Mini autoanaliza

Am fost, sunt si voi ramane cea din umbra. Ma bucur de neutralitatea si calmul ce-mi ofera aceasta pozitie. Raman un pion mut si prafuit, desi as putea da sah mat de cele mai multe ori. Prin tacerea-mi, nu am obtinut vreun aer misterios, sunt mai mult o carte deschisa, iar trairile interioare sunt puse in scena intr-o sala plina de spectatori.Oh, de-as putea o viata-ntreaga sa observ, fara sa fiu observata... sa fiu inconjurata de lume, dar sa nu am contact cu nimeni..

Sunt cel mai bun ascultator, uneori chiar cel mai bun confident din cauza memoriei proaste. Sunt o suma de caracteristici, numite calitati pentru ceilalti si defecte pentru mine. Desi corpu-mi traieste pentru ceilalti, sunt o narcisista egoista care pretinde ca se detesta. Imi apar cu valtoare ideile mele de capatai, dar le calc in picioare cu fiecare ocazie oferita. Corpu-mi zvacneste dupa drumul catre indeplinirea dorintelor, dar mintea-mi lenesa si fricoasa e blocata la linia de start.

Ii analizez pe cei din juru-mi,dar cel mai mult pe mine. Sunt obsedata de a-mi gasi linistea interioara prin vindecarea gandurilor negative si complicate fara rost.Am incercat calea maturizarii, dar in loc de vreo imbunatatire am gasit probleme si mai mari.

Sunt o liber-cugetatoare trista de fel, din motivele cele mai gresite. Dupa ce mi s-a spus de nenumarate ori, am ajuns si eu sa cred ca am un potential mare irosit sub o carapace de caracter limitat.





Asculta mai multe audio Muzica

Point of no return

Da, sunt vinovata! Am pacatuit s-acum trupul isi merita decapitarea, dar macar sufletu-mi merita crutat. Stiu ca merit cele mai groaznice chinuri! Am incercat si singura, dar... n-a fost indeajuns de rau. Mintea nu vrea, insa trupul cere cu masochism moartea. Moartea,da, moartea, cea care reprezinta scaparea divina pentru cei slabi.

Sunt de blamat, pentru c-am cautat vatamarea spiritului in fel si chip. M-am umilit, m-am ranit, m-am negat, m-am dezamagit, m-am mintit, m-am adus la cel mai josnic prag.Realitatea mi-am faurit-o din idei fixe si ganduri ambigue, cu aroma de negativism. Ajunsesem sa cred ca eu chiar reprezint personajul fictiv pe care ma blocasem.

De-acum, insa, totul se schimba. N-o sa-mi mai caut scuze neverosimile si am sa-mi arunc mantia patata de iluzia a ceea ce credeam ca sunt. N-o sa ma mai ascund dupa scutul maturitatii pentru a-mi ascunde frustrarile.N-o sa mai nascocesc depresii pentru intrebarile "existentiale" tipic adolescentine.

Tot ce-am insemnat vreodata pentru mine e pus la indoiala. In ce sa mai cred daca in mine nu pot?

Dincolo de ce-i palpabil, sunt aceeasi eu, un copil naiv si egoist, imbracat in haine de oameni mari. Am fost dintotdeauna aici, retrasa in coltul intunecat.

Another bruise to try and hide

Sunt de parere ca daca un lucru nu merge bine de la inceput, nu are rost sa mai continui. Atunci de ce sunt ipocrita, uitand de "regula" asta a mea, cand e vorba de mine? Sunt o egocentrista fara scapare. De la inceput in relatia cu mine insami n-au fost curcubee si fluturasi, dar am continuat sa ma lupt, sperand c-o sa-mi vina mintea la cap o data si-o data. Inca nu mi-a venit. Tot ma chinui, ma intorc pe dos, dar problema nu face decat sa se agraveze. Uneori simt ca-mi fac in ciuda, abuzand de lucrurile care chiar ma baga tot mai adanc in dispret. O fi teribilism si/sau comportament auto-distructiv.

Aceleasi jucarii ce se vor stricate, toate parca cu aceiasi sclipire rautacioasa in ochi, semanand intre ele, de parca mor si reinvie, cu puterile dublate. Aceleasi pietre ce se bat cap in cap, toate vrand sa fie buricul pamantului, dar nici una recunoscand asta. Semne tot mai mari ce duc spre acelasi drum infundat. Nisipul cu care te minti ca nu-l vei mai lasa sa-ti scape printre degete, doar ca sa te vezi dezamagit si infrant. Aceeasi poveste, imbunatatita, dar acoperita de tot mai multe pete negre.

La o cana de ganduri bune, se adauga doua de ganduri rele, condimentate cu obisnuitul low self-esteem, iesind starea de azi, " hates herself day ". Se recomanda cererea parerii psihologului inainte de folosirea retei.


Savage Garden - Two beds and a coffee machine
Asculta mai multe audio Muzica

în al meu mare opac

Simt cum alunec departe de lume si ma inec tot mai mult in mine. Imi umplu capul cu prostii, ocazional cu imagini ale viitorului nerealizabil. Nu mai traiesc in trecut, insa parca nici in viitor lumea nu arata promitator.

Aceleasi cortine cenusii in care ma invaluiesc mult prea des in fiecare luna, spectatorii, desi mai mereu altii, tot putin invizibili. Mucegai si un miros tare, sala atat de mare si de rece, ma silesc sa fug tot mai mult in mine. Pe zi ce trece, intr-un colt din ce in ce mai intunecat si indepartat.

Chiar daca as avea motive sa ies la suprafata, nu le-as vedea, sunt prea orbita de inventata drama ce-mi sta in cale mai rau decat o ceata densa. Motive sa ma comport 24/7 ca un copchil prost si cica depresiv iar nu am, dar pentru asta mi-a ramas imaginatia. Combinata cu negativismul meu de nepatruns pot face un amestec aproape fatal pentru unele parti din mine.

Potentialele scapari le transform in obsesii, ce ajung sa ma inchida tot mai mult in cochilie.

E ca si cum as inota ani intregi intr-un ocean, constienta fiind ca nu e decat in mintea mea si ca nu ma duce nicaieri.

Prefer sa fiu goala, sa ma descotorosesc de cele bune si rele si sa...plutesc.

P.S.: Cum imi promisesem, post siropos in care fac ce stiu eu mai bine ( sa ma plang) si mananc mult cacat. Plus, ca sa va destind, un scurt-metraj genial.

and please don't drive me blind

Placebo - Blind
Asculta mai multe audio Muzica »

M-ai cunoscut ca o explozie solara si m-ai lasat ca o inundatie teribila.N-ai putut sa vezi soarele ce sedea in mine, doar raze minuscule ce se strecurau printre nori. Le-ai exploatat si le-ai transformat in furtuni de necontenit, ca mai apoi sa te detasezi lasandu-ma sa fac fata singura ploilor si rafalelor de vant.
Te-am confundat cu zeul ce m-ar fi putut salva de la potop,lasandu-mi doar primavara in suflet. Te-ai dovedit a fi un oarecare, care a stiut sa manevreze spre binele lui stelele de pe ceru-mi ce ti le pusesem in maini.
Redevin propria-mi zeita, readun puterea si scot soarele la suprafata, imprastiind norii in cele patru zari. As tinde sa ma bazez in continuare pe caldura artificiala, din afara, dar de atatea ori mi-a adus nori, incat mi-am creat o bariera pentru autoaparare.
Desigur c-o sa mai calc in baltoci s-am sa-mi mai formez vartejuri interioare caracteristice mie. Acestea nu se vor duce de tot nici cu trecerea timpului.
Poate, pana la urma, voi ramane tot o piatra modelata de catre fortele exterioare.

my life crashing down before me

Cum unele flori se vestejesc intr-o vaza imbacsita, c-o apa statuta, taiate de la radacina cu scopul de a-si astepta cumparatorul, asteptandu-l uneori prea mult, asa si eu simt cum imi traiesc viata relativ dragut[ fiind un termen demn de respectat la mine], asteptandu-mi fat-frumosul, adica tot la ceea ce visez eu. Simt ca trec prin tot felul de relatii care nu-si au scopul decat de a ma tine on the track, in asteptarea a ceea ce visez. Interesul meu nu e making moneh, sau sa am o cariera de succes, sau sa am o gloata de prieteni greu de stapanit, ci implinire sentimentala. I know it looks weird, scris de catre un kinder like I am, dar that's it. Si cu asta basta!*hahahahahha*

Am dezvoltat o adevarata obsesie pe afectiunea asta,care mi se pare mie ca tot n-o primesc suficient de mult,desi nu-i asa, but I need it from a guy[ yeeey,I'm not a lesbi * monkey dance*]. Ma tot regasesc in versuri d-alea kind of emo[ I hate this term, but I kind of got used to it] vorbindu-se despre finding your soulmate and not fiding true love...

Hell, oricat am spune ca ne e mai bine fara un partener/ o partenera it's all bullshit!Cel putin din punctul meu de vedere. I see it all like this : cea mai mare dorinta a omului e sa fie iubit iar scopul lui e sa se reproduca. Lately a inceput totul sa se reduca la bani, pana si reproducerea, chiar si iubirea, cel mai nobil sentiment ever!

People, moneh isn't everything! Love it is.. and peace, ofc[ a vorbit hippioata din mine].

Anyway, dupa 3 cani de vin fiert blogmeetu chiar mi se parea extremly ok! So, I'm gonna be there next time! Yeeeey!
P.S.: Something's wrong with me. Alchol maybe, but I think it's not my worst post ever, still.

I guess it's time I run

A ramas doar jumatatea mea rationala in jocul asta fara de sfarsit. Cealalta si-a luat zborul, sictirita si nehranita cu vise pasionale, ci doar impinsa la o parte de dorinte irealizabile.
Mi-e frica ca nu-mi mai esti indispensabil, ai devenit un accesoriu.Mi-e dor sa fii primul care-mi vine in minte cand la urechi imi ajung versuri siropoase,insa acum te mai asociezi doar cu cele melancolice.Mi-e dor sa fii tu cel pentru care deschid ochii,cel pentru care zambesc.
Nu mai pot sa adun ramasitele imprastiate de-a lungul drumului anevoios pe care l-am parcurs. Am renuntat de mult la orice idee de imbunatatire, fiindca mi-ai demonstrat incababilitatea ta. Nu mai vreau sa mai las de la mine, ca sa ne fie amandurora rau, in continuare.
E ciudat cum ne incapatanam amandoi sa speram in imposibil. Pe tine te inteleg de ce, dar pe mine nu.
O sa-mi fie dor de tot ceea ce insemni tu si de cum am fost eu langa tine, o data, insa daca as mai ramane n-as face altceva decat sa " keep bending until I'll break".
Ma doare si totusi trebuie s-o fac!It's time to face the truth. It will never be the same again. You can't reach me anymore and I won't come down to you again.




James Blunt - Same Mistake
Asculta mai multe audio Muzica »

indecizia ce urla in mine

Am gasit portita salvatoare. Mi-a aparut ca luminita de la capatul tunelului in fata si mi-a aratat calea spre o lume mai buna. Pentru a nu-mi strica cumva reputatia de masochista considerabila mi-am complicat mintea si calea ce mi s-au infatisat in fata ochilor, bagandu-mi in vene doze zilnice de trecut.Pentru ca povestioara sa fie si mai incitanta oscilam intre diferitele stari, cea in care faceam un pas spre acea usa, acea in care stateam pe loc si cea in care dadeam inapoi. Deci si prin urmare sunt doar cu extrem de putin mai in fata, comparand cu starea de pana acum.

Cum procedez? Calea imi arata lumina, atragatoare si nerabdatoare sa ma aiba in primire, pentru un timp o venerez si-o vad ca pe o salvare, iar apoi mintea mea lucreaza intens si imi spune ca nu-i bine ce fac, ca o sa fiu mult prea fericita si ca nu trebuie sa se intample asta. Ne place "aventura", sa traim viata "intens", isn't it? *sarcastic grin*

Tind sa aleg a risca, a ma adventura iar prin noroi si uragane,prin minciuni si plansete, prin griji si certuri, doar fiindca am fost obisnuita, deci iar ajung la concluzia ca mi-e frica sa-mi fie bine( sau de schimbare) fiindca nu mi s-a intamplat asta. Dar apoi iar ajung la lumina si ma imbie in razele-i calde si ma atrage.Raman pe neutru.

Ce-i de facut? Sa ma lupt cu mine? Nu ca intervine iar frica.Sa cer ajutor? Nu ca mandria si orgoliul sunt prea mari. Sa renunt a mai dori lumina? Nu ca as ramane fara niciun scop in viata. Sa raman cu mine insami, la nivelul de neutralitate? Nu fiindca vreau una din doua. Sa sper ca acea parte negativa va deveni lumina? Poate, dar putin probabil, neincrederea scazand in ultimul timp aproape de minimum. Sa iau in primire lumina ? Poate.

My mind is my worst nightmare ever.

P.S. : Probabil singurul post din care nu s-a inteles exact despre ce e vorba. Na, Niko, I can do that too! *phhhhhhbt*




Damien Rice - Volcano
Asculta mai multe audio Muzica »

and supergirls just fly

Mi-as dori sa am atata putere mintala si perseverenta plus multe alte calitati incat sa fac ceea ce-mi propun sau chiar doresc. La mine , din pacate, mai toate dorintele raman in acelasi stadiu, neimplinite. De cele mai multe ori, daca mi se implineste vreun vis sau vreo dorinta arzatoare se intampla printr-un fapt suspect si neajutat de catre mine .


Mi-as mai dori sa fiu atat de culta si sa am atata inteligenta incat sa ma uimesc si pe mine insami. Sau sa fiu atat de citita incat sa stiu o multime de quote-uri si de nume de carti ( da, ca-n " Finding Forrester" - revazut azi filmul ). Sa am pur si simplu ceva deosebit cu care sa ma pot lauda, iar chestiunea aceea sa fie atat de speciala incat sa acopere celelalte defecte.


Ma simt o fiinta stearsa, nesemnificativa, un bondoc nedemn de bagat in seama.Copil frustrat care cu toate deformarile corporale ce si le face incearca sa se accepte pe sine, sa-si gaseasca ceva deosebit. Intr-un timp, credeam ca pe dinauntru sunt intr-o mica masura deosebita. Am descoperit ca pana la urma s-a dovedit a fi un defect faptul ca sunt prea sufletista and all that bullshit.


Deci ce-i de facut?! Sa astept. Sa rabd. Sa cresc mare si sa-mi vina mintea de tot la cap si sa ma accept asa, not special, cum sunt. Mai tre sa fie si oameni d-astia, isn't it?

Poate.. ?

Poate inca-i mica si nu stie ce vrea exact. Poate ca are impresia ca ar putea salva lumea. Poate ca inca e atat de naiva incat sa creada cu adevarat in pace si in dragoste pura. Poate ca a descoperit lumea rece si rea din afara prea devreme si acum sufera consencintele impacientarii ei. Poate ca vrea sa evolueze si sa treaca spre trepte tot mai inalte, dar ii este frica de schimbare.Poate ca ar vrea cateodata sa ramana intr-un anumit moment si-ntr-un anumit loc in care cunoaste prezentul, cunoaste imprejurimile si stie ca nimic rau nu are sa i se intample. Poate ca are nevoie de mai multe imbratisari pe zi decat altii, poate ca nevoia de afectiune este mai acuta decat la majoritatea si poate nu sunt doar niste mofturi de copil razgaiat. Poate ca incearca sa se dezvolte, bagandu-si nasul in treburi de adulti si facand ceea ce fac si ei, nereusind, insa.Poate ca ravneste dupa o libertate deplina, dar poate nu ar sti sa se bucure de ea pe deplin. Poate ca vrea un milion de lucruri materiale, dar poate ca daca le-ar avea si-ar da seama ca nu sunt de ajuns pentru a o face fericita. Poate isi da seama ca fericirea consta in lucruri marunte,dar inca nu a gasit modalitatea care o ar multumi-o pe deplin.Poate ca realizeaza un milion de chestii, dar nu le poate pune in aplicare. Poate inca nu si-a gasit rostul. Poate ii place sa se joace in noroi si sa se arunce in furtuni groaznice, desi deseori neaga.Poate incearca sa refuse sa creada ca nimic nu se va mai imbunatati, sau ca probabil nu-si va gasi niciodata fericirea deplina.

Poate ca totul ar fi mai simplu daca nu si-ar mai bate capul atat pe probleme nesemnificative.

Monolog

-Taci! Nu mai vorbi in van! Asculta vajaitul vantului ce-ti trece prin parul lung si savureaza mireasma primaverii ce-ti ajunge pana in cele mai ascunse locuri ale sufletului.Descopera detaliile mult cautate in firele de nisip care-ti cad constant din mana cea plapanda si incearca sa vezi numai lucrurile bune in valurile ce se sparg calm la mal.Refugiaza-ti mintea in largul marii, in spatiul dintre nori si apa si elibereaza-ti trupul de toate lucrurile negative ce te apasa.Ofera-ti cateva momente sa-ti cladesti visele care-ti aduc pe buze zambetul acela molipsitor.Apoi construieste-ti increderea de care ai nevoie pentru a te avanta mai departe in joc.Poti sa si zbori daca vrei,doar cu puterea mintii, detasandu-te de viata ta cea terna.Uita de timp, ore, minute sau secunde si invaluieste-te in infinit. Fii raza calda si blanda de soare chiar si in mijloc de noapte, sfidand luna si intunericul pe care doar stelele il mai strapungeau.Atinge apogeul unei fericiri calme, de nepatruns si bucura-te de fiecare moment din aceasta, astfel incat sa poti trece peste dificultatile viitoare mult mai usor, asteptand momentul cand iar te vei contopi cu cea mai buna parte din tine.


Nu stiu ce m-a apucat.Probabil ca asta mi-as dori sa mi se intample mie acum.Sa am ocazia sa ma eliberez de toate prostioarele din cap si sa imi schimb sufletul si gandirea de " haine".

lack of meaning

I'm just wasting myself.All these wounds, all the problems,all the crises are made by me.
Are you in a better place now? For that place had you throw me away?

A new imaginary kingdom for a better me.The construction may last for months, or even years. Am I gonna make it? Yes. Am I gonna be the same at the new start? No.

Winter made me say that.Ohh, I wish spring would come faster!I promise, when spring will come I'll open my heart, my eyes, my arms and I won't hide anymore. :) Better time wait for us all.

I'm gonna try to take back my innocence & purity.At least, I hope...

Hey, you! I'd like to know your thoughts! :)

nothing more

Cum se poate ruina totul in doar cateva minute? Wtf have I done ?!Cand ziceam ca nu merit nimic nu ma asteptam chiar la un nimic atat de painful.Pentru ce sa mai lupt?

Tapinarii & Anti-valentine's day-ul lor o sa vada altii. Sunt baricadata intre gandurile mele si actiunile celor din jur. Nu mai pot inainta nici un pas. Doar de regres mai e vorba.

Parca ceilalti mi-au planificat viata in amanunte, fara sa ma instiinteze macar. M-am vazut doar in fata faptului implinit.Devin o umbra infinita in mine.

Chiar nu mai inteleg nimic din jocul asta.
De ce in fiecare an trebuie sa am o cadere d-asta? Totala?
O sa mai sper.. in van...

You will all forget me. I know it.

later edit : I always overreact.Nu ma luati in serios. You know.." I mean every word I say, but I don't mean any single one of them."

sfarsit de iarna.

De fapt, oricat as zice eu ca nu ma plac asa cum sunt acum, nu as vrea sa ma schimb pentru nimic in lume. Cred ca mi-e frica de o schimbare majora.Nu vreau sa ma pierd, sa nu ma mai cunosc.
Mi-e frica ca inca sunt mica, iar schimbarile majore care se produc in viata fiecaruia la mine inca nici n-au sosit.Sunt speriata de posibilul rezultat.Daca o sa ma pierd in drumul spre schimbare? Daca n-o sa ma mai recunosc?
Poate de asta nici nu-mi pun des intrebarea "cum ar fi fost...?"

Ninge cu soare. This made my day.

February Song

Si uite ca a trecut un an.Un an si cinci zile de cand l-am cunoscut.Un an si doua zile de cand mi-a curmat viata. Cum a spus si el, " cred c-a fost cel mai strange an", mai ales pentru mine.Nu mai sunt aceeasi de acum un an, doar o parte din gandire mi-a ramas.Daca n-ar fi fost el, eu n-as fi aici, acum, n-as fi asa.As fi ramas un copchil inchis la minte, fara prieteni, care nu se plimba mai departe de fata blocului, insa fara vicii, fara sa cunosc toate relele care le stiu acum.Naivitatea si puritatea ar fi fost de un grad mult mai ridicat.

Nici nu-si da seama cat a insemnat in evolutia mea, sau ca e unul dintre personajele principale in poveste.Oare ar recunoaste ca m-a schimbat? Nici macar acum nu-si da seama ca inca sunt mica si fragila, nici ca a dezvoltat pe langa aceasta parte, o alta, care aduce cu o femeie.

Nu isi vor da seama, nici el, nici ceilalti, cat de mult au insemnat si inca inseamna pentru mine.Iar eu nu voi inceta sa insemn nimic pentru ei si pentru cei ce vor urma. Rolul meu e cel din umbra.Umbra care mereu e langa tine, la bine sau la greu, umbra care are grija de tine, umbra care chiar daca e dezamagita, isi reumple borcanul cu sperante si vise si te urmeaza in jocul tau ametitor.Cati se intorc sa se uite in spate? Prea putini. Sau prea tarziu.




PEACE & HUGS

And now I'm done.

Si ce daca fac parte din generatia internetului, emo trend-ului, tristetii, mall-urilor, ideilor preconcepute si toate acele caracteristici ale copilului/adolescentului din ziua de azi? Asta inseamna ca toti suntem la fel? Wrong !

Cat va place sa va dati voi aia superiori si sa incercati sa nu pareti ca faceti si voi parte din perioada aceasta a omenirii.Fiindca asta dati impresia, atacand tot ceea ce va sta in cale si criticand fiecare aparenta, care poate e inselatoare.Si eu acum gresesc, generalizand, insa majoritatea trecuti de 18 ani fac chestia spusa mai sus cel putin once a week.

Vedeti-va de vietile voastre! Vreti sa fiti lasati in pace, insa nu va ganditi ca mai intai trebuie de la voi sa inceapa.Nici macar nu schimbati mare lucru! La cat de ignoranta e lumea in ziua de azi, nu iau deloc in serios.So why waste your mind?! Oricum, lumea va evolua intr-un fel si va regresa intr-altul, dar things will change someday.Si ce daca nimic nu mai e la fel? Nothing lasts forever, that's for sure.

Pornisem de la post-ul hybridei, oarecum indignata, dar am cam deviat subiectul. Revenind la faptul ca mai toti constantenii "roackeri" vechi ( si nu numai) se plang de clientela localurilor rock si chiar de oamenii de pe strada, spun iar ca e o lume libera, cel putin mintal, ar trebui. Leave'em alone!

Iar mie, cum imi pasa prea mult, sunt afectata de tot ce ziceti.Si ca intotdeauna, dupa faze de genul ma puneti iar in lupta cu mine si imi vine sa renunt la tot, dandu-mi seama ca sunt un mare nimic si ca o sa rezolv un mare nimic prin blog ( si aia e lame), prin pozele mele ( care si asa suck), prin incercarile mele de a face ceva cu neuronii care stau degeaba.
Oricum, am sa ma inchid in mine.E cel mai bine asa. Pana acum nu dadeam nici un sfert din ce-i mai bun din mine, de acum in colo nici atat.
Neinteresant, like always.

PEACE & HUGS.

Anti-valentine :boogie:

Titlul cu doua sensuri, primul cel la care va ganditi toti, adica.. inca 6 zile pana pe 14.Haaah.Teroare.In ziua aia o sa-mi iau liber de la tot si-o sa dorm, sau ma afund in plapuma si lipesc pe ea " Nu deranjati.Risc de prabusire".Care-i rostul?Nici eu nu inteleg.

Cel de-al doilea sens: TAPINARII IN DOORS !!! De cate secole astept si concertul asta nu mai stiu! Oricum, va spun ca o invitatie, in fact.Care vine cu mine?Haha. Da, am vointa .

Am si eu o intrebare. De ce-s atatea concerte in perioada asta?! Luna Amara, Kumm, Compact, Directia 5, Trupa Veche, Tapinarii, Iris, plus Deko. Dragut asa.Mai am o vaga idee (care de fapt e pentru mine, sa-mi pastrez speranta si visele healthy), cum ca, in curand, va veni Urma in cc . Ar fi ceva.Ceva bun. Mint. Ar fi genial.

Ce e azi? Vineri? Da. Ha? Nu. Bine, bine. E vineri.vineri.vineri.vineri. Adica peste 3 zile e luni?Adica nu mai stau acasa? Sa filozofez cu peretii? Adica nu mai beau eu vin fiert din cc zilnic? Adica nu mai ies din casa sa ma plictisesc?O sa trebuiasca sa ma plictisesc in casa. Ce tragic.


Si... tot nu va mai plac.Nu mi s-a schimbat parerea.Sunteti niste egoisti. Nu admiteti, dar eu stiu ca asta-i adevarul. Nu vreti decat sa va scapati partea dorsala si nu va pasa daca calcati in picioare pe cineva, ca sa ajungeti unde vreti. Mai sunteti si niste tristi si pur si simplu va incapatanati sa ajutati la world peace. Phhhhhbt. Aia era limba mea care te-a stropit cu saliva adineauri.Meriti.

Si... mai urasc ceva. De o luna peste tot, absolut peste tot, aud quote-uri din articolul ala in legatura cu ziua unui emo. It makes me siiiiick. Oukey, si eu folosesc quote-urile ,dar e pur ironic.As mai zice multe in legatura cu emos si cu articolul acela, dar mi-e mult prea lene sa ma consum pentru un cacat, care oricum va intra pe-o ureche si va iese pe cealalta.

De duminica nu mai am nici mobil, nici player. E mult mai bine.Mult. Insa fara calculator ce m-as face? Probabil n-ar fi extrem de grav, as mai avea si eu sanse la o viata.Totusi, nu vreau sa fac experimente pe mine.Incercati voi si-mi spuneti dupa. Haha.

Pe de alta parte, inca astept.Ceva-ul, da.Se tot lasa asteptat.It's annoying.

PEACE & HUGS

Omoara-mi zilele de luni

Luni. Iar. Din nou.

Am avut parte de o sambata tumultoasa, plina de schimbari majore de care sunt extrem de mandra, cel putin momentan.


Lets see.First, concertuuuul @-), minunea mea! Am apucat sa fac 2 poze cu Mihnea, una cu Vali si una cu Nick si am si vorbit cu Mihnea :x. Datorita lui Bebe (caruia ii multumesc din suflet >:D<) am si autograf de la Minnea.Mi s-a indeplinit cel mai mare vis! Concertul a fost genial. Melodii noi, sau mai vechi pur si simplu fantastice. A ajuns in fiecare bucatica din mine. M-a umplut de admiratie pt ei. Oamenii astia chiar merita!Hope to see them again soon enough.


Secondly, am invatat sa spun NU. Un "nu" bine gandit si care aduce in spatele lui argumente si motive serioase.Inca un lucru, care cam are legatura cu "nu"-ul, este faptul ca mi-am promis mie ca n-am sa ma mai las calcata in picioare de majoritatea oamenilor din jurul meu just bicaz I love them too much.In fact, mi s-a cam schimbat si parerea cum ca ii iubesc pe toti.A, and by the way, e chiar asa greu de crezut ca iubesc pe toata lumea din jurul meu?! Sau din cauza asta par fake? Oricum, sper sa nu se schimbe, ci doar sa ramana undeva, inauntrul meu si sa nu-mi mai vomit gandurile la orice " strain":).

Se pare ca I am stronger si se pare ca am pornit pe drumul asta de acum o luna si de abia ieri, discutand cu Treispe ,mi-am dat seama. Am I strong enough to face what will come? Maybe.We'll see. Fac lucruri de care nu credeam ca sunt in stare, gandesc, oarecum, mai pozitiv si sunt pe calea cea buna.

Si mai sper ceva. Sper sa nu cad. Iar. Din nou. Cum mereu fac.

Oricum, 2 saptamani se anunta o perioada favorabila: fun & all that stuff.

PEACE & HUGS

Mai vreau...nimic.

O sa stau si-o sa astept pana chiar o sa se intample CEVA.Un ceva care sa ma faca sa-mi pese din nou, sa-mi deschida ochii, sa ma trezeasca. Un ceva maaare si frumos si dragut si de durata. O sa vina... probabil.cred.sper.poate. mda... Iar in asteptarea mea, am sa ma mint ca nu mai vreau nimic, desi pana acum aveam atatea cerinte si de la mine si de la ceilalti si de la tot ce ma inconjoara

Mi-e prea lene sa mai fac eu eforturi, sa gandesc [ sunt destui prosti care o fac], sa-mi bat capul.

Nu mai vreau sa va mai iubesc.Meritati macar? Copacii merita, dar voi? Imi dati oxigen? Fara voi n-as putea trai? Well... poate as reusi.De la voi iau doar afectiune, ca in rest numai ma ajutati, uneori fara sa va dati seama, la autodistrugere[ mult asteptata si dorita ] .

Ma amagesc cu sentimente care nici nu merita, insa fara de care nu stiu ce m-as face. Si mi-e doooor! De.. persoane, sentimente, intamplari, povesti, cuvinte din trecut.Pe atunci nu aveam nevoie de nimic, absolut nimic.

Until brighter future will come I'll be right here, waiting..

PEACE & HUGS

madly.

Se zice ca omul la betie e cel mai sincer.cred. anyway, I'm not quite drunk, dar dupa exagerare de vicii , nemancata de 2 zile, cu o durere de cap crunta.. imi dau seama ca am ajuns in pragul disperarii.Consider ca am ajuns in cel mai jalnic mood, psihic vorbind.Ceea ce as avea in minte e mult prea patetic, dar fie.

E numai vina mea.Mereu agravez situatiile, de parca imi place asa, sa ma vad suferind.Ar putea sa fie atat de usor, fara complicatii, but NOT, 'cause we're talkin about me here. Tot eu sunt cea care ma baga tot mai adanc in toata prostia asta.Nu vreau sa vad alta cale.Ma obsedeaza si nu stiu cand am sa pot renunta.E un gol imens in mine, la fel, cauzat de mintea mea.A devenit deja obsessive love, like Treispe said.

M-as lasa si calcata in picioare doar ca sa-mi vad cel mai dorit vis implinit. As da orice.. chiar orice...


PEACE & HUGS