Nici in vis nu as fi avut parte...

De 2 zile consecutiv in concert LUNA AMARA!!!! Mi-au dat lacrimile cand am realizat ca e adevarat.De aici am aflat minunata veste. 2 mai pe plaja in Costinesti, iar 3 mai in Vama Veche in "La Soni". So, se anunta 3 zile purely amazing!!! Stiam eu ca ma asteapta ceva bun, dar nici chiar atat!
Acum mai ramane sa vaz' pe cin' mai corup sa vina cu mine, but everything is set! Daca intervine vreun obstacol, as si pleca d'acasa doar pentru concertele astea doua.

Chiar zilele trecute tot ziceam ca mi-e dor rau de tot de ei si ce n-as da sa-mi cante daily.Hehe, inca o maaaare dorinta implinita.Nu-mi mai trebuie absolut nimic. Asta a semnificat motivarea mea pentru inca o luna.One whole month of pure happiness!

Can't wait to see & hear them live again!!!

si mi se potrivesc atat de bine versurile :
Visele mele se implinesc
Cat bat din palme sau cat clipesc
Respir iubire, mananc iubire
Va dau la toti si va molipsesc
Nimic in lume nu ma opreste
Sa urlu tare "Sunt fericit !"

Later update : Nici nu inteleg de ce ma obsedeaza oamenii astia si munca lor. Pur si simplu numai cand aud o melodie d-a lor, fie ea doar inregistrata, mi se face pielea de gaina si nu ma mai pot controla.Nu mai vorbesc de live ( doar de 2 ori pana acum).Nu inteleg nici cum de a ramas singura formatie care mi-a rezistat in top 3 mai bine de un an jumate, sfidand instabilitatea si extremele fara de care n-as fi eu.

Catre orasul Iubire

Mi-e dor sa pierd timpul asa, aiurea, visand.

Zilele astea mintea mi s-a tot dus la vara, poate si din cauza obsesiei momentane pe acea melodie...

Vara, in vama, perfect days ( desi o sa fie extrem de cald ), cort, mare, valuri, piele arsa, nisip, folk you, stufstock, luna amara, multa afectiune, multi oameni entuziasmati, dreaduri, multe pierce-uri, haine putine, poze foaaarte multe, plimbari in mijloc de noapte, umbre in natura and so on :) fara raceli, tusit, sambete in casa, zapada, frig, geci, scoala, dormit.

One more month an' a half of waiting. Mult, prea mult.De fapt, stiu c-o sa treaca repede, mai urat e ca stiu ca si vara o sa treaca la fel de repede si-o sa ma trezesc in toamna reluand monotonia.Great!

si "inchei protestul calare pe vise", cum zice Tanase... :)

Monolog

-Taci! Nu mai vorbi in van! Asculta vajaitul vantului ce-ti trece prin parul lung si savureaza mireasma primaverii ce-ti ajunge pana in cele mai ascunse locuri ale sufletului.Descopera detaliile mult cautate in firele de nisip care-ti cad constant din mana cea plapanda si incearca sa vezi numai lucrurile bune in valurile ce se sparg calm la mal.Refugiaza-ti mintea in largul marii, in spatiul dintre nori si apa si elibereaza-ti trupul de toate lucrurile negative ce te apasa.Ofera-ti cateva momente sa-ti cladesti visele care-ti aduc pe buze zambetul acela molipsitor.Apoi construieste-ti increderea de care ai nevoie pentru a te avanta mai departe in joc.Poti sa si zbori daca vrei,doar cu puterea mintii, detasandu-te de viata ta cea terna.Uita de timp, ore, minute sau secunde si invaluieste-te in infinit. Fii raza calda si blanda de soare chiar si in mijloc de noapte, sfidand luna si intunericul pe care doar stelele il mai strapungeau.Atinge apogeul unei fericiri calme, de nepatruns si bucura-te de fiecare moment din aceasta, astfel incat sa poti trece peste dificultatile viitoare mult mai usor, asteptand momentul cand iar te vei contopi cu cea mai buna parte din tine.


Nu stiu ce m-a apucat.Probabil ca asta mi-as dori sa mi se intample mie acum.Sa am ocazia sa ma eliberez de toate prostioarele din cap si sa imi schimb sufletul si gandirea de " haine".

overjoyed

Yeah, finally!O stare de milioane, in pofida faptului ca nu s-a intamplat nimic iesit din comun zilele astea, rutina-i in floare, dar... something's changed inside of me, for the moment, I guess...inca simt ca mai tot ce-i in jurul meu e faded away, dar macar ma simt pe mine mai aproape de... uhm..mine! haha.

Sunt mult mai multumita de pozele mele, ceea ce-i un huuuge progress!Si-mi place asa... soarele asta! Nu credeam ca poate sa-mi placa atat de tare :) Imi da o stare de permanenta visare si.. guess what? Tot la soare visez.Mai concret, o zi la poalele unui copac, inconjurata de iarba si floricele cu soarele incalzandu-mi pielea si c-o carte buna-n maini...Circles never end.Yep!

Sunt hotarata sa fac cu adevarat ceva, dar pana la a face e cale foaaarte lunga, mai ales cand vorbesc de mine. Si o sa treaca si starea asta si iar n-o sa fac nimic. HaHa.

Mai bine revin la ideea mea, sa astept sa pice cerul pe mine. I won't do a thing.Just wait..and wait...and wait.. and hope for that fuckin' sun I'll never get.Chestia asta ascunde atatea..mai ales la figurat. De fapt, mai tot ce spunem are o multime de intelesuri dar ne este noua lene sa le descoperim si sa ne batem capul..unii renunta chiar si cu lucrurile de sub nasul lor...

meanwhile, losing most of the friends I probably never really had.. and winning.. one new friend.. or two.
Si obsesia muzicala a zilei, desi cam nepotrivita cu mood-ul general. :)

No control

Like I knew it was going to happen, I'm getting tired of it all.Lack of hope.Illusions never changed into something real.He gave me hope and again he was the one who threw me away.Is it my fault? Poate n-ar fi trebuit de la bun inceput sa ma gandesc mai mult la partile rele..

Prin starea asta extrem de aiurea nici macar nu ma pot bucura de vremea excelenta.
What scares me the most is that I can't feel love inside of me anymore. That euphoric love for everyone around me.

It looks like I'm not getting better. Stagnez all over again.And it seems like everything and everyone is fading away.What the hell is happening?!

Vreau sa cresc mare!

Ma simt atat de puerila si micuta si prostuta, incat nici mie nu-mi vine sa bag in seama ce scot din capul acesta nepriceput.Mintea se duce in orice coltisor pe care si-l poate imagina, ideile( oricum, lipsite de valoare) se pierd prea des, ratiunea pierduta si ea dintotdeauna, undeva, in vastul vazduh, motive din plin, dar fara pic de sens si asa mai departe.

As vrea sa sar peste toate etapele acestea, din prezent si viitorul apropiat,fiindca nu le vad rostul,sau nu vreau sa le mai simt, sunt doar sa ma inebuneasca, sau cum spun altii " sa ma pregateasca pentru ce va urma".Vreau sa ajung mai repede in momentul in care o sa fiu impacata cu mine insami, fara toate stupizeniile aceatea adolescentine, dar asta o sa dureze ani buni.Pana atunci cred ca o sa ajung sa ma obisnuiesc si o dau in alta problema ( ireala ).

Trebuie neaparat sa ma lupt cu lenea asta si sa-mi dau ceva de facut incat de scap de toate gandurile acestea aberante si total nepotrivite.Vreau sa ma las sa visez cu bratele deschise, fara pic de teama, sa las in urma orice mi-ar putea darama zborul spre nori. :)

Throwing up my soul

Big illusions for a little one like me.Don't you think it reached up to this pain inside of me today? I don't know why am I acting so superficial when,actually, others have real problems.I'm diving in my unreal doubts, caused by my low self-esteem, which is helpless.More than this I can't.I'll never give the best of me.

How would you ever understand, if neither I have any idea about what's going on inside of me?How can I addmit that you do really care, when I don't give a shit about myself? Is it possible that I can be truly satisfied about everything, one time, just for once?

When did it all become so insignificant?Isn't it enough that we hardly get out of problems & troubles?!

Free my mind, but first, free yours.

lack of meaning

I'm just wasting myself.All these wounds, all the problems,all the crises are made by me.
Are you in a better place now? For that place had you throw me away?

A new imaginary kingdom for a better me.The construction may last for months, or even years. Am I gonna make it? Yes. Am I gonna be the same at the new start? No.

Winter made me say that.Ohh, I wish spring would come faster!I promise, when spring will come I'll open my heart, my eyes, my arms and I won't hide anymore. :) Better time wait for us all.

I'm gonna try to take back my innocence & purity.At least, I hope...

Hey, you! I'd like to know your thoughts! :)

Cugetare

Cuvinte uitate-ntre randuri, amintiri fara nici un rost, idei puerile, dureri de cap care nu mai contenesc.Imi omor visele prin nesperanta mea.Repet la nesfarsit intrebari la care nu primesc niciun raspuns.Nu-mi ramane decat sa trag concluzii nefondate.
What should I give to feel hope?

De ce nu poate nimic sa dureze pe vecie? E vina noastra sau doar mana destinului? Ne pierdem in intamplari si persoane comune.De ce nu mai credem in nimic si ne lasam purtati de val?

Capat de tunel, unde te ascunzi? I'm losing all my dreams and hopes.
Nu pot.Sau mai bine admit ca NU vreau. Just pull the triger. Take it away.
Vreau sa scap de mine.

Ce posturi de copchil frustrat si trist. Haha.I'm a looser.Ce-mi place ca am numai pareri negative la adresa mea. Yah, I love myself.And pigs can fly.
Mai realizez ca pe zi ce trece devin din ce in ce mai neinspirata. I still want THAT something.

I need to feel relief.Make me feel relief.
"I'm so much less than you're looking for. What I am it's not enough."

nothing more

Cum se poate ruina totul in doar cateva minute? Wtf have I done ?!Cand ziceam ca nu merit nimic nu ma asteptam chiar la un nimic atat de painful.Pentru ce sa mai lupt?

Tapinarii & Anti-valentine's day-ul lor o sa vada altii. Sunt baricadata intre gandurile mele si actiunile celor din jur. Nu mai pot inainta nici un pas. Doar de regres mai e vorba.

Parca ceilalti mi-au planificat viata in amanunte, fara sa ma instiinteze macar. M-am vazut doar in fata faptului implinit.Devin o umbra infinita in mine.

Chiar nu mai inteleg nimic din jocul asta.
De ce in fiecare an trebuie sa am o cadere d-asta? Totala?
O sa mai sper.. in van...

You will all forget me. I know it.

later edit : I always overreact.Nu ma luati in serios. You know.." I mean every word I say, but I don't mean any single one of them."

sfarsit de iarna.

De fapt, oricat as zice eu ca nu ma plac asa cum sunt acum, nu as vrea sa ma schimb pentru nimic in lume. Cred ca mi-e frica de o schimbare majora.Nu vreau sa ma pierd, sa nu ma mai cunosc.
Mi-e frica ca inca sunt mica, iar schimbarile majore care se produc in viata fiecaruia la mine inca nici n-au sosit.Sunt speriata de posibilul rezultat.Daca o sa ma pierd in drumul spre schimbare? Daca n-o sa ma mai recunosc?
Poate de asta nici nu-mi pun des intrebarea "cum ar fi fost...?"

Ninge cu soare. This made my day.

Happy Thursday