Se afișează postările cu eticheta tu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta tu. Afișați toate postările

luni, 28 martie 2011

Condamnare

M-am inaltat prin iubire, dar am decazut mai rau decat in suferinti prin monotonie si limitare. Eram un spirit tanar si liber. M-ai ingradit in colivia-ti si mi-ai frant aripile pline de vis si speranta. Mi-ai taiat avantul, mi-ai sugrumat farama din pofta de viata ramasa.Zbuciumul interior mi l-ai agravat, ademenindu-ma cu o falsa pace ulterioara. M-ai incatusat in lumea-mi, cand tot ce-mi doream era sa scap de ea si de mine. Da, e mai usor sa te invinovatesc pe tine, decat sa recunosc ca m-am complacut in situatie. Da, e mai usor sa te caut in exterior, decat sa-mi repar stricaciunile interioare. Da,e mai usor sa-mi imaginez cum ar fi trebuit sa fie, decat sa actionez.

Analizandu-te, m-am descoperit , iubindu-te, m-am pierdut.

Ar trebui sa incetez sa cred ca lucrurile care par potrivite la momentul oportun, chiar sunt cele mai bune.

luni, 19 ianuarie 2009

because you're fragile and I'm weak

Un joc ce se intinde peste mari si vai, pretutindeni in vazduh, o incovoiala de idei, ce au fost o data unite, acum desirata precum un lant cu margele. Dar eu am sa iau siragul gandurilor ce s-au respins instantaneu si-am sa ne fac un fular cu ochiuri mici si vioaie.N-am sa las nimic sa-mi scape, niciun fir rebel n-o sa-mi strice jocul.

O lumina mai puternica decat cea de la soare mi te-a adus dormind ca un prunc si te-a lasat in grija ochilor mei protectori. Te-am infasurat cu-n capat al bucatii de material crosetata de mine in jurul gatului, celalalt capat revenind gatului meu. Ne unea ceva acum.
Cand pleoapele ti s-au deschis, iar creierul a constientizat unde te aflii am inteles ca trebuie sa-mi duc la capat planul. Sub privirile tale ingrozite mi-am jupuit pielea de vie pentru o purificare completa si m-am daruit tie lipsindu-ma de tot ce-i omenesc.

joi, 15 ianuarie 2009

is it just my fault?

A trebuit sa ma reintorc ca sa-mi dau seama ca desi au trecut ani, lucrurile nu s-au schimbat, eu inca mai am urmele celor intamplate atunci, tu inca mai esti legat de ale tale caracteristici ce pe mine nu ma incanta sub nicio forma si nu exista o cale placuta de a continua.
Desi aproape-mi daramasem zidul pentru tine, soarta mi-a demonstrat inca o data ca nu sunt negativista degeaba si ca e doar o forma de auto-aparare. Parca ne si vedeam iar sub copac, ascunzandu-ne de razele de soare primavaratice,acum 2 ani, cu aceleasi probleme, mai trecuti prin viata si mai uitati in noi.
N-o sa-mi repet greseala, am invatat cand trebuie sa renunt, sper sa ma invat si cu repezeala de acum in colo, ca de la ea pornesc toate. Ar mai trebui sa pricep clar ca a doua oara nu poate fi mai bine.
Per total, simt ca ma pierd, ma evapor intr-un aer destul de multumitor, dar parca prea rupt de realitate. Razele soarelui inca imi incalzesc zambetul, dar ceva incepe sa inghete in mine. Oamenii imi par tot mai departe, de neatins, nici cu pamantul nu am contact datorita faptului ca levitez, iar fata de mine devin tot mai invizibila, de neluat in considerare.Doar o pata neagra pe orbita. Traiesc undeva in interior, adanc, uitand de toti si toate, cuibarita in abisul sufletului meu, acela ce se transforma intr-o piatra rece si tot mai grea din cauze externe.Partea aceasta face contrast teribil cu exteriorul care e extrem de calduros si plin de viata, toata un zambet.
Cred ca m-am blocat pe undeva, in drumul spre fericire. Trebuia sa se intample si ceva prost, prea venise caldura dintr-o data. Dar... imi revin eu! S-am sa fiu iar o raza de soare ce-o sa strabata prin toti si toate pana cand imi voi construi singura imperiul mult visat. Oamenii nu sunt fiinte pe care te poti baza.

duminică, 28 decembrie 2008

and please don't drive me blind



Placebo - Blind
Asculta mai multe audio Muzica »

M-ai cunoscut ca o explozie solara si m-ai lasat ca o inundatie teribila.N-ai putut sa vezi soarele ce sedea in mine, doar raze minuscule ce se strecurau printre nori. Le-ai exploatat si le-ai transformat in furtuni de necontenit, ca mai apoi sa te detasezi lasandu-ma sa fac fata singura ploilor si rafalelor de vant.
Te-am confundat cu zeul ce m-ar fi putut salva de la potop,lasandu-mi doar primavara in suflet. Te-ai dovedit a fi un oarecare, care a stiut sa manevreze spre binele lui stelele de pe ceru-mi ce ti le pusesem in maini.
Redevin propria-mi zeita, readun puterea si scot soarele la suprafata, imprastiind norii in cele patru zari. As tinde sa ma bazez in continuare pe caldura artificiala, din afara, dar de atatea ori mi-a adus nori, incat mi-am creat o bariera pentru autoaparare.
Desigur c-o sa mai calc in baltoci s-am sa-mi mai formez vartejuri interioare caracteristice mie. Acestea nu se vor duce de tot nici cu trecerea timpului.
Poate, pana la urma, voi ramane tot o piatra modelata de catre fortele exterioare.

luni, 24 noiembrie 2008

I guess it's time I run

A ramas doar jumatatea mea rationala in jocul asta fara de sfarsit. Cealalta si-a luat zborul, sictirita si nehranita cu vise pasionale, ci doar impinsa la o parte de dorinte irealizabile.
Mi-e frica ca nu-mi mai esti indispensabil, ai devenit un accesoriu.Mi-e dor sa fii primul care-mi vine in minte cand la urechi imi ajung versuri siropoase,insa acum te mai asociezi doar cu cele melancolice.Mi-e dor sa fii tu cel pentru care deschid ochii,cel pentru care zambesc.
Nu mai pot sa adun ramasitele imprastiate de-a lungul drumului anevoios pe care l-am parcurs. Am renuntat de mult la orice idee de imbunatatire, fiindca mi-ai demonstrat incababilitatea ta. Nu mai vreau sa mai las de la mine, ca sa ne fie amandurora rau, in continuare.
E ciudat cum ne incapatanam amandoi sa speram in imposibil. Pe tine te inteleg de ce, dar pe mine nu.
O sa-mi fie dor de tot ceea ce insemni tu si de cum am fost eu langa tine, o data, insa daca as mai ramane n-as face altceva decat sa " keep bending until I'll break".
Ma doare si totusi trebuie s-o fac!It's time to face the truth. It will never be the same again. You can't reach me anymore and I won't come down to you again.




James Blunt - Same Mistake
Asculta mai multe audio Muzica »

duminică, 21 septembrie 2008

can we be wrong tonight?

Nu am putea sa uitam totul, macar cateva ore, sa pretuim fiecare clipa petrecuta impreuna? Fara trecut, fara viitor, doar clipa de fata. O zi doar a noastra cu scopul de a ne vindeca sufletele, ca mai apoi sa plecam fiecare pe drumul lui cu capul sus ?
O ultima zi de fericire alaturi de tine,pe care sa mi-o intiparesc bine in minte,nu ca una trista, ci ca una din cele mai magnifice...
Desi tot ar fi o situatie foarte trista, la gandul ca ar fi ultimele clipe in care iti voi atinge buzele, in care-ti voi saruta pleoapele, in care am sa-mi trec degetele prin parul tau.Ultimele clipe, atat de pretioase, le-as inabusi printr-o inundatie pe obraji si-un scancet de neoprit.
Nu mi-ar mai pasa de nimic, de niciun gand, de nicio nemultumire, durere, lacrima.
Pur si simplu sa ne pierdem in magia clipelor, in profunzimea lor.
O ultima atingere, imbratisare, un sarut printre lacrimi si-o privire de neuitat, urmand o despartire de drum. Poate fara sa mai aiba vreo intersectie vreodata, sau poate da.
You can never know what future brings to you...

si te urasc

Nu, n-o fac, doar incerc sa ma mint pe mine ca asta simt. E pur si simplu o revolta, mai mult impotriva mea decat impotriva ta. N-am ce sa cer de la tine, esti imatur, and you shall never change because you don't want to. Deci toata vina cade asupra mea, fiindca nu pot sa ma detasez. Si mai rau- de fapt, cel mai rau, sau poate chiar singurul rau - este ca sunt perfect constienta, de starea in care ma aduci, de ce-o sa se intample daca raman paralizata cum am facut-o si-n ultimul timp, de ce te duce capul, de ce crezi, de ceea ce faci most of the time, de ce gandesti si stiu ca n-o sa iasa nimic bun.
E ca si cum as avea portita de iesire open wide in front of me si totusi nu vreau sa fac ACEL pas ca sa trec spre altceva, poate mai bun.
Nu vrei sa mai auzi motivele pt care sunt in starea astea, nu vrei sa auzi cum ma plang iar, nu vrei sa auzi toate defectele tale iesind din gura mea, nu vrei sa auzi interminabilele intrebari. Pe cand, eu, am nevoie de raspunsuri, de atentie, de ascultare, de vorbe dulci, de priviri, de cate-o imbratisare from once in a while. Am nevoie sa vezi ca sunt in mainile tale si totusi sa nu ma exploatezi, sa nu ma joci pe degete. Am nevoie sa ma faci sa nu mai gandesc pesimist. Am nevoie.. sa fii altul. Nu pot sa-ti cer chestia asta. E mult prea exagerat, " a cere cuiva sa se schimbe e cel mai josnic lucru" , dar sper c-o sa-ti dai seama ca ar fi bine ca incerci tu singurel. Nici macar nu ti-ar dauna. Ai putea deveni un om mandru de sine, chiar. Dar, nu, logic.
Poate daca ti-ar pasa, everything it would be different.
Si-as vrea sa faci ceva spontan, sa ma faci sa zambesc din adancul sufletului, prin lucruri marunte sa-mi inseninezi zilele, nu-mi trebuie multe. But you still don't get it. And I think you never will.

So why the fuck am I still in this game? I so gotta quit.
Until then .. I'm gonna search for power inside of me, what's left of what it used to be.



urma - slide
Asculta mai multe audio Muzica »

sâmbătă, 30 august 2008

esti cel mai bun si totusi cel mai rau



Nickelback - Someday
Asculta mai multe audio Muzica »

Is it you I want or just a notion of a heart to wrap around so I can find my way around?


Ador atatea chestii la tine, nici nu-ti poti imagina. Pana si o singura clipire ma multumeste, doar sa te vad, sa te simt, aici, langa mine, your heart beating next to mine.
Nu vreau sa vad cum ar fi totul fara tine, atat de rece, atat de schimbat, nici eu nu m-as mai recunoaste, messed up si pierduta in spatiu.
Fiindca tu esti cel care ma arunca-n nori si care ma doboara, tu esti cel care imi zambeste atat de placut si induiosator, ca apoi sa-mi sfasii inima.
Ma ajuti sa fiu eu, ma ajuti sa trec prin extreme ce nu le-am mai cunoscut vreodata, ma ajuti sa ma descopar.
Chiar si dupa toate astea, mai am indoieli care ma zgarmane pana fac rana adanca.
Poate ca nici nu-ti poti imagina, sau nu mai vrei sa crezi ca nici nu pot gasi cuvinte suficient de potrivite sau care sa atinga nivelul acela atat de inalt a ceea ce reprezinti in viata mea.
Atat de confuza, atat de data peste cap si tu nu ma ajuti cu absolut nimic.
Cat de tare doare ca ai trecut peste prima iubire si ca deja ai gasit-o pe a doua,nici nu vezi.
Si inca mai lipsesc atatea, inca mai e o bariera intre noi, careia eu ii vad solutia, dar tu nu.Mai sunt atatea lucruri nespuse, atatea de facut, de vazut, de trait, atatea bucurii si atatea tristeti. Poate tot o sa raman cu regretul pt toate acestea..
Ma intreb daca ai mai fi in stare sa sacrifici ceva, sa uiti de lume, doar sa fii al meu. Nici nu vreau sa aflu raspunsul.
Mi-e ingrozitor de frica. Aproape ma paralizeaza frica asta. Nu mai stiu ce sa fac, ce ar trebui sa fac, sa renunt sau nu, sa renunti sau nu.
Parca n-as vrea sa las totul sa decurga de la sine, sau poate da, dar in cea mai mare parte nu.
Nu vreau sa spun ca "Asta a fost, asta e, I'll go on".Nu vreau s-o las pe ea sa castige jocul in care am depus atatea si pentru care m-am tot zbatut, desi sunt constienta ca merita mult mai mult decat merit eu.
Nu mai vreau nici un viitor. Doresc doar prezentul. In care suntem doar noi doi, cu bune si rele, impreuna.

I know that I can find the fire in your eyes. Just let me in.

vineri, 15 august 2008

Doream, doresc



Emeric Imre - Buna varianta rea
Asculta mai multe audio Muzica »



Ma oftic. Vroiam la folk you.. atat de tare! de anul trecut, chiar.. sau de mai bine de un an daca stau sa ma gandesc.. si singura vinovata de neprezentarea mea in vama a fost saptamana aia rascolitoare.Damn it!


Si vreau o zi, macar una, geniala! Sa pot sa zic cu toata gura la sfarsitul zilei, la doisprezece noaptea, ca a fost cu intregul geniala ziua , fara ore in care toata buna-starea, pe care uneori o am, se ispraveste, fara sa oftez, fara sa-mi aduc aminte cu dor, fara sa plang, fara sa ma framant. Sa se desfasoare ziua in asemenea fel incat sa nu ma lase sa-mi aduc aminte de mine, de trecut, de ce mi-ar putea rezerva viitorul, sa conteze doar secunda in care ma aflu.
De mult n-am mai simtit mireasma unei astfel zile. De abia ii mai cunosc parfumul.

What I am it's not enough



Urma - What I Am
Asculta mai multe audio Muzica »
Da, iar melodia asta.
Dupa cum era de asteptat, am ramas la aceeasi idee fixa in legatura cu mine:

"What I am is not enough
To help you dreaming
What I give it does not heal
Your scars are bleeding
What I take from you it hurts and keeps me mad...
I should be giving...

I'm so much less that what you're looking for
You see me better ... Well, I have seen it all
I am not enough"




Da, exact ca-n versuri. Nu sunt in stare sa aduc o sclipire noua, sa vindec rana, sa fac zambetul acela pueril sa dureze, sa fac sa simta furnicaturi, sa tremure doar la auzul vocii mele, sa radieze de fericire cand ii apar in cale.
Eu doar continui sa ajut rana sa sangereze, provoc chiar si altele, ajut la aparitia precoce a ridurilor, de asemenea ajut la aparitia nervilor si cateodata chiar se ajunge la caderi nervoase si ridicari de ton.
Nici nu m-as putea imagina fiind un pansament, nu stiu cu ce se mananca. Sa fiu de folos sau de ajutor nici in visele cele mai marete nu ma vad.

De asemenea, nici pe mine nu ma ajut sub nicio forma fiind atat de in plus si " pe langa subiect ". Reusesc sa-mi intretin si eu singura ranile deschise si imi provoc dureri de cap si oboseala din cauza scaderii numarului de neuroni.

Inca sper la o schimbare radicala, la luminita aia de la capatul tunelului, la o pasune plina de flori, iarba si soare doar pentru mintea mea, la pace intre trupul si sufletul meu, la impacarea dintre mine si ce ma inconjoara.

Mi-as dori al naibii de mult sa nu ma mai complic singura. Daca as putea sa-mi separ mintea de restul trupului as fi cea mai fericita.

Mda, dupa cum zicea cineva drag " Daca tot nu te gandesti inainte de a face ceva si te lasi purtata de val, atunci de ce dracului te mai gandesti dupa?!"

duminică, 15 iunie 2008

Sunt implinita.

Da, asta este motivul principal ( combinat cu marea lene, ca de obicei) pentru care n-am mai scris.Nu mai am nimic de zis, mi s-a implinit cel mai mare vis, imi ramane doar sa-l exploatez pana la ultima farama.

Am planuri mari, sictireala prea mare, omul care-mi ofera tot ce am nevoie, bani, ciocolata,aceeasi minte bolnava cu ganduri negativiste si extrem de daunatoare, acelasi pesimism, aceeasi impresie cum ca " what I am it's not enough".In rest, mai mult ca niciodata regret ca timpul trece atat de repede si ca ziua nu tine si ea vreo 50 de ore sa am timp sa fac tot ce vreau si sa-mi pierd orele in imbratisari, priviri si-n detalii mici, dar profunde.

Am tot tras de mine sa mai scriu, sa mai citesc, sa mai comunic cu lumea, dar lumea mea s-a marginit drastic.Mi-e dor de o groaza de persoane, insa n-as da pentru nimic in lume prezentul pentru trecut.

Cel mai infricosator mi se pare doar faptul ca am cam renuntat la fotografie. Chiar daca ma asteptam sa se intample asta la un moment dat, cunoscandu-ma, m-a luat prin surprindere si ma rascoleste ca o frustrare de fiecare data cand imi amintesc.

Deci, post-ul asta o sa-l consider ca pe un fel de a spune " Pause " pana prin septembrie cred...

vineri, 23 mai 2008

Nu stiu sa ma pastrez in timp ce ma arunci



Brandi Carlile - Tragedy
Asculta mai multe audio Muzica »

Mi-as dori sa-ti pot desena ochii, forma lor perfecta, netezimea din jurul lor, cu genele-ti arcuite jucandu-te si cu rotunzimea lor si profunzimea in care m-as putea pierde totalmente pe vecie.Cum as putea sa astern pe hartie, doar din creion, obrazul tau neras, cu multitudinea de fire scurte strofocandu-se sa iasa tot mai mult din piele, obrazul unde mi-am intiparit cele mai de pret sarutari,unde mi-am pierdut clipe pretioase povestandu-ti cu buzele-mi vise fara a scoate un sunet? Simt lipsa buzelor peste care degetele mele, trecand de atatea ori, le cunoaste textura, gura dupa care stiai prea bine ca tanjeam, fruntea-ti pe care mi-am asternut si cele mai ascunse ganduri, tu nedandu-ti seama, insa.Imi lipsesc chiar si urechile-ti care ardeau de a-mi sti taina si bratele dorind sa-mi stranga trupul in stransoarea lor.Eram fermecata cand ma jucam cu degetele pe pieptul tau, cu miscari line iti traversam gatul, pe clavicule, iar capul meu nu ar sti un loc mai bun decat umarul tau. Era acea senzatie de protectie pe care mi-o oferai si simteam ca imi pot abandona trupul si sufletul,spre a ti le inmana.

Stii ca ma obsedeaza gandul care ma duce la una din clipele cele mai dragute petrecute alaturi de tine, anume tigara aia de la miezul noptii? Nu doar conceptul in sine, cat si punerea in aplicare, cu accent pe detalii.In intunecimea noptii, doua suflete, unul aruncat in bratele celuilalt, mult fum, la fereastra, in camasa ta.Se pare ca au ramas si multe amintiri frumoase pe care inca le pot simti, spre deosebire de momentele in care ma purtai prin groaznice chinuri, care nici macar un gust amar nu-mi mai lasa. Sunt pierdute, insa, amintirile de tot soiul.Nu le mai pot reinvia, s-au indepartat prea mult, cum ai facut-o si tu.

Ar fi mai corect si linistitor de as sti ca inca mai lasi gandul sa-ti fuga la mine, fiindca eu cam asa imi pierd orele libere.Sa-mi imaginez cum ar fi cu tine, aici, acum, langa mine, n-ar ajuta cu nimic, dar nu ma pot controla.Nici sa regret nu are rost, dar tot o fac.

Poate ca nu am fost si nici nu voi fi vreodata ceea ce cauti, iar eu sunt aproape sigura ca nici tu nu esti omul pe care-l tot caut.Doar vedeam in tine o parte din acea persoana, mult visata, si prin absurd mi te imaginam devenind "the one", cum mereu fac si ca de fiecare data sfarsesc povestea extrem de dezamagita.Mi-e frica ca o sa se tot repete la nesfarsit, eu agatandu-ma si de cea mai subtire ata si punand in joc toate visele si sperantele, nedandu-mi seama ca doar iluzii construiesc in van, pe aceeasi baza deloc solida, rolul de victima inmanandu-mi-l tot mie, all over again.

vineri, 9 mai 2008

I still recall the taste of your tears






Yeah, I'm weak,especially on these kind of subjects and I'm not afraid to show it!

Si acum m-am obisnuit sa ma uit mereu pe geam, cautandu-te disperata din priviri. Ma obisnuisem cu gandul ca esti al meu, ca sunt a ta, cu mirosul tau imprimat adanc in pielea mea, cu atingerile pe care le mai simt chiar daca tu nu mai esti aici.Imi placea ideea ca iarasi vei ajunge sa fii cea mai importanta persoana pentru mine.Nu mai aveam niciun dubiu ca pentru urmatoarele luni vei fi singurul din visele mele.
Insa tu m-ai lasat ravasita in situatia asta, rupandu-te de mine. Crezi ca-i chiar asa de usor sa ma rup si eu de tine cu usurinta cu care ai facut-o tu? Numai amintirile o sa-mi ramana dupa drumul anevios pe care trebuie sa-l parcurg de la capat pentru a te uita.
Trebuia sa nu ma mai intorc. Ar fi trebuit sa te las in urma si sa nu mai tin cont de ce-mi ziceai, comportandu-ma cum o faci tu acum - scoate-ma din viata ta si uita ca exist - Am sperat ca de data asta va fi altceva, dar s-a terminat in acelasi tampit mod.
Este numai vina mea ca mi-am construit castelul de vise, chiar de la fundatie, ce te cuprindea numai pe tine.A fost greseala mea ca m-am bazat doar pe spusele tale si pe iluzii desarte.
M-am aruncat ca o naiva ce-s cu capul inainte, pentru a ajunge acum cu ochii umflati si cu mintea debarasata de corp, dupa o noapte de scancet neincetat.
Mai rau e ca stiai ca ma vei aduce in starea asta, cu cele spuse, insa cu rapiditate m-ai exclus, nelasandu-mi nici macar o sansa de a-mi vomita sufletul.In cateva minute m-ai adus in al noulea cer, ca doua zile mai tarziu sa ma aduci atat de aproape de pamant, incat ii pot simti pana si gustul oribil.
Luni de acum in colo o sa ma tot agat de speranta ca vei aparea surprinzator, de nicaieri, cu-n zambet mare si dragut, iar ochii iti vor straluci si ma vei lua in bratele-ti calde si ma vei lasa sa ma pierd iar in ele.

I'm such a wreck of all those questions left unasked, of all those answers left untold, of all those unfulfilled dreams.

duminică, 4 mai 2008

daydreaming



My Prince Charming just doesn't want to show up.

Nu stiu catora dintre voi le place sa fie dominati intr-o relatie, insa mie da. Si nu ma refer la partea ce tine de contactul sexual, ci chiar la partea mintala.Imi place sa ma simt mica si neputincioasa in bratele unui " el ".De asemenea, imi face mare placere senzatia de securitate ce mi-o dau imbratisarile "lui" si cum ma simt protejata, incat visele mele se pot pierde linistite in el.
Sunt genul de persoana indragostita tot timpul si care se arunca cu capul inainte intr-o relatie, chiar de prima data, daruindu-se complet.
Si as vrea ca totul sa fie usor si-n realitate, precum e in visarea mea aproape continua.
Sa gasesc omul care vede profunzimea in orice fapta, in orice cuvant.Omul acela pierdut in amanunte si detalii marunte si totusi semnificative. Sa se trezeasca de dimineata si sa ma aiba in minte, zambind. Sa mearga pe strada si sa se intrebe ce fac in momentul ala. Sa ma lase sa ma agat de el ca un scai si sa fiu extrem de afectiva, sa avem momente de totala aberatie pe teme oarecum filosofice, sa se piarda in ochii mei, cum m-as pierde eu in bratele lui, sa putem vorbi cu gurile inchise, doar prin gesturi si mimice ale fetei, sa stam intinsi pe iarba, cu soarele deasupra noastra, visand amandoi la o lume mai buna.
Words seem weird. In capul meu, in visarea mea, ideile erau mult mai legate si mai logice, pentru mine cel putin.N-am reusit sa redau fragmentele din labirintul capusorului meu.
Na' o conversatie ce exprima putinul din ce am in minte si din ce am avut in minte toata ziua si putinul ce l-ar reprezenta pe "my Prince Charming " :

~baby kO~: i'm free
~baby kO~: *boogie*
Disi: eu vreau altfel de libertate
~baby kO~: adica?
Disi: adica nu vreau libertatea asta fata de o persoana..de persoana "draga". fata de un acel posibil " el " nu m-ar deranja sa fiu chiar si incatusata
Disi: eu vreau libertatea de a face ce vreau
Disi: libertatea corpului, iar apoi ar veni de la sine si cea mintala
~baby kO~: nu te-ar deranja sa fi incatusata pana la un moment dat
~baby kO~: iti spun eu ca nu e tocmai placut
~baby kO~: la inceput te simti bine,dar apoi devine..ceva nu chiar atat de frumos..
Disi: neah, eu sunt diferita la partea asta. is disidenta *blushing*
Disi: eu m-as darui totalmente.
Disi: cu totul. m-as pune in mainile omului iubit, pe tava.
Disi: si nu m-ar deranja sa fiu a lui si doar a lui
Disi: si n-as avea ochi decat pentru el
Disi: chiar daca ar trece timpul peste noi
Disi: si mai sunt si incapatanata rau deci cu greu l-as lasa sa-mi scape daca totul ar fi bine
~baby kO~: eu visez la genu ala de relatie in care sa nu fiu controlata
Disi: eu tocmai asta vreau
Disi: sa ma controleze
Disi: imi place sa fiu dominata si-mi place grija excesiva
Disi: si daca la un moment dat, prin absurd luat, m-ar deranja comportamentul asta, as vorbi cu el fiindca vreau un tip cu care sa si pot sa vorbesc. sa ma deschid complet, in toate privintele.
~baby kO~: nu stiu..incep sa cred ca nu inteleg despre ce fel de dominatie vorbesti
Disi: mintala.
Disi: sa ma domine mintal
Disi: cum facea el la inceput
Disi: bine si inca el n-o facea complet..ca mai e si dominatia in care eu sa ma simt eu om mic si plapand si el sa fie cel ce e puternic si ma apara
Disi: de aia imi si plac baietii mai mari ( ca varsta) si mai..solizi *blushing*
~baby kO~: eu nu suport sa fiu controlata,atat mintal cat si corporal
Disi: mai nimeni nu suporta asta*giggle*

" I'm willing to bleed for you. "
" I'm more than willing to offer myself. "

marți, 15 aprilie 2008

You DO affect me




I'm stuck in a moment, which keeps us alive
I dream of september, don't wake me up
I'm trapped in a place, where we do belong


Si astfel, am reusit sa scot din cap majoritatea ideilor despre subiectul care ma macina de 7 luni afurisite. Pierduta in amintirile inceputului de toamna...

Ce ai fi facut daca ai fi fost de fata la plansetul meu din miez de noapte?Ti-ai fi dat seama ca e din cauza cicatricii lasate in urma ta? Ce mai cauti in mintea mea dupa atata amar de vreme? Chiar daca au trecut 7 luni, simt toate senzatiile si intamplarile ca si cum s-ar fi petrecut ieri.
Spre deosebire de altii, situatia ta e diferita.M-am straduit din rasputeri sa tin minte toate detaliile ce m-ar ajuta acum si pe viitor sa nu te pierd in infinitul amintirilor si sa te readuc, intr-un fel, langa mine.
Faptul ca nu te mai vad deloc, nici macar in vise nu-mi mai apari, nu ma opreste sa ma gandesc la tine de cate ori mi se iveste ocazia.
Oare ar mai fi la fel la tine in brate, aceeasi pace si caldura?M-as mai pierde-n visari si sperante daca te-as simti aproape acum, cum faceam cu jumatate de an in urma? Oare ai fi avut grija mai mare de mine decat au avut ei, intre timp?
Toate spusele mele, tot ce as mai avea de adaugat, sunt atat de tardive incat nici eu nu le mai vad rostul in tot amestecul asta de idei si fragmente de amintiri. Orice gand ce te atinge, in mod abstract, doar la nivel psihic, ma rascoleste atat de tare incat pentru momente bune ma pierd si devin o fiinta care numai drumul spre tine il mai cunoaste, numai vocea ta o mai poate distinge si numai chpul tau il poate percepe.
Obisnuiam sa cred ca in timp te voi uita.Acum am incetat sa cred asta, de cand esti o parte din mine tot mai mare, pe cand tu... te indepartezi definitiv. Care ti-ar fi ultima miscare, ultimul secret de dezvaluit, ultimele vorbe de explicat, ultimele amintiri de sters?
Doar de te-as avea in fata ochilor, sa-mi amintesc de paru-ti cret si de privirea-ti calda, cu o tigara in mana si fara nimic ce te mai leaga de persoana din fata ta.As vrea sa-ti spun tot ce fandesc intr-un mod atat de sincer si dureros de direct... Curajul de a ma confesa ar fi hranit doar de naivitatea din cauza careia m-as increde in falsa speranta ca ai putea fi vreodata al meu, din nou.
De cateva zile ma tot chinuie gandul ca ea inseamna pentru tine tot ce n-o sa resusesc eu vreodata sa insemn sau ce nici n-am reusit sa insemn si ca ea e aleasa ta. Cum pot sa suport gandul ca ea este, iar eu nici nu sunt sigura ca am fost? Ca ea va fi, iar eu nu?De ce crezi ca ea e singura care e in stare sa faca sacrificii pentru tine?
Poate doar ma amagesc, fiindca am nevoie permanenta de o ata, un vis, oricat de mic, sa-mi genereze speranta vitala mie.Am o mare necesitate de a-mi ocupa mereu capul cu idei fixe despre tine, el, ei, incat sa nu raman pustiita.
De te-as pune sa citesti tot ce am putut sa-mi scot din mintea-mi involburata si din gandurile haotice legate indeosebi de persoana ta, ai rade? Ai crede ca sunt atat de puerila si visatoare incat ma mint in asemenea hal cu tot ce inca simt pentru tine? Ai ramane fara cuvinte si ai pleca? Oare ce ai face?

marți, 1 aprilie 2008

forsaken me in your arms



Caut in tine acel ceva pe care tu il negi.Acel ceva care nici nu ti-l doresti sa fii.Acel ceva care, oricum, n-o sa fii niciodata.Stiu ca esti in stare,altfel as fi renuntat de mult.Nici nu stiu ce ma tot tine in aceeasi pozitie, cu speranta intr-o permananta alerta.Cuvintele pe care mi le-arunci, mai in gluma, mai in serios, seci si fara pic de legatura, ma termina.

Sa fiu ca o papusa in mainile tale, usor de manevrat si modelat, asta vrei.Ceri cam multe, nu realizezi?Desi.. m-as prosti in ultimul hal pentru tine,doar de as stii ca se merita si are vre-un sens.

In mare parte, ma sperii ingrozitor.Multiplele fete nu ti se imbina si doar ma inebunesc complet.Niciodata nu incetezi a ma dezamagi ori a-mi ruina cate-o mica speranta, construita cu greu de catre mintea-mi firava.

Stii, obisnuiam sa fiu plapanda si iubitoare a tot ce ma inconjura inainte de tine.Acum,toata furia si nelinistea ma lasa fiind un copil tot mic si prost, dar mai puternic si curajos in a-mi elibera nervii.Tot puerila,dar mai necugetata si mai grabita.Tot cu lenea-n sange,dar mai nerabdatoare.Tot monotona, dar fara profunzimea de nepatruns.Tot visatoare,dar mai pierduta-n tine.

N-am vrut sa ma schimbi, sa-mi iau forma dupa a ta,sa ma transform intr-o copie ieftina, sa devin incetul cu incetul dependenta de tine sau, mai bine spus, de lumea pe care-mi dai posibilitatea sa o creez, visez, doresc, acea lume faurita mai mult sau mai putin de dorinta de a gasi in tine omul, gandul, ideea, sentimentul de care am atata nevoie. Am zis c-o sa fiu puternica si am sa infrang dorinta de a ma apropia de tine sub orice forma posibila,insa, m-am inselat amarnic.

marți, 4 martie 2008

No control

Like I knew it was going to happen, I'm getting tired of it all.Lack of hope.Illusions never changed into something real.He gave me hope and again he was the one who threw me away.Is it my fault? Poate n-ar fi trebuit de la bun inceput sa ma gandesc mai mult la partile rele..

Prin starea asta extrem de aiurea nici macar nu ma pot bucura de vremea excelenta.
What scares me the most is that I can't feel love inside of me anymore. That euphoric love for everyone around me.

It looks like I'm not getting better. Stagnez all over again.And it seems like everything and everyone is fading away.What the hell is happening?!

miercuri, 13 februarie 2008

February Song

Si uite ca a trecut un an.Un an si cinci zile de cand l-am cunoscut.Un an si doua zile de cand mi-a curmat viata. Cum a spus si el, " cred c-a fost cel mai strange an", mai ales pentru mine.Nu mai sunt aceeasi de acum un an, doar o parte din gandire mi-a ramas.Daca n-ar fi fost el, eu n-as fi aici, acum, n-as fi asa.As fi ramas un copchil inchis la minte, fara prieteni, care nu se plimba mai departe de fata blocului, insa fara vicii, fara sa cunosc toate relele care le stiu acum.Naivitatea si puritatea ar fi fost de un grad mult mai ridicat.

Nici nu-si da seama cat a insemnat in evolutia mea, sau ca e unul dintre personajele principale in poveste.Oare ar recunoaste ca m-a schimbat? Nici macar acum nu-si da seama ca inca sunt mica si fragila, nici ca a dezvoltat pe langa aceasta parte, o alta, care aduce cu o femeie.

Nu isi vor da seama, nici el, nici ceilalti, cat de mult au insemnat si inca inseamna pentru mine.Iar eu nu voi inceta sa insemn nimic pentru ei si pentru cei ce vor urma. Rolul meu e cel din umbra.Umbra care mereu e langa tine, la bine sau la greu, umbra care are grija de tine, umbra care chiar daca e dezamagita, isi reumple borcanul cu sperante si vise si te urmeaza in jocul tau ametitor.Cati se intorc sa se uite in spate? Prea putini. Sau prea tarziu.




PEACE & HUGS

luni, 11 februarie 2008

And now I'm done.

Si ce daca fac parte din generatia internetului, emo trend-ului, tristetii, mall-urilor, ideilor preconcepute si toate acele caracteristici ale copilului/adolescentului din ziua de azi? Asta inseamna ca toti suntem la fel? Wrong !

Cat va place sa va dati voi aia superiori si sa incercati sa nu pareti ca faceti si voi parte din perioada aceasta a omenirii.Fiindca asta dati impresia, atacand tot ceea ce va sta in cale si criticand fiecare aparenta, care poate e inselatoare.Si eu acum gresesc, generalizand, insa majoritatea trecuti de 18 ani fac chestia spusa mai sus cel putin once a week.

Vedeti-va de vietile voastre! Vreti sa fiti lasati in pace, insa nu va ganditi ca mai intai trebuie de la voi sa inceapa.Nici macar nu schimbati mare lucru! La cat de ignoranta e lumea in ziua de azi, nu iau deloc in serios.So why waste your mind?! Oricum, lumea va evolua intr-un fel si va regresa intr-altul, dar things will change someday.Si ce daca nimic nu mai e la fel? Nothing lasts forever, that's for sure.

Pornisem de la post-ul hybridei, oarecum indignata, dar am cam deviat subiectul. Revenind la faptul ca mai toti constantenii "roackeri" vechi ( si nu numai) se plang de clientela localurilor rock si chiar de oamenii de pe strada, spun iar ca e o lume libera, cel putin mintal, ar trebui. Leave'em alone!

Iar mie, cum imi pasa prea mult, sunt afectata de tot ce ziceti.Si ca intotdeauna, dupa faze de genul ma puneti iar in lupta cu mine si imi vine sa renunt la tot, dandu-mi seama ca sunt un mare nimic si ca o sa rezolv un mare nimic prin blog ( si aia e lame), prin pozele mele ( care si asa suck), prin incercarile mele de a face ceva cu neuronii care stau degeaba.
Oricum, am sa ma inchid in mine.E cel mai bine asa. Pana acum nu dadeam nici un sfert din ce-i mai bun din mine, de acum in colo nici atat.
Neinteresant, like always.

PEACE & HUGS.

vineri, 8 februarie 2008

Anti-valentine :boogie:

Titlul cu doua sensuri, primul cel la care va ganditi toti, adica.. inca 6 zile pana pe 14.Haaah.Teroare.In ziua aia o sa-mi iau liber de la tot si-o sa dorm, sau ma afund in plapuma si lipesc pe ea " Nu deranjati.Risc de prabusire".Care-i rostul?Nici eu nu inteleg.

Cel de-al doilea sens: TAPINARII IN DOORS !!! De cate secole astept si concertul asta nu mai stiu! Oricum, va spun ca o invitatie, in fact.Care vine cu mine?Haha. Da, am vointa .

Am si eu o intrebare. De ce-s atatea concerte in perioada asta?! Luna Amara, Kumm, Compact, Directia 5, Trupa Veche, Tapinarii, Iris, plus Deko. Dragut asa.Mai am o vaga idee (care de fapt e pentru mine, sa-mi pastrez speranta si visele healthy), cum ca, in curand, va veni Urma in cc . Ar fi ceva.Ceva bun. Mint. Ar fi genial.

Ce e azi? Vineri? Da. Ha? Nu. Bine, bine. E vineri.vineri.vineri.vineri. Adica peste 3 zile e luni?Adica nu mai stau acasa? Sa filozofez cu peretii? Adica nu mai beau eu vin fiert din cc zilnic? Adica nu mai ies din casa sa ma plictisesc?O sa trebuiasca sa ma plictisesc in casa. Ce tragic.


Si... tot nu va mai plac.Nu mi s-a schimbat parerea.Sunteti niste egoisti. Nu admiteti, dar eu stiu ca asta-i adevarul. Nu vreti decat sa va scapati partea dorsala si nu va pasa daca calcati in picioare pe cineva, ca sa ajungeti unde vreti. Mai sunteti si niste tristi si pur si simplu va incapatanati sa ajutati la world peace. Phhhhhbt. Aia era limba mea care te-a stropit cu saliva adineauri.Meriti.

Si... mai urasc ceva. De o luna peste tot, absolut peste tot, aud quote-uri din articolul ala in legatura cu ziua unui emo. It makes me siiiiick. Oukey, si eu folosesc quote-urile ,dar e pur ironic.As mai zice multe in legatura cu emos si cu articolul acela, dar mi-e mult prea lene sa ma consum pentru un cacat, care oricum va intra pe-o ureche si va iese pe cealalta.

De duminica nu mai am nici mobil, nici player. E mult mai bine.Mult. Insa fara calculator ce m-as face? Probabil n-ar fi extrem de grav, as mai avea si eu sanse la o viata.Totusi, nu vreau sa fac experimente pe mine.Incercati voi si-mi spuneti dupa. Haha.

Pe de alta parte, inca astept.Ceva-ul, da.Se tot lasa asteptat.It's annoying.

PEACE & HUGS