muzica »

Sunt un pseudo-copacel, fara radacini, ridicat din drama, cu o fundatie ipotetica umpluta cu nimic. Obligat sa creasca mare si puternic, fara sprijin, se agata de cele mai marunte probabilitati, fara a se asigura de stabilitatea lor. De cele mai multe ori esueaza.
De aceea, trunchiul este fragil si vulnerabil la orice adiere a vantului. Multele sinuozitati arata nesiguranta, nenumaratele razgandiri si intoarcerile din drum. Crustaturile aspre reprezinta urmele lasate de trecatori sau chiar de parazitii interiori.
Se hraneste din lucrurile mici, cu raze de soare, cu priviri calde si colorate, dar mai ales cu afectiune .
Ramurile ii sunt tremurande, iar fosnetul frunzelor da de gol fluxul abundent al gandurilor. In "coama" se regasesc actiunile ce se petrec in spatele zidului, iesite la suprafata, dand totul pe fata.
Canale impodobesc interiorul trunchiului, impleticindu-se si innodandu-se, formand un labirint in care sinele se pierde
Copacelul nu se afla niciodata pe pamant, el pluteste in vid, osciland intre nori si poluare.
In vremuri de aspre furtuni tot copacul se inconvoaie si incearca sa-si construiasca un baraj, dar nu face decat sa se deschida si sa lase seva sa se risipeasca.
Pasarile zabovesc rar pe crengi, iar cuiburile sunt de abia cunoscute de catre lemnul crud.
Trece prin anotimpuri mutat, rascolit si golit, insa primavara este anotimpul vindecarii, soarele umple toate golurile, iar frunzele reincep sa creasca, cu un strat de protectie stralucitor.

in paragina

2009-03-09T09:49:00.003+02:00

Dixie Chicks - Not Ready To Make Nice
Asculta mai multe audio Muzica »

Am lasat totul in paragina. Tot ce are legatura directa cu mine, dar mai ales dorintele si visele. Cele din urma au simtit caldura proaspatei venite, primavara si s-au razvratit. Isi scot crestetele deasupra molozului si ma bazaie.
Fiindca paragina ma caracterizeaza per total. I'm such a wreck. S-ar opri Pamantul din invartire pana as reusi eu sa-mi adun fortele sa duc ceva la capat.
Februarie e de căcat! Mereu lasa urme. Fiindca e o luna in care nu se intampla nimic in afara, si toata energia negativa datorita vremii se zbate intre peretii mintii tale. Reusesti insa cu brio sa ascunzi totul under a evil skin.
Martie, prezinta ipotetic salvarea cu soarele fluffy si warm, care actioneaza de fapt cu coltii de vampir ce-i ies din zambet.
Fiindca iti vine sa bei in continuu doar ca sa mai amani lupta cu sinele. Fiindca e comod sa ne ascundem de noi insine. Si ne cautam scuze ca sa prelungim asteptarea asta in care pana si gandurile sunt bete.
M-as bate cu toti norii negriciosi si fiorosi ca sa ajung la the almighty Sun, dar m-am obsinuit iar sa nu-mi fie bine. Mai rau, incepe sa fie o situatie acceptabila.
Daca nu este bine, este un nimic; un colosal nimic. Iar eu ma cam adancesc in nimicul asta atat de inselator.
I'm gonna wait till a ray of sunshine penetrates my insides.

it's in the ABC of growing up

2009-02-05T22:20:00.004+02:00

imogen heap
Asculta mai multe audio Muzica »

Imi trebuie o eternitate pentru a-mi cladi imperiul si doar o secunda si un fir de praf pentru a-l dobori.
Din lumina fac solidul care-l intaresc prin absurd cu umbre. Notiunea de culoare nu e cunoscuta decat de retina care mai departe nu da decat semnale in alb si negru. Gandurile se pierd in prea multi purici cu energie in exces, iar visele au uitat sa mai zambeasca.
Sunetele fac miscari ample, umpland vidul. Pamantescul devine neimaginabil, iar imaginatia nu-si mai gaseste colturi de refugiere.
Patratul si cercul se imbina , dand nastere la un obstacol de netrecut. Petele iau din ce in ce mai mult forma cosmarurilor, iar neuronii se zbat precum niste pesti pe uscat.
Asteptarea momentului potrivit de a vedea curcubeul in adevarata lui splendoare pare doar o lunga baltoaca plina de noroi.
Dansul asta pe loc este de fapt un ticait prelungit pe vesnicie.Tot vidul asta nu releva nimic, doar adanceste profundul din care vreau sa scap de cand am facut cunostinta cu el.
Spatiile goale devin, spre disperarea confortului psihic, niste enigme. Abandonarea si fuga de sine raman singurele solutii, dar atat de dificil de indeplinit!
Fluxul ideilor incepe sa scada, iar eu parca bat campii mereu pe aceeasi tema interminabila...

losing pieces of mind

2009-01-23T00:33:00.004+02:00

Placebo - Teenage Angst [ piano version]
Asculta mai multe audio Muzica »

Sunt iar noua in propria-mi viata. O straina printre multimea de nerecunoscut.

A cazut o singura caramida din zid, apoi celelalte nu s-au lasat mai prejos si au urmat-o, iar acum sunt iarasi goala in fata tuturor. La picioarele voastre,in incercarea disperata de a-mi ingropa inima.

Jocului i-am pierdut iarasi cararea. Cum sa mai tintesc iar spre ea daca n-a lasat nicio urma?

Nu mai gasesc parte din mine nevatamata.

Cum as putea sa privesc inainte cand in loc de ochi am gauri?

Daca in momentul asta as fi o foaie, ea ar fi toata fasii. Sunt rupta in mii de bucatele, fara pic tandrete, de niste maini nemiloase.

Putinele alinari ce mi se infatiseaza nu fac decat sa agraveze permanenta stare de inutilitate.

Ranile nu sunt decat niste cratere imense carora nu le mai pot gasi sfarsitul.

Cuvintele nu au niciun sens, ele doar sunt pe post de intarziere a gandurilor ce ma condamna la singuratate eterna.

Spatiile libere aduc cu ele liniste si calmitate.

Noaptea devine cosmarul,dar in acelasi timp raiul meu.O data cu ea sufletul mi se incarneaza in spiritul ce-mi reproseaza fiecare miscare, litera, orice pas ( " You're the part of me that I don't wanna see" ), dar apoi tot ea imi aduce uitarea a ceea ce-am fost pe timpul zilei, uitarea tuturor privirilor ce imi iau tot ce e bun din mine, fetele ce ma fac sa ma ascund in adancime.

Vanturile toate cele aspre care bat in mine din fiecare parte, nelasandu-mi loc de ascuns, ma fac sa realizez ca nu mai sunt un obstacol atat de greu de doborat. Mi-am format radacini destul de groase, iar acum ma pot compara cu un stalp. Cu acel stalp pe care il dispretuiesc si caruia i-am promis ca n-o sa devin ca el, ca sunt mai buna decat va putea el fi vreodata. Nu arat decat nepasare acum, nepasarea aia care ma aduce tot mai aproape de notiunea de adult.Pot sa scuip pe ea? Desigur!

Eu vreau doar sa ma joc...

because you're fragile and I'm weak

2009-01-19T18:23:00.002+02:00

Un joc ce se intinde peste mari si vai, pretutindeni in vazduh, o incovoiala de idei, ce au fost o data unite, acum desirata precum un lant cu margele. Dar eu am sa iau siragul gandurilor ce s-au respins instantaneu si-am sa ne fac un fular cu ochiuri mici si vioaie.N-am sa las nimic sa-mi scape, niciun fir rebel n-o sa-mi strice jocul.

O lumina mai puternica decat cea de la soare mi te-a adus dormind ca un prunc si te-a lasat in grija ochilor mei protectori. Te-am infasurat cu-n capat al bucatii de material crosetata de mine in jurul gatului, celalalt capat revenind gatului meu. Ne unea ceva acum.
Cand pleoapele ti s-au deschis, iar creierul a constientizat unde te aflii am inteles ca trebuie sa-mi duc la capat planul. Sub privirile tale ingrozite mi-am jupuit pielea de vie pentru o purificare completa si m-am daruit tie lipsindu-ma de tot ce-i omenesc.

is it just my fault?

2009-01-15T23:46:00.002+02:00

A trebuit sa ma reintorc ca sa-mi dau seama ca desi au trecut ani, lucrurile nu s-au schimbat, eu inca mai am urmele celor intamplate atunci, tu inca mai esti legat de ale tale caracteristici ce pe mine nu ma incanta sub nicio forma si nu exista o cale placuta de a continua.
Desi aproape-mi daramasem zidul pentru tine, soarta mi-a demonstrat inca o data ca nu sunt negativista degeaba si ca e doar o forma de auto-aparare. Parca ne si vedeam iar sub copac, ascunzandu-ne de razele de soare primavaratice,acum 2 ani, cu aceleasi probleme, mai trecuti prin viata si mai uitati in noi.
N-o sa-mi repet greseala, am invatat cand trebuie sa renunt, sper sa ma invat si cu repezeala de acum in colo, ca de la ea pornesc toate. Ar mai trebui sa pricep clar ca a doua oara nu poate fi mai bine.
Per total, simt ca ma pierd, ma evapor intr-un aer destul de multumitor, dar parca prea rupt de realitate. Razele soarelui inca imi incalzesc zambetul, dar ceva incepe sa inghete in mine. Oamenii imi par tot mai departe, de neatins, nici cu pamantul nu am contact datorita faptului ca levitez, iar fata de mine devin tot mai invizibila, de neluat in considerare.Doar o pata neagra pe orbita. Traiesc undeva in interior, adanc, uitand de toti si toate, cuibarita in abisul sufletului meu, acela ce se transforma intr-o piatra rece si tot mai grea din cauze externe.Partea aceasta face contrast teribil cu exteriorul care e extrem de calduros si plin de viata, toata un zambet.
Cred ca m-am blocat pe undeva, in drumul spre fericire. Trebuia sa se intample si ceva prost, prea venise caldura dintr-o data. Dar... imi revin eu! S-am sa fiu iar o raza de soare ce-o sa strabata prin toti si toate pana cand imi voi construi singura imperiul mult visat. Oamenii nu sunt fiinte pe care te poti baza.

and please don't drive me blind

2008-12-28T11:21:00.002+02:00

Placebo - Blind
Asculta mai multe audio Muzica »

M-ai cunoscut ca o explozie solara si m-ai lasat ca o inundatie teribila.N-ai putut sa vezi soarele ce sedea in mine, doar raze minuscule ce se strecurau printre nori. Le-ai exploatat si le-ai transformat in furtuni de necontenit, ca mai apoi sa te detasezi lasandu-ma sa fac fata singura ploilor si rafalelor de vant.
Te-am confundat cu zeul ce m-ar fi putut salva de la potop,lasandu-mi doar primavara in suflet. Te-ai dovedit a fi un oarecare, care a stiut sa manevreze spre binele lui stelele de pe ceru-mi ce ti le pusesem in maini.
Redevin propria-mi zeita, readun puterea si scot soarele la suprafata, imprastiind norii in cele patru zari. As tinde sa ma bazez in continuare pe caldura artificiala, din afara, dar de atatea ori mi-a adus nori, incat mi-am creat o bariera pentru autoaparare.
Desigur c-o sa mai calc in baltoci s-am sa-mi mai formez vartejuri interioare caracteristice mie. Acestea nu se vor duce de tot nici cu trecerea timpului.
Poate, pana la urma, voi ramane tot o piatra modelata de catre fortele exterioare.

my life crashing down before me

2008-12-21T23:10:00.006+02:00

Cum unele flori se vestejesc intr-o vaza imbacsita, c-o apa statuta, taiate de la radacina cu scopul de a-si astepta cumparatorul, asteptandu-l uneori prea mult, asa si eu simt cum imi traiesc viata relativ dragut[ fiind un termen demn de respectat la mine], asteptandu-mi fat-frumosul, adica tot la ceea ce visez eu. Simt ca trec prin tot felul de relatii care nu-si au scopul decat de a ma tine on the track, in asteptarea a ceea ce visez. Interesul meu nu e making moneh, sau sa am o cariera de succes, sau sa am o gloata de prieteni greu de stapanit, ci implinire sentimentala. I know it looks weird, scris de catre un kinder like I am, dar that's it. Si cu asta basta!*hahahahahha*

Am dezvoltat o adevarata obsesie pe afectiunea asta,care mi se pare mie ca tot n-o primesc suficient de mult,desi nu-i asa, but I need it from a guy[ yeeey,I'm not a lesbi * monkey dance*]. Ma tot regasesc in versuri d-alea kind of emo[ I hate this term, but I kind of got used to it] vorbindu-se despre finding your soulmate and not fiding true love...

Hell, oricat am spune ca ne e mai bine fara un partener/ o partenera it's all bullshit!Cel putin din punctul meu de vedere. I see it all like this : cea mai mare dorinta a omului e sa fie iubit iar scopul lui e sa se reproduca. Lately a inceput totul sa se reduca la bani, pana si reproducerea, chiar si iubirea, cel mai nobil sentiment ever!

People, moneh isn't everything! Love it is.. and peace, ofc[ a vorbit hippioata din mine].

Anyway, dupa 3 cani de vin fiert blogmeetu chiar mi se parea extremly ok! So, I'm gonna be there next time! Yeeeey!
P.S.: Something's wrong with me. Alchol maybe, but I think it's not my worst post ever, still.

sort of..leapsa?

2008-12-14T20:32:00.003+02:00

From hybrida . So, it goes like this, din cate am inteles:
Me is Disi, de la disidenta, de la luna amara - dizident . Bili mi-a spus first time like that and I loved it. Me is a kinder, a kid, copilu' , bebe, oricum vrei sa-i spui. Ador sa ma joc, in toate sensurile imaginabile, propriu, dar mai mult figurat.
Pe scurt, povestea "vietii mele" ar fi perfect descrisa de catre psiholoaga like this : " Tu esti o placinta care sta intr-un fotoliu mare si pufos, in dreapta ta o ai pe doamna cucoana Lene si doamna cucoana Comoditate.De ce sa faci un efort sa pleci de acolo daca ai si prietene?" Comoditatea mi-a absorbit mintea si trupul si nu ma mai despart de ea.Lenea..o avem cu to(n)tii.
Tind sa cred c-am fost a wise kid( pana de curand, ofc), mi-am pierdut anii cu o groaza de prostii de care nu m-am tinut : tenis, inot, volley, chitara 4 ani, dans sportiv, dans modern, gimnastica, balet, tot tacamul. Ultimul hobby este fotografia, de vreo 3 ani, desi suna lame fiindca lately toti sunt niste fotografi impatimiti. Eu, desi am un Nikon D60 absolut genial(trebuia sa ma laud ), m-am cam plictisit. Cum au trecut toate "pasiunile", asa va trece si aceasta, desi nu-mi surade deloc ideea.Totusi, sa revin la ideea de wise kid: familia imi zicea "baba" cand eram mica, fiindca scoteam niste "perle " prea mature pentru varsta mea frageda. Nu mi-am trait copilaria cum trebuia, nici de adolescenta nu ma bucur, eu sunt prea ocupata cu gandurile " ce-ar fi daca..?" si sa reflectez asupra mea si a ceea ce se intampla in jurul meu.
Eu zic ca nu prea ies in evidenta, mi s-a spus ca am un ras foarte haios, nu suport berea, dar sunt pasionata de vinul rosu, imi plac barurile ( not a good one*worried face *) si sa cunosc muuuulta lume interesanta.
Sunt o dependenta de afectiune si de imbratisari fiindca e cel mai normal si simplu mod in care poti transmite caldura interioara.
Foarte mult pentru mine conteaza muzica. In ceea ce fac, cum ma simt, ce gandesc, oamenii cu care stau, categorisirea lor, desi suna ca o idee preconceputa.
Nu sunt deloc priceputa in interactionarea cu oamenii pe termen lung, mi-am pierdut o groaza de prieteni si nu din certuri, but I still want a long and good friendship and relationship too. Pe zi ce trece imi pierd speranta in a le gasi vreodata. Oh, cum am putut sa uit?! Sunt o negativista convinsa!
Words aren't quite enough to describe me and I would always forget something, but mostly this is it.
Duc mai departe Andradei, desi nu mai vrea sa scrie in blog.

I guess it's time I run

2008-11-24T22:09:00.004+02:00

A ramas doar jumatatea mea rationala in jocul asta fara de sfarsit. Cealalta si-a luat zborul, sictirita si nehranita cu vise pasionale, ci doar impinsa la o parte de dorinte irealizabile.
Mi-e frica ca nu-mi mai esti indispensabil, ai devenit un accesoriu.Mi-e dor sa fii primul care-mi vine in minte cand la urechi imi ajung versuri siropoase,insa acum te mai asociezi doar cu cele melancolice.Mi-e dor sa fii tu cel pentru care deschid ochii,cel pentru care zambesc.
Nu mai pot sa adun ramasitele imprastiate de-a lungul drumului anevoios pe care l-am parcurs. Am renuntat de mult la orice idee de imbunatatire, fiindca mi-ai demonstrat incababilitatea ta. Nu mai vreau sa mai las de la mine, ca sa ne fie amandurora rau, in continuare.
E ciudat cum ne incapatanam amandoi sa speram in imposibil. Pe tine te inteleg de ce, dar pe mine nu.
O sa-mi fie dor de tot ceea ce insemni tu si de cum am fost eu langa tine, o data, insa daca as mai ramane n-as face altceva decat sa " keep bending until I'll break".
Ma doare si totusi trebuie s-o fac!It's time to face the truth. It will never be the same again. You can't reach me anymore and I won't come down to you again.

James Blunt - Same Mistake
Asculta mai multe audio Muzica »

ma tot scald intr-o pasiune ce nu mai trece.

2008-10-20T20:51:00.004+03:00

Ma insel pe mine insami. Ma joc cu mintea mea, cu timpul meu. Am ales sa stau in loc, desi constienta ca n-o sa duca la nimic, poate doar la un regres inevitabil.Dau dovada de foarte multa prostie, dar si de incapatanare, dupa ce am ales de atatea ori stagnarea, sperand, in naivitatea mea, in
Bratele ce odata le adoram acum parca sunt straine, fara pic de sange, fara caldura de care eram dependenta o data. Poate cand te vad eu inca visez la ce insemnai atunci, poate ma incapatanez sa vad in tine idealul, poate tu esti singura craca disponibila a copacului realitatii.Poate starea asta de nesatisfacere ma mentine pe linia de plutire.
Simt ca nu mai pot ramane aici, imi sunt mult prea cunoscute toate situatiile ce m-au ranit si le simt rasuflarea atat de aproape de ceafa mea. Se reapropie , iar mintea ma previne, insa eu raman ca o statuie de piatra cu un zambet fals intiparit pe fata.
Nu pot sa ma mai mint.Nu mai vreau asta. Nu o sa mai fie bine, cum de atatea ori am incercat si-apoi mi s-a dovedit lucrul asta.

P.S.: Lack of words, sowy. Prea multe ganduri ce nu ies deloc intr-o forma placuta din cap.

indecizia ce urla in mine

2008-10-18T22:04:00.004+03:00

Am gasit portita salvatoare. Mi-a aparut ca luminita de la capatul tunelului in fata si mi-a aratat calea spre o lume mai buna. Pentru a nu-mi strica cumva reputatia de masochista considerabila mi-am complicat mintea si calea ce mi s-au infatisat in fata ochilor, bagandu-mi in vene doze zilnice de trecut.Pentru ca povestioara sa fie si mai incitanta oscilam intre diferitele stari, cea in care faceam un pas spre acea usa, acea in care stateam pe loc si cea in care dadeam inapoi. Deci si prin urmare sunt doar cu extrem de putin mai in fata, comparand cu starea de pana acum.

Cum procedez? Calea imi arata lumina, atragatoare si nerabdatoare sa ma aiba in primire, pentru un timp o venerez si-o vad ca pe o salvare, iar apoi mintea mea lucreaza intens si imi spune ca nu-i bine ce fac, ca o sa fiu mult prea fericita si ca nu trebuie sa se intample asta. Ne place "aventura", sa traim viata "intens", isn't it? *sarcastic grin*

Tind sa aleg a risca, a ma adventura iar prin noroi si uragane,prin minciuni si plansete, prin griji si certuri, doar fiindca am fost obisnuita, deci iar ajung la concluzia ca mi-e frica sa-mi fie bine( sau de schimbare) fiindca nu mi s-a intamplat asta. Dar apoi iar ajung la lumina si ma imbie in razele-i calde si ma atrage.Raman pe neutru.

Ce-i de facut? Sa ma lupt cu mine? Nu ca intervine iar frica.Sa cer ajutor? Nu ca mandria si orgoliul sunt prea mari. Sa renunt a mai dori lumina? Nu ca as ramane fara niciun scop in viata. Sa raman cu mine insami, la nivelul de neutralitate? Nu fiindca vreau una din doua. Sa sper ca acea parte negativa va deveni lumina? Poate, dar putin probabil, neincrederea scazand in ultimul timp aproape de minimum. Sa iau in primire lumina ? Poate.

My mind is my worst nightmare ever.

P.S. : Probabil singurul post din care nu s-a inteles exact despre ce e vorba. Na, Niko, I can do that too! *phhhhhhbt*

Damien Rice - Volcano
Asculta mai multe audio Muzica »

caught in between

2008-10-15T08:43:00.003+03:00

What went wrong? Was it my fault?What should I've done? Mai au rost aceste intrebari? Nu.
A inceput sa-mi placa sa fiu in starea asta relativ ok, prinsa intre ce-a fost si ce-o sa fie, perioada de pauza, de gandire.Mai greu e sa-mi dau seama ce carare sa urmez in continuare astfel incat sa fiu cat mai aproape de situatia dorita, sa nu mai ramana doar un vis. Acum realizez ca momentele cele mai fericite sunt cand mi se implineste cate unul din numeroasele vise.

Simt ca nu pot trece cu capul sus peste tot spre o noua etapa in care o sa am de suferit astfel incat sa pot invata alte lucruri, poate mai grele, o sa trebuiasca sa ma comport altfel, sa arat ca am evoluat, ca n-am trecut prin toate de pana acum ca prin vid. Nu ma simt pregatita. Mi-as forma un zid sa ma apar de tot, de trecut, de viitor, de rautati, de greseli , insa chiar si unul fictiv mi-e imposibil. Cel mai bine stiu sa-mi vomit sufletul, deci cum as putea s-o fac in spatele zidului?
Mi-ar trebui un timp on my own,dar nu stiu cat de bine/mult pot rezista, nefiind invatata astfel.

Sunt o dependenta! Am o gramada de vicii, nici eu nu le mai stiu numarul,care ajung sa ma defineasca si sa ma controleze chiar pana la punctul in care nici nu-mi mai dau seama de acest lucru.

Cert e ca iar am in minte o gramada de lucruri daunatoare, iar daca le-as da drumul m-as baga iarasi intr-un mare haos, din care de data asta ar fi nevoie de o adevarata minune sa scap intreaga, la figurat, fireste. Totul incepand de la faptul ca m-as intoarce. I really don't want to walk away.

Mi-e frica de o groaza de lucruri, dar cel mai mult de mine insami. Nu ma controlez, nu prea gandesc inainte sa fac o prostie si astfel eu sunt cel mai mare dusman al meu.

Sinner - Crown of thorns
Asculta mai multe audio Muzica »

dezastrul ce l-a provocat explozia unei vieti

2008-10-01T21:56:00.001+03:00

M-am aruncat pentru prima oara cu capul inainte in nestiut. Am riscat pentru ceva ce nu promitea absolut nimic.M-am luptat din greu cu toata fiinta mea,am dus o lupta anevoioasa.Da, intradevar, am obtinut ceea ce am vrut, dar asta doar la suprafata. In profunzime sunt in acelasi punct ca inainte de a incepe lupta. Nu regret chiar atat de mult toata perioada prin care am trecut, fiindca mi-a adus multe lucruri noi, m-am descoperit pe mine, mi-am mai dat seama de cum e de fapt lumea si viata, dar as fi preferat monotonia. Prefer ceva stabil, cu nuante de adventura si naivitate, dar in sine sa ramana tot calmitatea.Un joc, facut din copilarisme si profunzime, seriozitate ascunsa sub zambete, un dans plin de iubire ce izvoraste din noi.

Cum zicea si hybrida, a doua oara nu mai e la fel. S-au pierdut prea multe, iar eu m-am saturat si nu mai am putere sa incerc de una singura sa le repar sau sa le refac. Speranta inca o am, dar visul fara realizare materiala e doar o iluzie. Inca mai vad calea pe care ar trebui sa decurga lucrurile astfel incat sa ma multumeasca oarecum, dar nu am atata putere de convingere si mai ales nu atata incredere in mine incat sa-l aduc si pe el pe acel drum.

Vesnic nemultumita. Oare asta sa-mi fie raspunsul la intrebarile cele mai de pret si cauza a actiunilor mele? Sunt om, vreau mult, mult mai mult si din pacate cer lucruri aproape imposibile, ce le am doar cand visez cu ochii deschisi.

Mi-e groaza de asteptare aia indelungata ce ar putea sa-mi aduca si ceea ce vreau, mai ales fiindca nu pot sa-i stiu sfarsitul , daca voi avea sau nu parte de visul implinit.

Mi-ar placea sa-mi stiu viitorul...sau ceea ce gandesc oamenii. Suna ca un om care nu se bucura de viata, dar cam asa sunt. Monotona, calma si stabila. Sau poate doar nerabdarea mi-a intrat prea adanc in minte.

and supergirls just fly

2008-09-24T22:21:00.002+03:00

Mi-as dori sa am atata putere mintala si perseverenta plus multe alte calitati incat sa fac ceea ce-mi propun sau chiar doresc. La mine , din pacate, mai toate dorintele raman in acelasi stadiu, neimplinite. De cele mai multe ori, daca mi se implineste vreun vis sau vreo dorinta arzatoare se intampla printr-un fapt suspect si neajutat de catre mine .

Mi-as mai dori sa fiu atat de culta si sa am atata inteligenta incat sa ma uimesc si pe mine insami. Sau sa fiu atat de citita incat sa stiu o multime de quote-uri si de nume de carti ( da, ca-n " Finding Forrester" - revazut azi filmul ). Sa am pur si simplu ceva deosebit cu care sa ma pot lauda, iar chestiunea aceea sa fie atat de speciala incat sa acopere celelalte defecte.

Ma simt o fiinta stearsa, nesemnificativa, un bondoc nedemn de bagat in seama.Copil frustrat care cu toate deformarile corporale ce si le face incearca sa se accepte pe sine, sa-si gaseasca ceva deosebit. Intr-un timp, credeam ca pe dinauntru sunt intr-o mica masura deosebita. Am descoperit ca pana la urma s-a dovedit a fi un defect faptul ca sunt prea sufletista and all that bullshit.

Deci ce-i de facut?! Sa astept. Sa rabd. Sa cresc mare si sa-mi vina mintea de tot la cap si sa ma accept asa, not special, cum sunt. Mai tre sa fie si oameni d-astia, isn't it?

can we be wrong tonight?

2008-09-21T23:25:00.003+03:00

Nu am putea sa uitam totul, macar cateva ore, sa pretuim fiecare clipa petrecuta impreuna? Fara trecut, fara viitor, doar clipa de fata. O zi doar a noastra cu scopul de a ne vindeca sufletele, ca mai apoi sa plecam fiecare pe drumul lui cu capul sus ?
O ultima zi de fericire alaturi de tine,pe care sa mi-o intiparesc bine in minte,nu ca una trista, ci ca una din cele mai magnifice...
Desi tot ar fi o situatie foarte trista, la gandul ca ar fi ultimele clipe in care iti voi atinge buzele, in care-ti voi saruta pleoapele, in care am sa-mi trec degetele prin parul tau.Ultimele clipe, atat de pretioase, le-as inabusi printr-o inundatie pe obraji si-un scancet de neoprit.
Nu mi-ar mai pasa de nimic, de niciun gand, de nicio nemultumire, durere, lacrima.
Pur si simplu sa ne pierdem in magia clipelor, in profunzimea lor.
O ultima atingere, imbratisare, un sarut printre lacrimi si-o privire de neuitat, urmand o despartire de drum. Poate fara sa mai aiba vreo intersectie vreodata, sau poate da.
You can never know what future brings to you...

si te urasc

2008-09-21T21:30:00.003+03:00

Nu, n-o fac, doar incerc sa ma mint pe mine ca asta simt. E pur si simplu o revolta, mai mult impotriva mea decat impotriva ta. N-am ce sa cer de la tine, esti imatur, and you shall never change because you don't want to. Deci toata vina cade asupra mea, fiindca nu pot sa ma detasez. Si mai rau- de fapt, cel mai rau, sau poate chiar singurul rau - este ca sunt perfect constienta, de starea in care ma aduci, de ce-o sa se intample daca raman paralizata cum am facut-o si-n ultimul timp, de ce te duce capul, de ce crezi, de ceea ce faci most of the time, de ce gandesti si stiu ca n-o sa iasa nimic bun.
E ca si cum as avea portita de iesire open wide in front of me si totusi nu vreau sa fac ACEL pas ca sa trec spre altceva, poate mai bun.
Nu vrei sa mai auzi motivele pt care sunt in starea astea, nu vrei sa auzi cum ma plang iar, nu vrei sa auzi toate defectele tale iesind din gura mea, nu vrei sa auzi interminabilele intrebari. Pe cand, eu, am nevoie de raspunsuri, de atentie, de ascultare, de vorbe dulci, de priviri, de cate-o imbratisare from once in a while. Am nevoie sa vezi ca sunt in mainile tale si totusi sa nu ma exploatezi, sa nu ma joci pe degete. Am nevoie sa ma faci sa nu mai gandesc pesimist. Am nevoie.. sa fii altul. Nu pot sa-ti cer chestia asta. E mult prea exagerat, " a cere cuiva sa se schimbe e cel mai josnic lucru" , dar sper c-o sa-ti dai seama ca ar fi bine ca incerci tu singurel. Nici macar nu ti-ar dauna. Ai putea deveni un om mandru de sine, chiar. Dar, nu, logic.
Poate daca ti-ar pasa, everything it would be different.
Si-as vrea sa faci ceva spontan, sa ma faci sa zambesc din adancul sufletului, prin lucruri marunte sa-mi inseninezi zilele, nu-mi trebuie multe. But you still don't get it. And I think you never will.

So why the fuck am I still in this game? I so gotta quit.
Until then .. I'm gonna search for power inside of me, what's left of what it used to be.

urma - slide
Asculta mai multe audio Muzica »

Poate.. ?

2008-09-14T12:40:00.004+03:00

Poate inca-i mica si nu stie ce vrea exact. Poate ca are impresia ca ar putea salva lumea. Poate ca inca e atat de naiva incat sa creada cu adevarat in pace si in dragoste pura. Poate ca a descoperit lumea rece si rea din afara prea devreme si acum sufera consencintele impacientarii ei. Poate ca vrea sa evolueze si sa treaca spre trepte tot mai inalte, dar ii este frica de schimbare.Poate ca ar vrea cateodata sa ramana intr-un anumit moment si-ntr-un anumit loc in care cunoaste prezentul, cunoaste imprejurimile si stie ca nimic rau nu are sa i se intample. Poate ca are nevoie de mai multe imbratisari pe zi decat altii, poate ca nevoia de afectiune este mai acuta decat la majoritatea si poate nu sunt doar niste mofturi de copil razgaiat. Poate ca incearca sa se dezvolte, bagandu-si nasul in treburi de adulti si facand ceea ce fac si ei, nereusind, insa.Poate ca ravneste dupa o libertate deplina, dar poate nu ar sti sa se bucure de ea pe deplin. Poate ca vrea un milion de lucruri materiale, dar poate ca daca le-ar avea si-ar da seama ca nu sunt de ajuns pentru a o face fericita. Poate isi da seama ca fericirea consta in lucruri marunte,dar inca nu a gasit modalitatea care o ar multumi-o pe deplin.Poate ca realizeaza un milion de chestii, dar nu le poate pune in aplicare. Poate inca nu si-a gasit rostul. Poate ii place sa se joace in noroi si sa se arunce in furtuni groaznice, desi deseori neaga.Poate incearca sa refuse sa creada ca nimic nu se va mai imbunatati, sau ca probabil nu-si va gasi niciodata fericirea deplina.

Poate ca totul ar fi mai simplu daca nu si-ar mai bate capul atat pe probleme nesemnificative.

man invented language to satisfy his deep need to complain

2008-09-08T02:57:00.002+03:00

The Perishers -Pills
Asculta mai multe audio Muzica »

Am inceput sa vad in fumat o eliberare. Vad o actiune tot mai diferita cu cat ma schimb eu intr-o persoana mai rece. Ma simt pe dinauntru goala. Fumul acela parca-mi conduce gandurile spre un nivel mai inalt si imi pastreaza profunzimea. Tragand din tigara intra in mine chimicale, ca apoi sa iasa tot ceea ce nu mai am nevoie, putin cate putin, tigara dupa tigara.

Visele imi par tot mai nerabdatoare, dorinta de a-mi fi bine tot mai arzatoare, mintea mi se grabeste, insa trupul si ceea ce ma inconjoara stagneaza si imi accentueaza noua stare de oarecum nepasare.

Am nevoie de timp cu mine, am nevoie sa ma indepartez de toti. Sa raman doar eu si cu gandurile mele, doar noi, singuratice, zburdand iarasi pe campia plina de iluzii si sperante desarte.

Mi-e frica ca daca ma incapatanez si raman in joc, o sa devin ceea ce imi face greata, anume nepasatoare si apoi iar v-a trebui sa ma lupt cu mine sa ma salvez si sa ma readuc pe calea afectiunii si a viselor.

Si da, pot. I can really fuckin' do it! Sunt mai puternica decat m-as fi asteptat. Nu stiam ca se ascunde in mine o vointa atat de mare incat resuseste sa duca la lucruri neimaginabile. Da, Coelho zicea bine " Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul conspira la indeplinirea dorintei tale". Asta mi s-a intamplat. Poate n-a fost prima data, dar de data asta am observat-o.

As mai avea nevoie sa ma deschid cuiva, sa gasesc pe cineva capabil sa asculte si sa inteleaga, poate chiar sa aiba o parere despre cum mi-as vomita eu sufletul. Am tinut prea multe, s-au intamplat mult prea multe. Mi-a ajuns pana peste cap.

Poate am nevoie doar de mine.

But, still " I need lies to make it through the day."

esti cel mai bun si totusi cel mai rau

2008-08-30T01:39:00.004+03:00

Nickelback - Someday
Asculta mai multe audio Muzica »

Is it you I want or just a notion of a heart to wrap around so I can find my way around?

Ador atatea chestii la tine, nici nu-ti poti imagina. Pana si o singura clipire ma multumeste, doar sa te vad, sa te simt, aici, langa mine, your heart beating next to mine.
Nu vreau sa vad cum ar fi totul fara tine, atat de rece, atat de schimbat, nici eu nu m-as mai recunoaste, messed up si pierduta in spatiu.
Fiindca tu esti cel care ma arunca-n nori si care ma doboara, tu esti cel care imi zambeste atat de placut si induiosator, ca apoi sa-mi sfasii inima.
Ma ajuti sa fiu eu, ma ajuti sa trec prin extreme ce nu le-am mai cunoscut vreodata, ma ajuti sa ma descopar.
Chiar si dupa toate astea, mai am indoieli care ma zgarmane pana fac rana adanca.
Poate ca nici nu-ti poti imagina, sau nu mai vrei sa crezi ca nici nu pot gasi cuvinte suficient de potrivite sau care sa atinga nivelul acela atat de inalt a ceea ce reprezinti in viata mea.
Atat de confuza, atat de data peste cap si tu nu ma ajuti cu absolut nimic.
Cat de tare doare ca ai trecut peste prima iubire si ca deja ai gasit-o pe a doua,nici nu vezi.
Si inca mai lipsesc atatea, inca mai e o bariera intre noi, careia eu ii vad solutia, dar tu nu.Mai sunt atatea lucruri nespuse, atatea de facut, de vazut, de trait, atatea bucurii si atatea tristeti. Poate tot o sa raman cu regretul pt toate acestea..
Ma intreb daca ai mai fi in stare sa sacrifici ceva, sa uiti de lume, doar sa fii al meu. Nici nu vreau sa aflu raspunsul.
Mi-e ingrozitor de frica. Aproape ma paralizeaza frica asta. Nu mai stiu ce sa fac, ce ar trebui sa fac, sa renunt sau nu, sa renunti sau nu.
Parca n-as vrea sa las totul sa decurga de la sine, sau poate da, dar in cea mai mare parte nu.
Nu vreau sa spun ca "Asta a fost, asta e, I'll go on".Nu vreau s-o las pe ea sa castige jocul in care am depus atatea si pentru care m-am tot zbatut, desi sunt constienta ca merita mult mai mult decat merit eu.
Nu mai vreau nici un viitor. Doresc doar prezentul. In care suntem doar noi doi, cu bune si rele, impreuna.

I know that I can find the fire in your eyes. Just let me in.

Doream, doresc

2008-08-15T01:38:00.003+03:00

Emeric Imre - Buna varianta rea
Asculta mai multe audio Muzica »

Ma oftic. Vroiam la folk you.. atat de tare! de anul trecut, chiar.. sau de mai bine de un an daca stau sa ma gandesc.. si singura vinovata de neprezentarea mea in vama a fost saptamana aia rascolitoare.Damn it!

Si vreau o zi, macar una, geniala! Sa pot sa zic cu toata gura la sfarsitul zilei, la doisprezece noaptea, ca a fost cu intregul geniala ziua , fara ore in care toata buna-starea, pe care uneori o am, se ispraveste, fara sa oftez, fara sa-mi aduc aminte cu dor, fara sa plang, fara sa ma framant. Sa se desfasoare ziua in asemenea fel incat sa nu ma lase sa-mi aduc aminte de mine, de trecut, de ce mi-ar putea rezerva viitorul, sa conteze doar secunda in care ma aflu.
De mult n-am mai simtit mireasma unei astfel zile. De abia ii mai cunosc parfumul.

What I am it's not enough

2008-08-15T00:22:00.003+03:00

Urma - What I Am
Asculta mai multe audio Muzica »
Da, iar melodia asta.
Dupa cum era de asteptat, am ramas la aceeasi idee fixa in legatura cu mine:

"What I am is not enough
To help you dreaming
What I give it does not heal
Your scars are bleeding
What I take from you it hurts and keeps me mad...
I should be giving...

I'm so much less that what you're looking for
You see me better ... Well, I have seen it all
I am not enough"

Da, exact ca-n versuri. Nu sunt in stare sa aduc o sclipire noua, sa vindec rana, sa fac zambetul acela pueril sa dureze, sa fac sa simta furnicaturi, sa tremure doar la auzul vocii mele, sa radieze de fericire cand ii apar in cale.
Eu doar continui sa ajut rana sa sangereze, provoc chiar si altele, ajut la aparitia precoce a ridurilor, de asemenea ajut la aparitia nervilor si cateodata chiar se ajunge la caderi nervoase si ridicari de ton.
Nici nu m-as putea imagina fiind un pansament, nu stiu cu ce se mananca. Sa fiu de folos sau de ajutor nici in visele cele mai marete nu ma vad.

De asemenea, nici pe mine nu ma ajut sub nicio forma fiind atat de in plus si " pe langa subiect ". Reusesc sa-mi intretin si eu singura ranile deschise si imi provoc dureri de cap si oboseala din cauza scaderii numarului de neuroni.

Inca sper la o schimbare radicala, la luminita aia de la capatul tunelului, la o pasune plina de flori, iarba si soare doar pentru mintea mea, la pace intre trupul si sufletul meu, la impacarea dintre mine si ce ma inconjoara.

Mi-as dori al naibii de mult sa nu ma mai complic singura. Daca as putea sa-mi separ mintea de restul trupului as fi cea mai fericita.

Mda, dupa cum zicea cineva drag " Daca tot nu te gandesti inainte de a face ceva si te lasi purtata de val, atunci de ce dracului te mai gandesti dupa?!"

so like hopeless

2008-08-12T03:34:00.004+03:00

Simt ca absolut tot ce se intampla rau in jurul meu e din vina mea.Fiindca am gura prea mare, fiindca most of teh time nu gandesc inainte sa vorbesc anumite lucruri care, ulterior, devin importante, fiindca uit prea repede, fiindca nu pun accent pe chestiile care chiar conteaza, fiindca sunt atat de credula si naiva si prostuta incat pe moment zic ca nimic n-are ce sa se intample iar dupa sa regret luni intregi o secunda de " neatentie".
Destul de des mai descopar chestii noi despre mine. Ma bulverseaza. Descopar ca ma iubesc. Al naibii de mult. Pe zi ce trece imi dau seama ca multe actiuni le fac pentru ca-mi vreau binele, pentru ca sunt egoista si pentru ca ma iubesc!
12 zile aflata intr-o stare critica de nervi, plansete, bucurii exuberante care dureaza prea putin, de agitatie. Imi dau seama ca ma testez pe mine, ducandu-ma de la o extrema la alta, tavalindu-ma in noroiul propriu, inghitind praful facut de mine, imi cladesc imperiul de rahat cu propria-mi minte.Sau cel putin asa imi place sa cred, ca e doar o testare, n-as vrea sa vad crudul adevar, adica prostia mea, neglijenta, naivitatea si toate acele calitati care m-au adus de atatea ori in pragul disperarii.
Nu exista nu pot, este nu vreau. Ok, atunci de ce cacat[ tic verbal] nu vreau sa ies din toata nebunia asta, de ce nu vreau sa ma lupt cu mine sa nu mai repet aceleasi greseli la infinit, de ce nu vreau sa ma controlez astfel incat sa fiu si eu multumita de ce-i prin jurul meu, sau poate chiar de mine[ luat prin absurd]?!

Nu-mi place cand ma critica cineva, mai ales ca toti imi spun aceleasi chestii care le stiu de foarte mult timp si cu care ma ranesc pe mine insami cand sunt certata cu mine. Btw, chestie funny : cand ma enervez rau de tot vorbesc cu mine in oglinda, ma stramb la mine si chiar ma scuip. Radeti! Ok, ok, got it. Not funny. Da, da, copil frustrat. =]

Bulversare care continua de 12 zile. Oare e doar un vis urat?! Vreau sa ma trezesc, I really do ! Somebody wake me up!

Revenire neasteptata, presupun.

2008-07-25T10:20:00.002+03:00

Ma sperie gandul ca dupa ce am investit atatea sentimente si am facut atatea sacrificii si mi-am batut capul atat,descopar ca we are not made for each other. Nu stiu daca ai realizat sau nu, dar we are not fit together.
Cu timpul poate ai deveni omul la care tot visez, dar mi-e groaza sa astept. Timpul si mai ales asteptarea asta indelungata ma poate transforma si pe mine si poate la capat de drum, te gasesc schimbat si pe tine si ma gasesc si pe mine in ceva ce nu as fi vrut si in ceva ce poate nu mai doreste partea schimbata din tine.
Nu mi-as putea imagina ca am putea lua cai diferite, insa tot ma nemultumeste situatia.
Poate a devenit o obsesie din necesitatea mea de a avea afectiune. Sau poate toate chestiile astea luate prin absurd sunt doar rezultatul ganditului in exces si prost.Poate deja mi-am creat o idee fixa care ma tot sapa pana scoate din mine tot ce m-ar putea mentine multumita macar, nu fericire. Oh, fericire! Fericirea a devenit un sentiment aproape de neatins, o stare pe care n-o pot simti decat cateva minute pe saptamana, iar atunci nu le realizez si isi pierd esenta.
As vrea sa fac ceva in legatura cu toate nemultumirile mele, chiar am si incercat sa le rezolv. Gasisem rezolvarea suprema,care sfarseste prin a-mi aduce un sac de alte nemultumiri, accentuandu-mi-le pe cele vechi si mai ales, imi prezinta probabilitatea nerezolvarii nemultumirii mele continue prin nicio alta cale de iesire.

" In a dream Im a different me
With a perfect you
We fit perfectly
And for once in my life I feel complete-
And I still want to ruin it "

Sa recunosc ca imi ascund frustrarile proprii, complexele si neplacerile fata de mine in ganduri si idei luate oarecum prin absurd?! Sa recunosc ca fac presupuneri cum cei din jur ar avea ceva, fiindca sunt terifiata de faptul ca tot eu sunt cea cu cele mai mari probleme emotionale, dupa atata timp si dupa atatea lucruri bune ce ar fi trebuit sa ma readuca pe picioare?

Sunt implinita.

2008-06-15T11:12:00.004+03:00

Da, asta este motivul principal ( combinat cu marea lene, ca de obicei) pentru care n-am mai scris.Nu mai am nimic de zis, mi s-a implinit cel mai mare vis, imi ramane doar sa-l exploatez pana la ultima farama.

Am planuri mari, sictireala prea mare, omul care-mi ofera tot ce am nevoie, bani, ciocolata,aceeasi minte bolnava cu ganduri negativiste si extrem de daunatoare, acelasi pesimism, aceeasi impresie cum ca " what I am it's not enough".In rest, mai mult ca niciodata regret ca timpul trece atat de repede si ca ziua nu tine si ea vreo 50 de ore sa am timp sa fac tot ce vreau si sa-mi pierd orele in imbratisari, priviri si-n detalii mici, dar profunde.

Am tot tras de mine sa mai scriu, sa mai citesc, sa mai comunic cu lumea, dar lumea mea s-a marginit drastic.Mi-e dor de o groaza de persoane, insa n-as da pentru nimic in lume prezentul pentru trecut.

Cel mai infricosator mi se pare doar faptul ca am cam renuntat la fotografie. Chiar daca ma asteptam sa se intample asta la un moment dat, cunoscandu-ma, m-a luat prin surprindere si ma rascoleste ca o frustrare de fiecare data cand imi amintesc.

Deci, post-ul asta o sa-l consider ca pe un fel de a spune " Pause " pana prin septembrie cred...

Nu stiu sa ma pastrez in timp ce ma arunci

2008-05-23T09:14:00.000+03:00

Brandi Carlile - Tragedy
Asculta mai multe audio Muzica »

Mi-as dori sa-ti pot desena ochii, forma lor perfecta, netezimea din jurul lor, cu genele-ti arcuite jucandu-te si cu rotunzimea lor si profunzimea in care m-as putea pierde totalmente pe vecie.Cum as putea sa astern pe hartie, doar din creion, obrazul tau neras, cu multitudinea de fire scurte strofocandu-se sa iasa tot mai mult din piele, obrazul unde mi-am intiparit cele mai de pret sarutari,unde mi-am pierdut clipe pretioase povestandu-ti cu buzele-mi vise fara a scoate un sunet? Simt lipsa buzelor peste care degetele mele, trecand de atatea ori, le cunoaste textura, gura dupa care stiai prea bine ca tanjeam, fruntea-ti pe care mi-am asternut si cele mai ascunse ganduri, tu nedandu-ti seama, insa.Imi lipsesc chiar si urechile-ti care ardeau de a-mi sti taina si bratele dorind sa-mi stranga trupul in stransoarea lor.Eram fermecata cand ma jucam cu degetele pe pieptul tau, cu miscari line iti traversam gatul, pe clavicule, iar capul meu nu ar sti un loc mai bun decat umarul tau. Era acea senzatie de protectie pe care mi-o oferai si simteam ca imi pot abandona trupul si sufletul,spre a ti le inmana.

Stii ca ma obsedeaza gandul care ma duce la una din clipele cele mai dragute petrecute alaturi de tine, anume tigara aia de la miezul noptii? Nu doar conceptul in sine, cat si punerea in aplicare, cu accent pe detalii.In intunecimea noptii, doua suflete, unul aruncat in bratele celuilalt, mult fum, la fereastra, in camasa ta.Se pare ca au ramas si multe amintiri frumoase pe care inca le pot simti, spre deosebire de momentele in care ma purtai prin groaznice chinuri, care nici macar un gust amar nu-mi mai lasa. Sunt pierdute, insa, amintirile de tot soiul.Nu le mai pot reinvia, s-au indepartat prea mult, cum ai facut-o si tu.

Ar fi mai corect si linistitor de as sti ca inca mai lasi gandul sa-ti fuga la mine, fiindca eu cam asa imi pierd orele libere.Sa-mi imaginez cum ar fi cu tine, aici, acum, langa mine, n-ar ajuta cu nimic, dar nu ma pot controla.Nici sa regret nu are rost, dar tot o fac.

Poate ca nu am fost si nici nu voi fi vreodata ceea ce cauti, iar eu sunt aproape sigura ca nici tu nu esti omul pe care-l tot caut.Doar vedeam in tine o parte din acea persoana, mult visata, si prin absurd mi te imaginam devenind "the one", cum mereu fac si ca de fiecare data sfarsesc povestea extrem de dezamagita.Mi-e frica ca o sa se tot repete la nesfarsit, eu agatandu-ma si de cea mai subtire ata si punand in joc toate visele si sperantele, nedandu-mi seama ca doar iluzii construiesc in van, pe aceeasi baza deloc solida, rolul de victima inmanandu-mi-l tot mie, all over again.

So close that I can't see what's going on

2008-05-10T12:52:00.000+03:00

Eu, ca un copil care se consuma exagerat de mult,pe orice mic si neimportant subiect, mi-am cam distrus conexiunile dintre neuroni.Astfel, mintea mea e mai inceata decat a unei persoane trecute cu mult de prima tinerete si nici memoria nu mi-e stralucita, bineinteles.

Desigur ca reusesc sa tin minte pe o perioada indelungata toate prostiile, dar uneori printre acestea se mai strecoara si informatii chiar folositoare. Si uite asa ma apuca cate un flash si imi pica dintr-o data fisa pe o anumita intamplare, sau pe niste vorbe si le iau la puricat, profitand de prilejul rar intalnit.

Dupa o asemenea experienta, de fiecare data imi dau seama de niste chestii care ma lumineaza, ma ajuta sau chiar ma socheaza uneori. Imi dau seama cat de prosteste m-am comportat, sau ce idiotenii am mai scos pe gura si regret, ce as fi putut face in momentul ala si totul ar fi fost diferit in momentul de fata, sau pur si simplu de intentiile ascunse a unor spuse or a unor actiuni ale celor din jur.Desigur, cele din urma sunt doar presupuse si de cele mai multe ori exagerate, umbrite de negativismul meu caracteristic.Pacat ca nu prea am sansa sau curajul de a afla daca e asa cum mi s-a parut mie in timpul flash-ului,sau daca mi se ofera ocazia, dupa un timp ideea e deja atat de obsesiva si de bine intiparita in minte incat nu mai cred varianta altuia.

Iar concluzia este ca e adevarata zicala aia care zice sa ai grija la ce spui la nervi,fiindca o sa regreti. Insa, eu am o varianta putin mai diferita, adica sa ai grija mereu ce spui si ce vorbe-ti arunca si ceilalti.Pacat ca nu poti sa-i citesti pe toti din prima si ai nevoie de ceva asemanator flash-urilor mele ca sa realizezi sensul cuvintelor. Totul e sa nu fie prea tarziu.

Uneori trebuie doar sa te detasezi de tot pentru a vedea adevarata fata a lucrurilor

I still recall the taste of your tears

2008-05-09T08:47:00.000+03:00

Yeah, I'm weak,especially on these kind of subjects and I'm not afraid to show it!

Si acum m-am obisnuit sa ma uit mereu pe geam, cautandu-te disperata din priviri. Ma obisnuisem cu gandul ca esti al meu, ca sunt a ta, cu mirosul tau imprimat adanc in pielea mea, cu atingerile pe care le mai simt chiar daca tu nu mai esti aici.Imi placea ideea ca iarasi vei ajunge sa fii cea mai importanta persoana pentru mine.Nu mai aveam niciun dubiu ca pentru urmatoarele luni vei fi singurul din visele mele.
Insa tu m-ai lasat ravasita in situatia asta, rupandu-te de mine. Crezi ca-i chiar asa de usor sa ma rup si eu de tine cu usurinta cu care ai facut-o tu? Numai amintirile o sa-mi ramana dupa drumul anevios pe care trebuie sa-l parcurg de la capat pentru a te uita.
Trebuia sa nu ma mai intorc. Ar fi trebuit sa te las in urma si sa nu mai tin cont de ce-mi ziceai, comportandu-ma cum o faci tu acum - scoate-ma din viata ta si uita ca exist - Am sperat ca de data asta va fi altceva, dar s-a terminat in acelasi tampit mod.
Este numai vina mea ca mi-am construit castelul de vise, chiar de la fundatie, ce te cuprindea numai pe tine.A fost greseala mea ca m-am bazat doar pe spusele tale si pe iluzii desarte.
M-am aruncat ca o naiva ce-s cu capul inainte, pentru a ajunge acum cu ochii umflati si cu mintea debarasata de corp, dupa o noapte de scancet neincetat.
Mai rau e ca stiai ca ma vei aduce in starea asta, cu cele spuse, insa cu rapiditate m-ai exclus, nelasandu-mi nici macar o sansa de a-mi vomita sufletul.In cateva minute m-ai adus in al noulea cer, ca doua zile mai tarziu sa ma aduci atat de aproape de pamant, incat ii pot simti pana si gustul oribil.
Luni de acum in colo o sa ma tot agat de speranta ca vei aparea surprinzator, de nicaieri, cu-n zambet mare si dragut, iar ochii iti vor straluci si ma vei lua in bratele-ti calde si ma vei lasa sa ma pierd iar in ele.

I'm such a wreck of all those questions left unasked, of all those answers left untold, of all those unfulfilled dreams.

daydreaming

2008-05-04T20:21:00.000+03:00

My Prince Charming just doesn't want to show up.

Nu stiu catora dintre voi le place sa fie dominati intr-o relatie, insa mie da. Si nu ma refer la partea ce tine de contactul sexual, ci chiar la partea mintala.Imi place sa ma simt mica si neputincioasa in bratele unui " el ".De asemenea, imi face mare placere senzatia de securitate ce mi-o dau imbratisarile "lui" si cum ma simt protejata, incat visele mele se pot pierde linistite in el.
Sunt genul de persoana indragostita tot timpul si care se arunca cu capul inainte intr-o relatie, chiar de prima data, daruindu-se complet.
Si as vrea ca totul sa fie usor si-n realitate, precum e in visarea mea aproape continua.
Sa gasesc omul care vede profunzimea in orice fapta, in orice cuvant.Omul acela pierdut in amanunte si detalii marunte si totusi semnificative. Sa se trezeasca de dimineata si sa ma aiba in minte, zambind. Sa mearga pe strada si sa se intrebe ce fac in momentul ala. Sa ma lase sa ma agat de el ca un scai si sa fiu extrem de afectiva, sa avem momente de totala aberatie pe teme oarecum filosofice, sa se piarda in ochii mei, cum m-as pierde eu in bratele lui, sa putem vorbi cu gurile inchise, doar prin gesturi si mimice ale fetei, sa stam intinsi pe iarba, cu soarele deasupra noastra, visand amandoi la o lume mai buna.
Words seem weird. In capul meu, in visarea mea, ideile erau mult mai legate si mai logice, pentru mine cel putin.N-am reusit sa redau fragmentele din labirintul capusorului meu.
Na' o conversatie ce exprima putinul din ce am in minte si din ce am avut in minte toata ziua si putinul ce l-ar reprezenta pe "my Prince Charming " :

~baby kO~: i'm free
~baby kO~: *boogie*
Disi: eu vreau altfel de libertate
~baby kO~: adica?
Disi: adica nu vreau libertatea asta fata de o persoana..de persoana "draga". fata de un acel posibil " el " nu m-ar deranja sa fiu chiar si incatusata
Disi: eu vreau libertatea de a face ce vreau
Disi: libertatea corpului, iar apoi ar veni de la sine si cea mintala
~baby kO~: nu te-ar deranja sa fi incatusata pana la un moment dat
~baby kO~: iti spun eu ca nu e tocmai placut
~baby kO~: la inceput te simti bine,dar apoi devine..ceva nu chiar atat de frumos..
Disi: neah, eu sunt diferita la partea asta. is disidenta *blushing*
Disi: eu m-as darui totalmente.
Disi: cu totul. m-as pune in mainile omului iubit, pe tava.
Disi: si nu m-ar deranja sa fiu a lui si doar a lui
Disi: si n-as avea ochi decat pentru el
Disi: chiar daca ar trece timpul peste noi
Disi: si mai sunt si incapatanata rau deci cu greu l-as lasa sa-mi scape daca totul ar fi bine
~baby kO~: eu visez la genu ala de relatie in care sa nu fiu controlata
Disi: eu tocmai asta vreau
Disi: sa ma controleze
Disi: imi place sa fiu dominata si-mi place grija excesiva
Disi: si daca la un moment dat, prin absurd luat, m-ar deranja comportamentul asta, as vorbi cu el fiindca vreau un tip cu care sa si pot sa vorbesc. sa ma deschid complet, in toate privintele.
~baby kO~: nu stiu..incep sa cred ca nu inteleg despre ce fel de dominatie vorbesti
Disi: mintala.
Disi: sa ma domine mintal
Disi: cum facea el la inceput
Disi: bine si inca el n-o facea complet..ca mai e si dominatia in care eu sa ma simt eu om mic si plapand si el sa fie cel ce e puternic si ma apara
Disi: de aia imi si plac baietii mai mari ( ca varsta) si mai..solizi *blushing*
~baby kO~: eu nu suport sa fiu controlata,atat mintal cat si corporal
Disi: mai nimeni nu suporta asta*giggle*

" I'm willing to bleed for you. "
" I'm more than willing to offer myself. "

Poze ca de intai mai

2008-05-02T19:00:00.000+03:00

din Vaaaama Veeeeeche :D

era cam pustiu pe la 11 dimineata, cand am ajuns eu

S-am intrat si putin in mare. Doar putin fiindca dupa nici un minut nici nu-mi mai simteam picioarele. :D

Stuuuuuuf *heart*

Poza mea preferata din seria asta :D

Doi zece

2008-04-24T09:10:00.000+03:00

Titlul reprezinta ce zic cei de la Luna Amara la proba de microfon, iar la concertul trecut au spus-o in continuu minute bune. hehehe
Well, dupa 5 zile de la concert, imi fac curaj sa-mi exprim nemultumirea totala. Habar nu am ce s-a intamplat, daca a fost vina organizatorilor sau altceva, dar concertul Luna Amara ( de fapt era chestia aia cu strangerea electrocasnicelor uzate or shit
) nu m-a multumit deloc,chiar am fost profund dezamagita.

In primul rand, atmosfera a lasat de dorit, nici macar Mihnea cu discursurile lui disidente nereusind s-o salveze. Apoi, faptul ca Luna Amara a cantat prima, in deschidere, ceea ce m-a uimit fiindca nici eu, nici multi altii nu ne-am fi asteptat la asta, ci chiar sa fie printre ultimele trupe.Rromii mici si alti cativa mai albi, dar tot mici( a se citi puradei, pe scurt)formau primele randuri in fata scenei. Ce sa te mai bagi, ce sa mai speri la un pogo mic, mi-era oarecum incomod sa fac si furie. Stranse in fata maxim 20 de persoane ascultatoare ale formatiei( adica exceptand pe cei care au venit gura-casca), restul de vreo maxim 50 insirati prin platoul de la cdc si televiziunea cu ochii ( a.k.a. camerele de filmat) pe noi, astia care dadeam sufletul din noi cantand, sarind, traind muzica, n-a iesit prea bine.
Am dat vina pe faptul ca nu a fost mediatizat si ca a fost gratis. As fi preferat de o mie de ori sa fi platit bilet, decat sa stau cu puradeii la picioare si camerele de filmat pe parul meu in plina furie. M-am simtit aiurea rau si nu puteam sa ma manifest cum as fi vrut, desi am facut furie de nu-mi mai puteam mentine gatul drept dupa *rofl*.
Macar, membrii trupei s-au ridicat la standardele obisnuite, fiind absolut geniali *daydreaming*, dar pana si Mihnea intreba ironic " Atati rock-eri sunteti voi in Constanta ? "razand. Yah, right!
S-au cantat si piese pe care nu le-au cantat data trecuta in taclale, numai piese vechi si cu mult mesaj, incat sa aiba legatura cu evenimentul la care participau. Nu le mai tin minte in ordine, dar au fost cam asa: Albastru, Dizident, Gri Dorian, Folclor ( unde Mihnea iar a improvizat, pe teme politice actuale), Somn, Rosu Aprins, Oras, Loc Lipsa.
N-am mai avut nicio traire atat de intensa ca la celelalte concerte, unde mai aveam putin si plangeam de emotie. Daca n-ar fi fost puradeii aia ce mi-au stricat tot cheful, holbandu-se, razand si bagandu-se-n noi, plus prezenta a inca vre-unui "stol" de rock-erasi, ar fi fost aproape purfect. Lumina aia calda de apus,semnele cu degete pe fata ale lui Nick si Mihnea, discursurile dinainte de piese, sunetul chitarilor lui Vali si Sorin. Stelutele de la Vali facute drept autograf, maieul shiecshi al lui Mihnea, trompeta lui, accentul lor de clujeni, autograful la fel ca primul de la Mihnea a.k.a. "Libertate si iubire", cel de la Nick " Don't let your dreams fall asleep".

De abia astept albumul nou din toamna.
Si inca mai sper la alea doua concerte de pe 2 si 3 mai. Inca mai astept lume care sa mi se alature. Inca astept, desi nu cred c-am norocul atat de mare incat sa apuc sa-i vad macar in unul din alea doua concerte.

intr-o continua asteptare

2008-04-23T08:21:00.000+03:00

Degeaba ma mint ca sunt multumita de situatia de fata. Nu-i deloc asa.Fir'ar specia asta umana care nu-i niciodata multumita de ceva!Da, right, asta e fiindca m-am saturat sa dau vina pe mine si caut posibili vinovati si scuze multe.Nu ajuta la nimic, stiu prea bine, din pacate.
Sa astept libertatea care urmeaza a-mi fi inmanata peste trei saptamani ca sa-mi construiesc fericirea? Oricum e singura mea speranta. N-am alta alternativa.
Meanwhile, inca renunt la vise si sunt nehotarata pana peste cap, tot cu tusea ce ma tine de doua luni si ... dezamagita, mai mult de mine decat de cei din jur, ca-ntotdeauna.
Poate mi-ar trebui si-o doza de vama, plaja, poze multe, libertate pentru macar 2 zile, ca sa trec mai usor peste astea 3 saptamani, dar nu cred c-o sa am parte.
Altceva, mi-ar mai trebui o minte noua, self-esteem si ganduri pozitive si mai rau e ca mi se tot repeta ca numai eu pot sa schimb chestia asta. It kills me!Deja mi-a intrat prea adanc in cap faptul ca I'm weak and fragile si ca nu ma pot lupta cu mine, nu o sa scap prea curand de obsesia asta.

Si poze din uichend, de cand traiam cu falsa impresie ca mi-e bine:

never ending shits.

2008-04-22T10:37:00.000+03:00

Desigur ca iar am impresia ca ceea ce reprezint eu, chiar si pe ansamblu, nu este deajuns pentru nimeni din jurul meu. Mi se pare. Asa mi s-a spus. Sa fie adevarat,si tot ce am eu in cap acum sa fie doar o nascocire din lipsa de ceva concret de facut? Probabil.Fiindca am intrat in perioada de stres maxim a anului, in loc sa ma pastrez pe carare, eu deviez, cum fac mereu. Readuc la suprafata toate nemultumirile, in deosebi cele legate de gandirea si faptele mele.Lenea cea de care nu pot scapa, pierderea timpului, incoerenta, necititul, neinvatatul si alte frustrari prea patetice.La un loc cu astea revin si celelalte, ai min(I mean), subiectul care mereu imi da de cap.Total nepotrivite, idei nereusite, neremarcabile, deloc semnificante.
Vroiam( si inca vreau) sa-ti intru pe sub piele fiind eu insami. Se pare ca nu reusesc.
Am avut o revelatie. Nu se merita sa ma schimb, sa ma dau peste cap aproape in totalitate.Ce rost are? Am atatea alte obsesii ( pana la urma nu cred ca esti mai mult decat atat) in fata si doar tre' sa trec si prin ele.Am nevoie de ceva concret, stabil, nu inselator, cum esti tu. Spun asta din propria-mi opinie, propriile ganduri, fiindca nu ma lasi sa descopar si versiunea ta. Poate pana la urma tot eu o sa-mi dau seama ca am fost proasta ca n-am avut mai multa rabdare, dar ma simt ca o sclava a jocului tau si mai rau este ca tu esti constient in totalitate de acest fapt.
Gandurile, motivele le am stabilite in cap. Mai ramane confirmarea din partea ta si doza mare de curaj. O sa renunt la tine, la partea asta din mine, la lunile de chinuit si de prostit.
N-ar trebui sa fac asta? Ar trebui sa astept, nu? Sa am mai multa rabdare, sa continui sa ma injosesc? Riiiight!

Nu pot sa-mi gasesc o scuza plauzibila pentru care am scris prostiile astea nedemne de luat in seama.

Dazed and confused

2008-04-16T10:21:00.000+03:00

Ma simt ca un copil mic si prost care nici nu stie ce vrea.Devine deja o senzatie mult prea bine cunoscuta lately.Am nevoie de o conversatie foarte serioasa sa ma trezeasca odata.Am cam pierdut contactul cu realitatea. Sunt intr-o continua visare si leneveala si asta nu ma ajuta in niciun fel, nici macar sa ma relaxez sau odihnesc fiindca ma simt epuizata tot timpul.

Mereu ma plang. Why can't I just get a life? Where's the store which has one of those? A pretteh life, please.Oh, so you don't have a cute little one anymore?*smirk* Oukey, I'm gonna try later...
I'm never enough. Even for my self.In fact, especially for myself.I wonder If I'm ever gonna be satisfied with everything about me.Maybe that's the main reason for my complaining.

Incep incetul cu incetul sa renunt la unele din cele mai de pret visuri.

Nu mai am nimic de daruit mie. Ma simt goala, pustiita si detasata de tot. Nici nu percep bine ce se-ntampla in jurul meu. Sunt doar eu si cu.. gandurile mele.Cele negative, bineinteles. Din aceasta cauza simt ca nu mai pot lua legatura cu voi, cu exteriorul. Sunt pierduta in abisul imaginatiei mele si nu va mai pot da nimic.Voi puteti cere, dar macar sa fiti constienti ca cereti in van.
Mi-e frica ca daca iti vei da seama, de abia acum, va fi prea tarziu.

You DO affect me

2008-04-15T09:04:00.000+03:00

I'm stuck in a moment, which keeps us alive
I dream of september, don't wake me up
I'm trapped in a place, where we do belong

Si astfel, am reusit sa scot din cap majoritatea ideilor despre subiectul care ma macina de 7 luni afurisite. Pierduta in amintirile inceputului de toamna...

Ce ai fi facut daca ai fi fost de fata la plansetul meu din miez de noapte?Ti-ai fi dat seama ca e din cauza cicatricii lasate in urma ta? Ce mai cauti in mintea mea dupa atata amar de vreme? Chiar daca au trecut 7 luni, simt toate senzatiile si intamplarile ca si cum s-ar fi petrecut ieri.
Spre deosebire de altii, situatia ta e diferita.M-am straduit din rasputeri sa tin minte toate detaliile ce m-ar ajuta acum si pe viitor sa nu te pierd in infinitul amintirilor si sa te readuc, intr-un fel, langa mine.
Faptul ca nu te mai vad deloc, nici macar in vise nu-mi mai apari, nu ma opreste sa ma gandesc la tine de cate ori mi se iveste ocazia.
Oare ar mai fi la fel la tine in brate, aceeasi pace si caldura?M-as mai pierde-n visari si sperante daca te-as simti aproape acum, cum faceam cu jumatate de an in urma? Oare ai fi avut grija mai mare de mine decat au avut ei, intre timp?
Toate spusele mele, tot ce as mai avea de adaugat, sunt atat de tardive incat nici eu nu le mai vad rostul in tot amestecul asta de idei si fragmente de amintiri. Orice gand ce te atinge, in mod abstract, doar la nivel psihic, ma rascoleste atat de tare incat pentru momente bune ma pierd si devin o fiinta care numai drumul spre tine il mai cunoaste, numai vocea ta o mai poate distinge si numai chpul tau il poate percepe.
Obisnuiam sa cred ca in timp te voi uita.Acum am incetat sa cred asta, de cand esti o parte din mine tot mai mare, pe cand tu... te indepartezi definitiv. Care ti-ar fi ultima miscare, ultimul secret de dezvaluit, ultimele vorbe de explicat, ultimele amintiri de sters?
Doar de te-as avea in fata ochilor, sa-mi amintesc de paru-ti cret si de privirea-ti calda, cu o tigara in mana si fara nimic ce te mai leaga de persoana din fata ta.As vrea sa-ti spun tot ce fandesc intr-un mod atat de sincer si dureros de direct... Curajul de a ma confesa ar fi hranit doar de naivitatea din cauza careia m-as increde in falsa speranta ca ai putea fi vreodata al meu, din nou.
De cateva zile ma tot chinuie gandul ca ea inseamna pentru tine tot ce n-o sa resusesc eu vreodata sa insemn sau ce nici n-am reusit sa insemn si ca ea e aleasa ta. Cum pot sa suport gandul ca ea este, iar eu nici nu sunt sigura ca am fost? Ca ea va fi, iar eu nu?De ce crezi ca ea e singura care e in stare sa faca sacrificii pentru tine?
Poate doar ma amagesc, fiindca am nevoie permanenta de o ata, un vis, oricat de mic, sa-mi genereze speranta vitala mie.Am o mare necesitate de a-mi ocupa mereu capul cu idei fixe despre tine, el, ei, incat sa nu raman pustiita.
De te-as pune sa citesti tot ce am putut sa-mi scot din mintea-mi involburata si din gandurile haotice legate indeosebi de persoana ta, ai rade? Ai crede ca sunt atat de puerila si visatoare incat ma mint in asemenea hal cu tot ce inca simt pentru tine? Ai ramane fara cuvinte si ai pleca? Oare ce ai face?

printre randuri si file

2008-04-11T07:53:00.000+03:00

"I do love you", I said, " I do.I've been crying all night.I thought I would never see you again."
When I said this, Maxim laughed and put his hand over mine.
"One day I'll remind you of these words.It's a pity you have to grow up", he said.

Fragment din Rebecca de Daphne de Maurier,varianta in engleza...si.. mi-a deschis ochii. Ce-o sa mai rad peste nici un an de ce spun acum, de cum ma comport momentan, de cum reactionez in diferite situatii. Ce-o sa mai regret... fiecare pas, fiecare privire, fiecare silaba...I always do that.
M-am regasit surprinzator de mult in gandirea si comportamentul naratoarei.La unele faze ramaneam socata, in timp ce citeam.Disperarea aia continua, nelinistea, paranoia, frica, visarea continua, fragilitatea interiorului, dar calmitatea si uneori puterea exteriorului trupului.

Esenta in majoritatea gandurilor mele: "I was too young for Maxim,I knew too little about the world.The fact that I loved him made no difference.It was not the sort of love he needed.Maxim was not in love with me.He had never loved me.He did not belong to me, he belonged to Rebecca." Da, minte bolnava, incapatanata si fara pic de self-esteem.
Cat de naiva pot fi most of the time...Un singur lucru e bun in toata treaba asta in legatura cu mine, anume ca nu mi-e greu sa recunosc defectele, ci, chiar, am o mare problema cu complimentele si cu calitatile.Nu le vad, nu le recunosc, le evit. Ce ar trebui sa insemne asta?

Consecintele a 24 de ore fara electricitate? Well, lets see : o carte intreaga citita, invatat vreo 5 ore, scris (aberatii, dar totusi scris) pagini intregi. Bun, chiar bun. Can't wait for the next time!
Mi-ar trebui mai multe zile d-astea sa ma las si eu de dependenta pt calculator.Suuure!

"Tear out her heart and leave her in pain"

Memories always fuck with my mind

2008-04-09T09:47:00.000+03:00

I miss you being such an important part of me.I simply don't get why it's supposed to be like this, why this all had to happen...
Parca am luat-o pe cai total diferite..mereu cand imi zic sa incerc sa ma reapropii ceva imi intra-n cale si aman pe alta zi, alta saptamana, luna chiar
It kills within me...
Poate si distanta asta afurisita e de vina, dar nu in totalitate. Chiar trebuia sa se intample asta la un moment dat? Era atat de necesar incat nu se mai poate repara?
Mi-e dor de fata ta inocenta, de gogoasa cu ciocolata de asta vara, de cum ne prosteam printre valuri, de sor-ta, de cum ne-am ascuns acum 2 veri in baie din cauza tipilor alora...
Ma enerveaza la culme ca nu pot sa fiu si eu hotarata macar o data si sa... fac un pas serios.Nu-mi convine deloc situatia. Dar ceva ma constrange in a reinvia stransa legatura dintre capusoarele noastre...
Zilnic dau peste cate-o melodie de la tine si-mi apari in minte...Credeam ca niciodata nu ne vom raci, speram in van.Now it's all faded away..
Nici nu stiu daca ar mai merge, dupa cate am observat lately, din aparente.. you seem so changed, your world seems so far away from mine, not only in distance.
Greu o sa mai gasesc o prietena atat de..completa, atat de potrivita... nimic si nimeni n-o sa te inlocuiasca.
I'll be right here waiting for you...

Low, down low

2008-04-04T08:43:00.000+03:00

Chiar daca ascult de vreo 2 zile numai The Doors, atitudinea mea nu e peaceful at all.Ca sa vezi,cum nu se putea altfel, m-apuca si pe mine once in a while sa dau peste blogurile unor smart asses, care, ofc, make me feel so damn stupid ( like I AM most of teh time, but, heh, orgoliul ).Doar niste fraze, propozitii, cuvinte, silabe, litere, gesticulari,chiar si mima, orice, sunt de ajuns pentru a-mi "intoarce" mintea la 360 de grade, and skipping teh good ones. Yeeeeey, party, ppl!

I need some doses of self-esteem! quickly! in my veins! NoooooW!

Zilele trecute eram foaaarte hyper si actiunile, in cap ( ca doar nu vroiam sa-mi solicit fizicul ), mi se desfasurau cu o asemenea rapiditate ce ma mira si pe mine si ajungeam noaptea sa stau treaza 2,3 ore after teh light turned off cu becul din cap aprins si sa recapitulez fiecare idee, daca mi le mai aminteam pe toate, a zilei.

Deci, tocmai ce am terminat de experimentat pe mine smth, care, pana la urma s-a dovedit a fi pretteh interesting.Multa lume a observat schimbarea, iar eu ma simteam de minune. Mi s-a zis ca vorbesc mult si repede ( fuck it, ppl, ma stiti de ieri?!cum puteti spune asemenea minciuna gogonata?!) si alte chestii de care habar n-aveam ca m-ar putea caracteriza. Hahahaah.Pluuuuus ca ma comportam (valabil tot la nivel de psihic - a se citi pisic ) ca si cum ar fi fost ultimele zile de trait si as fi stiut-o. Hell yeah, it felt good to be alive :))

Acum, back on track ( teh bad one, ofc, always teh bad one is teh principal one).Tot terorizata de faptul ca imi pierd timpul intr-un mod absolut jalnic.. cred ca mi-am inceput vreo 3 "istorisiri" in.. agenda( sau cum naibii ar trebui s-o numesc) si nu am apucat sa le termin, tot 7,8 ore per day at teh PC, tot cu gandurile negative, tot cu vremea asta nasoala, tot cu dormit insuficient, tot necitit, tot nefacut teme, fara poze, lately ( daaamn, :( ), tot nemultumire in legatura cu orice care tine de mine.

Mi-ar trebui... una bucata luna in care in fiecare zi sa mi se intample cate ceva absolut fabulos, ca sa ma mentina si pe mine intr-o stare oarecum buna macar cateva saptamani,fara toate oscilatiile astea care imi solicita la maxim neuronii adormiti.

I-auzi ce canta Morrison acu' " I've been down so goddamn long ".In mod aparent, se pare ca ma vegheaza si pe mine cineva acolo, sus. Hahahahaha. Da, right! "C'mon and set me free!" DA!!!

forsaken me in your arms

2008-04-01T10:39:00.000+03:00

Caut in tine acel ceva pe care tu il negi.Acel ceva care nici nu ti-l doresti sa fii.Acel ceva care, oricum, n-o sa fii niciodata.Stiu ca esti in stare,altfel as fi renuntat de mult.Nici nu stiu ce ma tot tine in aceeasi pozitie, cu speranta intr-o permananta alerta.Cuvintele pe care mi le-arunci, mai in gluma, mai in serios, seci si fara pic de legatura, ma termina.

Sa fiu ca o papusa in mainile tale, usor de manevrat si modelat, asta vrei.Ceri cam multe, nu realizezi?Desi.. m-as prosti in ultimul hal pentru tine,doar de as stii ca se merita si are vre-un sens.

In mare parte, ma sperii ingrozitor.Multiplele fete nu ti se imbina si doar ma inebunesc complet.Niciodata nu incetezi a ma dezamagi ori a-mi ruina cate-o mica speranta, construita cu greu de catre mintea-mi firava.

Stii, obisnuiam sa fiu plapanda si iubitoare a tot ce ma inconjura inainte de tine.Acum,toata furia si nelinistea ma lasa fiind un copil tot mic si prost, dar mai puternic si curajos in a-mi elibera nervii.Tot puerila,dar mai necugetata si mai grabita.Tot cu lenea-n sange,dar mai nerabdatoare.Tot monotona, dar fara profunzimea de nepatruns.Tot visatoare,dar mai pierduta-n tine.

N-am vrut sa ma schimbi, sa-mi iau forma dupa a ta,sa ma transform intr-o copie ieftina, sa devin incetul cu incetul dependenta de tine sau, mai bine spus, de lumea pe care-mi dai posibilitatea sa o creez, visez, doresc, acea lume faurita mai mult sau mai putin de dorinta de a gasi in tine omul, gandul, ideea, sentimentul de care am atata nevoie. Am zis c-o sa fiu puternica si am sa infrang dorinta de a ma apropia de tine sub orice forma posibila,insa, m-am inselat amarnic.

Nici in vis nu as fi avut parte...

2008-03-27T08:37:00.000+02:00

De 2 zile consecutiv in concert LUNA AMARA!!!! Mi-au dat lacrimile cand am realizat ca e adevarat.De aici am aflat minunata veste. 2 mai pe plaja in Costinesti, iar 3 mai in Vama Veche in "La Soni". So, se anunta 3 zile purely amazing!!! Stiam eu ca ma asteapta ceva bun, dar nici chiar atat!
Acum mai ramane sa vaz' pe cin' mai corup sa vina cu mine, but everything is set! Daca intervine vreun obstacol, as si pleca d'acasa doar pentru concertele astea doua.

Chiar zilele trecute tot ziceam ca mi-e dor rau de tot de ei si ce n-as da sa-mi cante daily.Hehe, inca o maaaare dorinta implinita.Nu-mi mai trebuie absolut nimic. Asta a semnificat motivarea mea pentru inca o luna.One whole month of pure happiness!

Can't wait to see & hear them live again!!!

si mi se potrivesc atat de bine versurile :
Visele mele se implinesc
Cat bat din palme sau cat clipesc
Respir iubire, mananc iubire
Va dau la toti si va molipsesc
Nimic in lume nu ma opreste
Sa urlu tare "Sunt fericit !"

Later update : Nici nu inteleg de ce ma obsedeaza oamenii astia si munca lor. Pur si simplu numai cand aud o melodie d-a lor, fie ea doar inregistrata, mi se face pielea de gaina si nu ma mai pot controla.Nu mai vorbesc de live ( doar de 2 ori pana acum).Nu inteleg nici cum de a ramas singura formatie care mi-a rezistat in top 3 mai bine de un an jumate, sfidand instabilitatea si extremele fara de care n-as fi eu.

Catre orasul Iubire

2008-03-25T10:34:00.000+02:00

Mi-e dor sa pierd timpul asa, aiurea, visand.

Zilele astea mintea mi s-a tot dus la vara, poate si din cauza obsesiei momentane pe acea melodie...

Vara, in vama, perfect days ( desi o sa fie extrem de cald ), cort, mare, valuri, piele arsa, nisip, folk you, stufstock, luna amara, multa afectiune, multi oameni entuziasmati, dreaduri, multe pierce-uri, haine putine, poze foaaarte multe, plimbari in mijloc de noapte, umbre in natura and so on :) fara raceli, tusit, sambete in casa, zapada, frig, geci, scoala, dormit.

One more month an' a half of waiting. Mult, prea mult.De fapt, stiu c-o sa treaca repede, mai urat e ca stiu ca si vara o sa treaca la fel de repede si-o sa ma trezesc in toamna reluand monotonia.Great!

si "inchei protestul calare pe vise", cum zice Tanase... :)

Monolog

2008-03-20T08:17:00.000+02:00

-Taci! Nu mai vorbi in van! Asculta vajaitul vantului ce-ti trece prin parul lung si savureaza mireasma primaverii ce-ti ajunge pana in cele mai ascunse locuri ale sufletului.Descopera detaliile mult cautate in firele de nisip care-ti cad constant din mana cea plapanda si incearca sa vezi numai lucrurile bune in valurile ce se sparg calm la mal.Refugiaza-ti mintea in largul marii, in spatiul dintre nori si apa si elibereaza-ti trupul de toate lucrurile negative ce te apasa.Ofera-ti cateva momente sa-ti cladesti visele care-ti aduc pe buze zambetul acela molipsitor.Apoi construieste-ti increderea de care ai nevoie pentru a te avanta mai departe in joc.Poti sa si zbori daca vrei,doar cu puterea mintii, detasandu-te de viata ta cea terna.Uita de timp, ore, minute sau secunde si invaluieste-te in infinit. Fii raza calda si blanda de soare chiar si in mijloc de noapte, sfidand luna si intunericul pe care doar stelele il mai strapungeau.Atinge apogeul unei fericiri calme, de nepatruns si bucura-te de fiecare moment din aceasta, astfel incat sa poti trece peste dificultatile viitoare mult mai usor, asteptand momentul cand iar te vei contopi cu cea mai buna parte din tine.

Nu stiu ce m-a apucat.Probabil ca asta mi-as dori sa mi se intample mie acum.Sa am ocazia sa ma eliberez de toate prostioarele din cap si sa imi schimb sufletul si gandirea de " haine".

overjoyed

2008-03-11T21:23:00.000+02:00

Yeah, finally!O stare de milioane, in pofida faptului ca nu s-a intamplat nimic iesit din comun zilele astea, rutina-i in floare, dar... something's changed inside of me, for the moment, I guess...inca simt ca mai tot ce-i in jurul meu e faded away, dar macar ma simt pe mine mai aproape de... uhm..mine! haha.

Sunt mult mai multumita de pozele mele, ceea ce-i un huuuge progress!Si-mi place asa... soarele asta! Nu credeam ca poate sa-mi placa atat de tare :) Imi da o stare de permanenta visare si.. guess what? Tot la soare visez.Mai concret, o zi la poalele unui copac, inconjurata de iarba si floricele cu soarele incalzandu-mi pielea si c-o carte buna-n maini...Circles never end.Yep!

Sunt hotarata sa fac cu adevarat ceva, dar pana la a face e cale foaaarte lunga, mai ales cand vorbesc de mine. Si o sa treaca si starea asta si iar n-o sa fac nimic. HaHa.

Mai bine revin la ideea mea, sa astept sa pice cerul pe mine. I won't do a thing.Just wait..and wait...and wait.. and hope for that fuckin' sun I'll never get.Chestia asta ascunde atatea..mai ales la figurat. De fapt, mai tot ce spunem are o multime de intelesuri dar ne este noua lene sa le descoperim si sa ne batem capul..unii renunta chiar si cu lucrurile de sub nasul lor...

meanwhile, losing most of the friends I probably never really had.. and winning.. one new friend.. or two.
Si obsesia muzicala a zilei, desi cam nepotrivita cu mood-ul general. :)

No control

2008-03-04T09:59:00.000+02:00

Like I knew it was going to happen, I'm getting tired of it all.Lack of hope.Illusions never changed into something real.He gave me hope and again he was the one who threw me away.Is it my fault? Poate n-ar fi trebuit de la bun inceput sa ma gandesc mai mult la partile rele..

Prin starea asta extrem de aiurea nici macar nu ma pot bucura de vremea excelenta.
What scares me the most is that I can't feel love inside of me anymore. That euphoric love for everyone around me.

It looks like I'm not getting better. Stagnez all over again.And it seems like everything and everyone is fading away.What the hell is happening?!

Vreau sa cresc mare!

2008-02-26T10:26:00.001+02:00

Ma simt atat de puerila si micuta si prostuta, incat nici mie nu-mi vine sa bag in seama ce scot din capul acesta nepriceput.Mintea se duce in orice coltisor pe care si-l poate imagina, ideile( oricum, lipsite de valoare) se pierd prea des, ratiunea pierduta si ea dintotdeauna, undeva, in vastul vazduh, motive din plin, dar fara pic de sens si asa mai departe.

As vrea sa sar peste toate etapele acestea, din prezent si viitorul apropiat,fiindca nu le vad rostul,sau nu vreau sa le mai simt, sunt doar sa ma inebuneasca, sau cum spun altii " sa ma pregateasca pentru ce va urma".Vreau sa ajung mai repede in momentul in care o sa fiu impacata cu mine insami, fara toate stupizeniile aceatea adolescentine, dar asta o sa dureze ani buni.Pana atunci cred ca o sa ajung sa ma obisnuiesc si o dau in alta problema ( ireala ).

Trebuie neaparat sa ma lupt cu lenea asta si sa-mi dau ceva de facut incat de scap de toate gandurile acestea aberante si total nepotrivite.Vreau sa ma las sa visez cu bratele deschise, fara pic de teama, sa las in urma orice mi-ar putea darama zborul spre nori. :)

Throwing up my soul

2008-02-23T20:24:00.000+02:00

Big illusions for a little one like me.Don't you think it reached up to this pain inside of me today? I don't know why am I acting so superficial when,actually, others have real problems.I'm diving in my unreal doubts, caused by my low self-esteem, which is helpless.More than this I can't.I'll never give the best of me.

How would you ever understand, if neither I have any idea about what's going on inside of me?How can I addmit that you do really care, when I don't give a shit about myself? Is it possible that I can be truly satisfied about everything, one time, just for once?

When did it all become so insignificant?Isn't it enough that we hardly get out of problems & troubles?!

Free my mind, but first, free yours.

lack of meaning

2008-02-20T08:35:00.000+02:00

I'm just wasting myself.All these wounds, all the problems,all the crises are made by me.
Are you in a better place now? For that place had you throw me away?

A new imaginary kingdom for a better me.The construction may last for months, or even years. Am I gonna make it? Yes. Am I gonna be the same at the new start? No.

Winter made me say that.Ohh, I wish spring would come faster!I promise, when spring will come I'll open my heart, my eyes, my arms and I won't hide anymore. :) Better time wait for us all.

I'm gonna try to take back my innocence & purity.At least, I hope...

Hey, you! I'd like to know your thoughts! :)

Cugetare

2008-02-19T10:01:00.000+02:00

Cuvinte uitate-ntre randuri, amintiri fara nici un rost, idei puerile, dureri de cap care nu mai contenesc.Imi omor visele prin nesperanta mea.Repet la nesfarsit intrebari la care nu primesc niciun raspuns.Nu-mi ramane decat sa trag concluzii nefondate.
What should I give to feel hope?

2008-02-18T12:22:00.000+02:00

De ce nu poate nimic sa dureze pe vecie? E vina noastra sau doar mana destinului? Ne pierdem in intamplari si persoane comune.De ce nu mai credem in nimic si ne lasam purtati de val?

Capat de tunel, unde te ascunzi? I'm losing all my dreams and hopes.
Nu pot.Sau mai bine admit ca NU vreau. Just pull the triger. Take it away.
Vreau sa scap de mine.

Ce posturi de copchil frustrat si trist. Haha.I'm a looser.Ce-mi place ca am numai pareri negative la adresa mea. Yah, I love myself.And pigs can fly.
Mai realizez ca pe zi ce trece devin din ce in ce mai neinspirata. I still want THAT something.

I need to feel relief.Make me feel relief.
"I'm so much less than you're looking for. What I am it's not enough."

nothing more

2008-02-15T18:22:00.000+02:00

Cum se poate ruina totul in doar cateva minute? Wtf have I done ?!Cand ziceam ca nu merit nimic nu ma asteptam chiar la un nimic atat de painful.Pentru ce sa mai lupt?

Tapinarii & Anti-valentine's day-ul lor o sa vada altii. Sunt baricadata intre gandurile mele si actiunile celor din jur. Nu mai pot inainta nici un pas. Doar de regres mai e vorba.

Parca ceilalti mi-au planificat viata in amanunte, fara sa ma instiinteze macar. M-am vazut doar in fata faptului implinit.Devin o umbra infinita in mine.

Chiar nu mai inteleg nimic din jocul asta.
De ce in fiecare an trebuie sa am o cadere d-asta? Totala?
O sa mai sper.. in van...

You will all forget me. I know it.

later edit : I always overreact.Nu ma luati in serios. You know.." I mean every word I say, but I don't mean any single one of them."

sfarsit de iarna.

2008-02-14T11:01:00.000+02:00

De fapt, oricat as zice eu ca nu ma plac asa cum sunt acum, nu as vrea sa ma schimb pentru nimic in lume. Cred ca mi-e frica de o schimbare majora.Nu vreau sa ma pierd, sa nu ma mai cunosc.
Mi-e frica ca inca sunt mica, iar schimbarile majore care se produc in viata fiecaruia la mine inca nici n-au sosit.Sunt speriata de posibilul rezultat.Daca o sa ma pierd in drumul spre schimbare? Daca n-o sa ma mai recunosc?
Poate de asta nici nu-mi pun des intrebarea "cum ar fi fost...?"

Ninge cu soare. This made my day.

Happy Thursday

2008-02-13T23:08:00.000+02:00

February Song

2008-02-13T09:05:00.000+02:00

Si uite ca a trecut un an.Un an si cinci zile de cand l-am cunoscut.Un an si doua zile de cand mi-a curmat viata. Cum a spus si el, " cred c-a fost cel mai strange an", mai ales pentru mine.Nu mai sunt aceeasi de acum un an, doar o parte din gandire mi-a ramas.Daca n-ar fi fost el, eu n-as fi aici, acum, n-as fi asa.As fi ramas un copchil inchis la minte, fara prieteni, care nu se plimba mai departe de fata blocului, insa fara vicii, fara sa cunosc toate relele care le stiu acum.Naivitatea si puritatea ar fi fost de un grad mult mai ridicat.

Nici nu-si da seama cat a insemnat in evolutia mea, sau ca e unul dintre personajele principale in poveste.Oare ar recunoaste ca m-a schimbat? Nici macar acum nu-si da seama ca inca sunt mica si fragila, nici ca a dezvoltat pe langa aceasta parte, o alta, care aduce cu o femeie.

Nu isi vor da seama, nici el, nici ceilalti, cat de mult au insemnat si inca inseamna pentru mine.Iar eu nu voi inceta sa insemn nimic pentru ei si pentru cei ce vor urma. Rolul meu e cel din umbra.Umbra care mereu e langa tine, la bine sau la greu, umbra care are grija de tine, umbra care chiar daca e dezamagita, isi reumple borcanul cu sperante si vise si te urmeaza in jocul tau ametitor.Cati se intorc sa se uite in spate? Prea putini. Sau prea tarziu.

PEACE & HUGS

And now I'm done.

2008-02-11T10:28:00.001+02:00

Si ce daca fac parte din generatia internetului, emo trend-ului, tristetii, mall-urilor, ideilor preconcepute si toate acele caracteristici ale copilului/adolescentului din ziua de azi? Asta inseamna ca toti suntem la fel? Wrong !

Cat va place sa va dati voi aia superiori si sa incercati sa nu pareti ca faceti si voi parte din perioada aceasta a omenirii.Fiindca asta dati impresia, atacand tot ceea ce va sta in cale si criticand fiecare aparenta, care poate e inselatoare.Si eu acum gresesc, generalizand, insa majoritatea trecuti de 18 ani fac chestia spusa mai sus cel putin once a week.

Vedeti-va de vietile voastre! Vreti sa fiti lasati in pace, insa nu va ganditi ca mai intai trebuie de la voi sa inceapa.Nici macar nu schimbati mare lucru! La cat de ignoranta e lumea in ziua de azi, nu iau deloc in serios.So why waste your mind?! Oricum, lumea va evolua intr-un fel si va regresa intr-altul, dar things will change someday.Si ce daca nimic nu mai e la fel? Nothing lasts forever, that's for sure.

Pornisem de la post-ul hybridei, oarecum indignata, dar am cam deviat subiectul. Revenind la faptul ca mai toti constantenii "roackeri" vechi ( si nu numai) se plang de clientela localurilor rock si chiar de oamenii de pe strada, spun iar ca e o lume libera, cel putin mintal, ar trebui. Leave'em alone!

Iar mie, cum imi pasa prea mult, sunt afectata de tot ce ziceti.Si ca intotdeauna, dupa faze de genul ma puneti iar in lupta cu mine si imi vine sa renunt la tot, dandu-mi seama ca sunt un mare nimic si ca o sa rezolv un mare nimic prin blog ( si aia e lame), prin pozele mele ( care si asa suck), prin incercarile mele de a face ceva cu neuronii care stau degeaba.
Oricum, am sa ma inchid in mine.E cel mai bine asa. Pana acum nu dadeam nici un sfert din ce-i mai bun din mine, de acum in colo nici atat.
Neinteresant, like always.

PEACE & HUGS.

l;sdjgjlskd bhsdf

2008-02-09T21:28:00.000+02:00

erasing...erasing..erasing..erasing..erasing..erasing...erasing...erasing..erasing. am vre-un sens?:|
erasing..erasing..erasing..erasing..erasing..

Anti-valentine :boogie:

2008-02-08T15:26:00.000+02:00

Titlul cu doua sensuri, primul cel la care va ganditi toti, adica.. inca 6 zile pana pe 14.Haaah.Teroare.In ziua aia o sa-mi iau liber de la tot si-o sa dorm, sau ma afund in plapuma si lipesc pe ea " Nu deranjati.Risc de prabusire".Care-i rostul?Nici eu nu inteleg.

Cel de-al doilea sens: TAPINARII IN DOORS !!! De cate secole astept si concertul asta nu mai stiu! Oricum, va spun ca o invitatie, in fact.Care vine cu mine?Haha. Da, am vointa .

Am si eu o intrebare. De ce-s atatea concerte in perioada asta?! Luna Amara, Kumm, Compact, Directia 5, Trupa Veche, Tapinarii, Iris, plus Deko. Dragut asa.Mai am o vaga idee (care de fapt e pentru mine, sa-mi pastrez speranta si visele healthy), cum ca, in curand, va veni Urma in cc . Ar fi ceva.Ceva bun. Mint. Ar fi genial.

Ce e azi? Vineri? Da. Ha? Nu. Bine, bine. E vineri.vineri.vineri.vineri. Adica peste 3 zile e luni?Adica nu mai stau acasa? Sa filozofez cu peretii? Adica nu mai beau eu vin fiert din cc zilnic? Adica nu mai ies din casa sa ma plictisesc?O sa trebuiasca sa ma plictisesc in casa. Ce tragic.

Si... tot nu va mai plac.Nu mi s-a schimbat parerea.Sunteti niste egoisti. Nu admiteti, dar eu stiu ca asta-i adevarul. Nu vreti decat sa va scapati partea dorsala si nu va pasa daca calcati in picioare pe cineva, ca sa ajungeti unde vreti. Mai sunteti si niste tristi si pur si simplu va incapatanati sa ajutati la world peace. Phhhhhbt. Aia era limba mea care te-a stropit cu saliva adineauri.Meriti.

Si... mai urasc ceva. De o luna peste tot, absolut peste tot, aud quote-uri din articolul ala in legatura cu ziua unui emo. It makes me siiiiick. Oukey, si eu folosesc quote-urile ,dar e pur ironic.As mai zice multe in legatura cu emos si cu articolul acela, dar mi-e mult prea lene sa ma consum pentru un cacat, care oricum va intra pe-o ureche si va iese pe cealalta.

De duminica nu mai am nici mobil, nici player. E mult mai bine.Mult. Insa fara calculator ce m-as face? Probabil n-ar fi extrem de grav, as mai avea si eu sanse la o viata.Totusi, nu vreau sa fac experimente pe mine.Incercati voi si-mi spuneti dupa. Haha.

Pe de alta parte, inca astept.Ceva-ul, da.Se tot lasa asteptat.It's annoying.

PEACE & HUGS

the NO mood.

2008-02-04T12:13:00.000+02:00

Am ajuns sa spun ca nu mai am chef de absolut nimeni. Imi vine sa-i dau pe toti naibii. Nu-mi mai pasa ce fac cu viata lor. Go away and fuck yourselves! Eu.eu.eu. eu. EU am ajuns sa spun ca nu-mi pasa. That's something big.

Imi simt capul greu,casc intr-una, ma simt seaca, fara vointa de a face nimic. Vreau doar sa stau si sa-mi lipesc capul de perete si sa ascult Oasis .Da. Asa am sa fac.Jucandu-ma cu my camera. Da. Numai ea.

Altceva? Pai..lets see... uhm.. gah... nimic. Astept ziua de maine cu soare(fara dinti) si caldura si fete zambitoare si o stare cu mult peste cea de azi.Cand am inceput sa scriu postul, acum vreo 3-4 ore, chiar aveam idei. I've lost them.

Well, now...I'm leaving.But I'll be back another day. Sorry for posting on such a lame day.

PEACE & HUGS

Oare?

2008-02-03T11:40:00.000+02:00

Ma simt altfel si totusi identic.Nici macar nu imi pot da seama ce s-a schimbat la mine.

Extremele, de care sunt mereu influentata, se observa din ce in ce mai bine. Cat stau in casa sunt extrem de irascibila si nervoasa si agitata inauntru, dar extrem de calma la exterior, plang de nervi, de la cea mai banala intamplare, fac din cal armasar and so on. Situatia se schimba la polul opus cand ma vad sort of free ( departe de cei patru pereti ai camerei ).

Cred ca am o mare divergenta cu timpul. Am mereu impresia ca nu ma place deloc, ca uneori nici nu ma suporta.In fact, sentimentul e reciproc. Haha.Deci si prin urmare,iar vreau ceva nou. M-am saturat sa am o groaza de planuri si proiecte si sa nu le pun in aplicare.Vreau sa se intample ceva de la sine. Yes, I know! I'm waaay too lazy!

Ma gandeam alaltaieri sa nu mai ies din casa. Of course ca am iesit fiindca n-am puterea necesara sa lupt pt nicio idee/fixatie. Imi mai propuneam sa reincep, naibii, sa exersez la chitara aia care zace de peste un an intr-un colt.Nu-i pacat sa irosesc asa, pe apa sambetei 4 ani frumosi de chitara? Erh, whatever.Nici p-asta n-o s-o fac. Cateodata ma enervez ca ma stiu asa bine..poate daca doar mi-as impune as reusi, dar eu pornesc de la gandul ca n-am sa duc la capat nimic.Well, that's sick.

~ Portishead mood/day.~ pentru ca niciodata n-am inteles ce stare imi da muzica asta. la fel cum se intampla si cu starea mea. Habar n-am.

PEACE & HUGS

He/She doesn't.

2008-01-31T17:41:00.000+02:00

Daca nici tu nu-mi spui ce gandesti atunci de ce ar mai face-o cineva? Daca nici tu nu-mi spui adevarul, atunci in ce sa mai cred? Daca nici tu nu stai, atunci oare chiar nu merit? Daca nici tu n-ai incredere-n mine, eu de ce as mai avea? Daca nici tu nu crezi ca poti aduce schimbari lumii, atunci mai poate cineva? Daca tie nu-ti pasa de nimic crezi ca nimic nu merita? Daca esti sigur ca totul se termina, de ce nu crezi ca pot exista si inceputuri?Daca nici tu nu-mi dai raspunsuri, atunci de ce as mai spera la ceva concret? Daca nimic nu e definitiv, de ce ar fi ceva permanent?

De ce tot timpul cand spun lucruri negative ma contrazici si-mi zici exact opusul?Crezi ca ai argumente mai bune decat ale mele?Nimeni nu ma cunoaste intr-atat incat sa ma contrazica in legatura cu mine, fiindca niciodata nu mi-am aratat adevarata fata.

De ce-mi spui sa nu-mi pese? De ce-mi spui toate lucrurile ce le stiu deja? De ce nu m-ai crede? De ce ai impresia ca totul se poate rezolva atat de usor? De ce nu crezi ca lucrurile nesemnificative sunt cele care conteaza? De ce crezi ca o secunda iti poate schimba viata, dar nu crezi ca eu te-as putea schimba?

Totul se rezuma numai la tine? De ce minti ca nu-i adevarat? Mereu vrei sa te asculte lumea, sa fie langa tine, dar tu ce dai in schimb? Opusul? Un sut in fund,chiar? Oare cum o fi mai bine, ca tine nepasator si nesimtit, sau ca mine, cum dau ce-i mai bun din mine si primesc contrariul? Sau chiar indiferenta? Uneori gasesc si la partea mea lucruri bune iar la tine parti proaste,iar tu mereu eviti subiecte de genul, care ne-ar putea indeparta pe vecie. Nu vezi cat de nepotrivite suntem, ca fiinte, ca suflete, ca gandire, ca oameni, in toate punctele de vedere?!Mereu sper la ceva mai bun in tine, dar tu imediat spulberi orice gand bun cu un comportament ce-mi provoaca disgratie. Chiar te vreau asa cum esti in mintea mea. Te vreau tu.Fiinta care e langa mine mereu, fie doar cu gandul, fiinta care stie sa bucure de viata, dar nu uita de maturitate, care ar lasa totul pentru mine.Nici vorba. Nu ai fost, nu esti, nu vei fi. Niciodata. Deci, prin urmare, renunt la tine. Renunt a mai spera in ceea ce nu esti. Nu pot continua asa, iesind mereu in pierdere. O sa ma termini. Renunt. La lumea ta, la tot ceea ce insemni pentru mine, pentru oameni.Renunt la atmosfera din jurul tau. Renunt la mirosul tau, la pielea ta.Patrez doar amintirea momentelor in care ma reinviai.

You don't. At all.

Anyway, PEACE & HUGS

poze concert Luna Amara- La Taclale

2008-01-29T22:43:00.001+02:00

Lets see...

And that was it

what is the use in what I say?

2008-01-29T08:37:00.000+02:00

Mi-am dat seama ca majoritatea lucrurilor/sentimentelor/situatiilor chiar trec. Total. In urma raman doar amintiri, chiar de-s bune, chiar de-s rele, pe mine, cel putin, ma fac sa zambesc, stiind ca odata mi-au ocupat gandurile zile, chiar saptamani intregi. Melodii care inainte nu faceau altceva decat sa ma rascoleasca si chiar sa plang, acum imi aduc un zambest melancolic.

Poze, oameni, priviri, povesti lasate in urma, la un moment dat reapar in prezent, doar ajutandu-ne sa ne reconstruim ce am uitat din trecutul care ne defineste.

Omoara-mi zilele de luni

2008-01-28T11:01:00.000+02:00

Luni. Iar. Din nou.

Am avut parte de o sambata tumultoasa, plina de schimbari majore de care sunt extrem de mandra, cel putin momentan.

Lets see.First, concertuuuul @-), minunea mea! Am apucat sa fac 2 poze cu Mihnea, una cu Vali si una cu Nick si am si vorbit cu Mihnea :x. Datorita lui Bebe (caruia ii multumesc din suflet >:D<) am si autograf de la Minnea.Mi s-a indeplinit cel mai mare vis! Concertul a fost genial. Melodii noi, sau mai vechi pur si simplu fantastice. A ajuns in fiecare bucatica din mine. M-a umplut de admiratie pt ei. Oamenii astia chiar merita!Hope to see them again soon enough.

Secondly, am invatat sa spun NU. Un "nu" bine gandit si care aduce in spatele lui argumente si motive serioase.Inca un lucru, care cam are legatura cu "nu"-ul, este faptul ca mi-am promis mie ca n-am sa ma mai las calcata in picioare de majoritatea oamenilor din jurul meu just bicaz I love them too much.In fact, mi s-a cam schimbat si parerea cum ca ii iubesc pe toti.A, and by the way, e chiar asa greu de crezut ca iubesc pe toata lumea din jurul meu?! Sau din cauza asta par fake? Oricum, sper sa nu se schimbe, ci doar sa ramana undeva, inauntrul meu si sa nu-mi mai vomit gandurile la orice " strain":).

Se pare ca I am stronger si se pare ca am pornit pe drumul asta de acum o luna si de abia ieri, discutand cu Treispe ,mi-am dat seama. Am I strong enough to face what will come? Maybe.We'll see. Fac lucruri de care nu credeam ca sunt in stare, gandesc, oarecum, mai pozitiv si sunt pe calea cea buna.

Si mai sper ceva. Sper sa nu cad. Iar. Din nou. Cum mereu fac.

Oricum, 2 saptamani se anunta o perioada favorabila: fun & all that stuff.

PEACE & HUGS

so what?!

2008-01-20T21:01:00.000+02:00

I feel used. I feel forsaken.I feel unloved.I feel like things aren't gonna get better. I feel like my love is wasted. I feel tired. I feel exhausted.

I feel like I'll never get what I want.I feel like many parts of me died those days.I feel like I'll never recover what I've lost.I feel like I don't deserve anything.

There's no hero in my sky, just dreams on the ceiling.There are no good parts, just hopes of getting better in vain.Where's the freedom? Where's the love?[Lost and gone.] Who does still care about what's around him?[Nobody.]

I'm on my own.Everything I do is against myself. What comes around, goes around.The story is repeating over and over again.No light in my path. No reasons to go on.Should I deny everything?

Even my will is fading.I want to find my deepest wish. I want to find myself again.I want to get back to the good old times.When I still hoped for better.When nothing could destroyed me.When I still loved myself.

Will this headache ever stop?! Will there ever appear a little shiny star at the end of the tunel and I won't break it?!

PEACE & HUGS

fiiiiiinally!

2008-01-14T22:45:00.001+02:00

Minunea cea mult asteptata si-a facut aparitiaaa!!!
Chiar zilele trecute ziceam ca vreau un concert buuun rau, iar azi SURPRIIIIIZE. @-) " Ciuciiiii , am auzit ca vine Luna Amara in cc!!! :X " " CEEEEE?:o let me search :-?...[ after some minutes] YEEEEEEES. IT'S TRUUUUEEE. " Deci DAAAAAA. Formatia mea preferata[ si ceea ce o face si mai speciala e ca e de peste un an jumate sub acest titlu, iar la mine mai nici una nu tinea 2-3 luni] viiiine in CTAAAAAAAA. :D Da.da.dadadadadadadaaaaaaaa.
Scuzati pentru Caps Lock si pentru prelungirea vocalelor, dar nici asta nu-i suficient sa exprim bucuria ce mi-a dat vestea aceasta astazi.
Am iesit de sub carapace, dupa luni bune simt ca traiesc iarasi, o bucurie dusa la extrema mi-a cuprins tot corpul, toate gandurile, tot din mine.

PEACE & HUGS

Mai vreau...nimic.

2008-01-11T09:20:00.000+02:00

O sa stau si-o sa astept pana chiar o sa se intample CEVA.Un ceva care sa ma faca sa-mi pese din nou, sa-mi deschida ochii, sa ma trezeasca. Un ceva maaare si frumos si dragut si de durata. O sa vina... probabil.cred.sper.poate. mda... Iar in asteptarea mea, am sa ma mint ca nu mai vreau nimic, desi pana acum aveam atatea cerinte si de la mine si de la ceilalti si de la tot ce ma inconjoara

Mi-e prea lene sa mai fac eu eforturi, sa gandesc [ sunt destui prosti care o fac], sa-mi bat capul.

Nu mai vreau sa va mai iubesc.Meritati macar? Copacii merita, dar voi? Imi dati oxigen? Fara voi n-as putea trai? Well... poate as reusi.De la voi iau doar afectiune, ca in rest numai ma ajutati, uneori fara sa va dati seama, la autodistrugere[ mult asteptata si dorita ] .

Ma amagesc cu sentimente care nici nu merita, insa fara de care nu stiu ce m-as face. Si mi-e doooor! De.. persoane, sentimente, intamplari, povesti, cuvinte din trecut.Pe atunci nu aveam nevoie de nimic, absolut nimic.

Until brighter future will come I'll be right here, waiting..

PEACE & HUGS

ganduri la lumina lumanarii

2008-01-09T21:23:00.000+02:00

Oukey, so, lately m-am axat prea mult pe banalele ganduri numai despre dragoste si toate consecintele acesteia.In lume sunt probleme mult mai mari decat aceasta. Nu ca as fi eu in stare sa dezbat chestiuni de asemenea importanta, dar macar imi tin mintea ocupata cu ele.

Oamenii pur si simplu inceteaza sa mai lupte cu toate dificultatile, doar renunta si lasa lucrurile in voia lor. De ce? Chiar nimic nu merita o infima atentie, pasare? Nu se mai merita sa ai un scop in viata, din care nu speri sa ai castiguri materiale, ci doar sa te bucure sufleteste si sa te simti implinit?

Si toate ideile preconcepute, toate discutiile deja agasante despre pro si contra lucrurilor trendi, aceleasi cuvinte repetate la nesfarsit, infinitatea de vise neimplinite, toate etichetele, strazile pline de noroi, banii, gropile [ la figurat], suturile in fund, exagerarile... tot dauneaza si ne fac sa ne inchidem in noi si sa lasam la suprafata numai chipuri reci , impietrite, fara sa aratam niciun sentiment, bineinteles fiindca exista siguranta ca o sa fim raniti.

Cum ar fi daca toti am fi cum ne-am dori, daca lumea ar fi facuta din toate lucrurile si persoanele care ne plac, daca toti ar fi de acord cu toti, toate s-ar intampla dupa cum vrem, n-ar fi mai rau decat acum? N-ar fi haos? Binele dauneaza la un moment dat...

Pana la urma, drept vorbind, nimeni nu-i multumit de nimic in totalitate.Nici de sine, nici de cei din jur, nici de viata sa, de nimic.Unii se lupta cu drumul spre perfectiune, altii spre fericire, dar majoritatea doar se multumesc prin a spune " Asta e ! ".

Inchei cu versurile ce m-au obsedat de la inceput de an pana acum.. " Sa ne-amintim cum iubim/Garantat o placere carnala/Sa stim macar ce platim" din Indiferent - Travka si altul " Va refuz, va acuz, va detest, va blestem pe voi si zilele mele ce pier " din Noapte - Travka.

Peace & Hugs

uita-ne si la sfarsit de 2007

2007-12-30T22:55:00.000+02:00

N-ar mai avea nicio importanta daca m-as stradui, macar, sa aflu ca lucrurile poate nu stau atat de rau pe cat le percep eu.Sau da?Nu, ar fi un deranj prea mare, o pierdere de emotii, de timp... mi-e lene.Nici nu mai vreau. Tot eu pierd. Las lucrurile asa cum le am asezate in minte, nu ma mai chinui.

Niciun gand de-al meu n-o sa schimbe lumea, cum nici macar pe mine nu ma poate schimba.

In ultimele zile am observat si eu ca mi-am mai schimbat atitudinea, incep sa inving in lupta cu pasarea aceea exagerata.Inca iubesc lumea, iubesc pe toti din jurul meu si, totusi, ceva ma impiedica sa imi mai pese atat de mult.Oarecum e mai bine asa, desi inca doare...

As avea atatea de spus aproape tuturor care ma cunosc, dar aman gandurile,urmand ca de cele mai multe ori sa le pierd cu timpul.

Trecutul ma bantuie zilnic.Nu-mi trebuie decat o melodie, sau o poza, sau un mic detaliu ca sa imi aduc aminte o intreaga istorie .

Arhhh.. maine e ultima zi din an si totodata cea mai ingrozitoare, in care ma gandesc la tot ce am facut in decursul a 12 luni si cum o sa-mi dau seama ca regret aproape tot .Mi-a lasat si 2007 multe urme, cicatrici chiar, ceea ce inseamna ca n-a trecut pe langa mine, dar nici prea satisfacator n-a fost. Cat de repede a putut trece! It freaks me out!

Sa speram ca anul viitor o sa ne aduca mult mai multe bucurii si ca o sa fie unul mai bun .:)

Happy New Year, all ! >:D<
PEACE & HUGS

madly.

2007-12-21T21:21:00.000+02:00

Se zice ca omul la betie e cel mai sincer.cred. anyway, I'm not quite drunk, dar dupa exagerare de vicii , nemancata de 2 zile, cu o durere de cap crunta.. imi dau seama ca am ajuns in pragul disperarii.Consider ca am ajuns in cel mai jalnic mood, psihic vorbind.Ceea ce as avea in minte e mult prea patetic, dar fie.

E numai vina mea.Mereu agravez situatiile, de parca imi place asa, sa ma vad suferind.Ar putea sa fie atat de usor, fara complicatii, but NOT, 'cause we're talkin about me here. Tot eu sunt cea care ma baga tot mai adanc in toata prostia asta.Nu vreau sa vad alta cale.Ma obsedeaza si nu stiu cand am sa pot renunta.E un gol imens in mine, la fel, cauzat de mintea mea.A devenit deja obsessive love, like Treispe said.

M-as lasa si calcata in picioare doar ca sa-mi vad cel mai dorit vis implinit. As da orice.. chiar orice...

PEACE & HUGS

de neinteles.

2007-12-19T21:33:00.000+02:00

Cat as vrea sa nu-mi pese de absolut nimic, sa-mi bat joc de toti ce-mi ies in cale si sa traiesc fara grija celorlalti.Arrh ce bine suna.. desi stiu ca roata tot se intoarce si ajungi sa platesti pentru nepasarea asta la un moment dat, dar tot platim candva pentru greselile noastre.Macar nu platesti zilnic pt prea multa pasare...
Pana la urma care e rostul sa te suprasoliciti pentru oameni carora nu le pasa sau pentru diferite chestii/evenimente care oricum trec?! Poate chiar nu iese nimic cum vrei la sfarsit si atunci incep regretele..Nici acestea nu te ajuta cu nimic, totul a trecut..de cele mai multe ori nu merge reluat.
Oare e bine ca eu si cei ca mine punem suflet si ne daruim in tot ce facem ?! Ar fi asta o parte buna? Daca o iau asa tot ii gasesc defecte.
Multi imi spun sa nu-mi mai pese si sa-mi bag picioarele in tot. Nu merge asa cu vrutul, tre' sa si fac ceva si cand vine vorba de facut imi dau seama ca de fapt nu vreau. Poate si din cauza ca sunt lenea intruchipata, poate si din altele pe care nu le-am descoperit inca.
Ma tot lupt cu mine si descopar ca de fapt nu sunt suficient de puternica.Nu trec peste lucruri decat dupa multi ani si nici atunci de tot, ma las condusa in aproape tot ceea ce fac de subconstient. In fiecare seara aceeasi poveste: nostalgie, pesimism, de cele mai multe ori plans.Am si eu momentele mele de fericire... poate-s multe da' nu le valorific si ajung nesemnificative pe langa cele de la polul opus.
Ma opresc din lupta cu gandul las " Poate asa e firea mea...", negasind remediu.

PEACE & HUGS