Sunt implinita.

Da, asta este motivul principal ( combinat cu marea lene, ca de obicei) pentru care n-am mai scris.Nu mai am nimic de zis, mi s-a implinit cel mai mare vis, imi ramane doar sa-l exploatez pana la ultima farama.

Am planuri mari, sictireala prea mare, omul care-mi ofera tot ce am nevoie, bani, ciocolata,aceeasi minte bolnava cu ganduri negativiste si extrem de daunatoare, acelasi pesimism, aceeasi impresie cum ca " what I am it's not enough".In rest, mai mult ca niciodata regret ca timpul trece atat de repede si ca ziua nu tine si ea vreo 50 de ore sa am timp sa fac tot ce vreau si sa-mi pierd orele in imbratisari, priviri si-n detalii mici, dar profunde.

Am tot tras de mine sa mai scriu, sa mai citesc, sa mai comunic cu lumea, dar lumea mea s-a marginit drastic.Mi-e dor de o groaza de persoane, insa n-as da pentru nimic in lume prezentul pentru trecut.

Cel mai infricosator mi se pare doar faptul ca am cam renuntat la fotografie. Chiar daca ma asteptam sa se intample asta la un moment dat, cunoscandu-ma, m-a luat prin surprindere si ma rascoleste ca o frustrare de fiecare data cand imi amintesc.

Deci, post-ul asta o sa-l consider ca pe un fel de a spune " Pause " pana prin septembrie cred...

Nu stiu sa ma pastrez in timp ce ma arunci

Brandi Carlile - Tragedy
Asculta mai multe audio Muzica »

Mi-as dori sa-ti pot desena ochii, forma lor perfecta, netezimea din jurul lor, cu genele-ti arcuite jucandu-te si cu rotunzimea lor si profunzimea in care m-as putea pierde totalmente pe vecie.Cum as putea sa astern pe hartie, doar din creion, obrazul tau neras, cu multitudinea de fire scurte strofocandu-se sa iasa tot mai mult din piele, obrazul unde mi-am intiparit cele mai de pret sarutari,unde mi-am pierdut clipe pretioase povestandu-ti cu buzele-mi vise fara a scoate un sunet? Simt lipsa buzelor peste care degetele mele, trecand de atatea ori, le cunoaste textura, gura dupa care stiai prea bine ca tanjeam, fruntea-ti pe care mi-am asternut si cele mai ascunse ganduri, tu nedandu-ti seama, insa.Imi lipsesc chiar si urechile-ti care ardeau de a-mi sti taina si bratele dorind sa-mi stranga trupul in stransoarea lor.Eram fermecata cand ma jucam cu degetele pe pieptul tau, cu miscari line iti traversam gatul, pe clavicule, iar capul meu nu ar sti un loc mai bun decat umarul tau. Era acea senzatie de protectie pe care mi-o oferai si simteam ca imi pot abandona trupul si sufletul,spre a ti le inmana.

Stii ca ma obsedeaza gandul care ma duce la una din clipele cele mai dragute petrecute alaturi de tine, anume tigara aia de la miezul noptii? Nu doar conceptul in sine, cat si punerea in aplicare, cu accent pe detalii.In intunecimea noptii, doua suflete, unul aruncat in bratele celuilalt, mult fum, la fereastra, in camasa ta.Se pare ca au ramas si multe amintiri frumoase pe care inca le pot simti, spre deosebire de momentele in care ma purtai prin groaznice chinuri, care nici macar un gust amar nu-mi mai lasa. Sunt pierdute, insa, amintirile de tot soiul.Nu le mai pot reinvia, s-au indepartat prea mult, cum ai facut-o si tu.

Ar fi mai corect si linistitor de as sti ca inca mai lasi gandul sa-ti fuga la mine, fiindca eu cam asa imi pierd orele libere.Sa-mi imaginez cum ar fi cu tine, aici, acum, langa mine, n-ar ajuta cu nimic, dar nu ma pot controla.Nici sa regret nu are rost, dar tot o fac.

Poate ca nu am fost si nici nu voi fi vreodata ceea ce cauti, iar eu sunt aproape sigura ca nici tu nu esti omul pe care-l tot caut.Doar vedeam in tine o parte din acea persoana, mult visata, si prin absurd mi te imaginam devenind "the one", cum mereu fac si ca de fiecare data sfarsesc povestea extrem de dezamagita.Mi-e frica ca o sa se tot repete la nesfarsit, eu agatandu-ma si de cea mai subtire ata si punand in joc toate visele si sperantele, nedandu-mi seama ca doar iluzii construiesc in van, pe aceeasi baza deloc solida, rolul de victima inmanandu-mi-l tot mie, all over again.

So close that I can't see what's going on

Eu, ca un copil care se consuma exagerat de mult,pe orice mic si neimportant subiect, mi-am cam distrus conexiunile dintre neuroni.Astfel, mintea mea e mai inceata decat a unei persoane trecute cu mult de prima tinerete si nici memoria nu mi-e stralucita, bineinteles.

Desigur ca reusesc sa tin minte pe o perioada indelungata toate prostiile, dar uneori printre acestea se mai strecoara si informatii chiar folositoare. Si uite asa ma apuca cate un flash si imi pica dintr-o data fisa pe o anumita intamplare, sau pe niste vorbe si le iau la puricat, profitand de prilejul rar intalnit.

Dupa o asemenea experienta, de fiecare data imi dau seama de niste chestii care ma lumineaza, ma ajuta sau chiar ma socheaza uneori. Imi dau seama cat de prosteste m-am comportat, sau ce idiotenii am mai scos pe gura si regret, ce as fi putut face in momentul ala si totul ar fi fost diferit in momentul de fata, sau pur si simplu de intentiile ascunse a unor spuse or a unor actiuni ale celor din jur.Desigur, cele din urma sunt doar presupuse si de cele mai multe ori exagerate, umbrite de negativismul meu caracteristic.Pacat ca nu prea am sansa sau curajul de a afla daca e asa cum mi s-a parut mie in timpul flash-ului,sau daca mi se ofera ocazia, dupa un timp ideea e deja atat de obsesiva si de bine intiparita in minte incat nu mai cred varianta altuia.

Iar concluzia este ca e adevarata zicala aia care zice sa ai grija la ce spui la nervi,fiindca o sa regreti. Insa, eu am o varianta putin mai diferita, adica sa ai grija mereu ce spui si ce vorbe-ti arunca si ceilalti.Pacat ca nu poti sa-i citesti pe toti din prima si ai nevoie de ceva asemanator flash-urilor mele ca sa realizezi sensul cuvintelor. Totul e sa nu fie prea tarziu.

Uneori trebuie doar sa te detasezi de tot pentru a vedea adevarata fata a lucrurilor

I still recall the taste of your tears

Yeah, I'm weak,especially on these kind of subjects and I'm not afraid to show it!

Si acum m-am obisnuit sa ma uit mereu pe geam, cautandu-te disperata din priviri. Ma obisnuisem cu gandul ca esti al meu, ca sunt a ta, cu mirosul tau imprimat adanc in pielea mea, cu atingerile pe care le mai simt chiar daca tu nu mai esti aici.Imi placea ideea ca iarasi vei ajunge sa fii cea mai importanta persoana pentru mine.Nu mai aveam niciun dubiu ca pentru urmatoarele luni vei fi singurul din visele mele.
Insa tu m-ai lasat ravasita in situatia asta, rupandu-te de mine. Crezi ca-i chiar asa de usor sa ma rup si eu de tine cu usurinta cu care ai facut-o tu? Numai amintirile o sa-mi ramana dupa drumul anevios pe care trebuie sa-l parcurg de la capat pentru a te uita.
Trebuia sa nu ma mai intorc. Ar fi trebuit sa te las in urma si sa nu mai tin cont de ce-mi ziceai, comportandu-ma cum o faci tu acum - scoate-ma din viata ta si uita ca exist - Am sperat ca de data asta va fi altceva, dar s-a terminat in acelasi tampit mod.
Este numai vina mea ca mi-am construit castelul de vise, chiar de la fundatie, ce te cuprindea numai pe tine.A fost greseala mea ca m-am bazat doar pe spusele tale si pe iluzii desarte.
M-am aruncat ca o naiva ce-s cu capul inainte, pentru a ajunge acum cu ochii umflati si cu mintea debarasata de corp, dupa o noapte de scancet neincetat.
Mai rau e ca stiai ca ma vei aduce in starea asta, cu cele spuse, insa cu rapiditate m-ai exclus, nelasandu-mi nici macar o sansa de a-mi vomita sufletul.In cateva minute m-ai adus in al noulea cer, ca doua zile mai tarziu sa ma aduci atat de aproape de pamant, incat ii pot simti pana si gustul oribil.
Luni de acum in colo o sa ma tot agat de speranta ca vei aparea surprinzator, de nicaieri, cu-n zambet mare si dragut, iar ochii iti vor straluci si ma vei lua in bratele-ti calde si ma vei lasa sa ma pierd iar in ele.

I'm such a wreck of all those questions left unasked, of all those answers left untold, of all those unfulfilled dreams.

daydreaming

My Prince Charming just doesn't want to show up.

Nu stiu catora dintre voi le place sa fie dominati intr-o relatie, insa mie da. Si nu ma refer la partea ce tine de contactul sexual, ci chiar la partea mintala.Imi place sa ma simt mica si neputincioasa in bratele unui " el ".De asemenea, imi face mare placere senzatia de securitate ce mi-o dau imbratisarile "lui" si cum ma simt protejata, incat visele mele se pot pierde linistite in el.
Sunt genul de persoana indragostita tot timpul si care se arunca cu capul inainte intr-o relatie, chiar de prima data, daruindu-se complet.
Si as vrea ca totul sa fie usor si-n realitate, precum e in visarea mea aproape continua.
Sa gasesc omul care vede profunzimea in orice fapta, in orice cuvant.Omul acela pierdut in amanunte si detalii marunte si totusi semnificative. Sa se trezeasca de dimineata si sa ma aiba in minte, zambind. Sa mearga pe strada si sa se intrebe ce fac in momentul ala. Sa ma lase sa ma agat de el ca un scai si sa fiu extrem de afectiva, sa avem momente de totala aberatie pe teme oarecum filosofice, sa se piarda in ochii mei, cum m-as pierde eu in bratele lui, sa putem vorbi cu gurile inchise, doar prin gesturi si mimice ale fetei, sa stam intinsi pe iarba, cu soarele deasupra noastra, visand amandoi la o lume mai buna.
Words seem weird. In capul meu, in visarea mea, ideile erau mult mai legate si mai logice, pentru mine cel putin.N-am reusit sa redau fragmentele din labirintul capusorului meu.
Na' o conversatie ce exprima putinul din ce am in minte si din ce am avut in minte toata ziua si putinul ce l-ar reprezenta pe "my Prince Charming " :

~baby kO~: i'm free
~baby kO~: *boogie*
Disi: eu vreau altfel de libertate
~baby kO~: adica?
Disi: adica nu vreau libertatea asta fata de o persoana..de persoana "draga". fata de un acel posibil " el " nu m-ar deranja sa fiu chiar si incatusata
Disi: eu vreau libertatea de a face ce vreau
Disi: libertatea corpului, iar apoi ar veni de la sine si cea mintala
~baby kO~: nu te-ar deranja sa fi incatusata pana la un moment dat
~baby kO~: iti spun eu ca nu e tocmai placut
~baby kO~: la inceput te simti bine,dar apoi devine..ceva nu chiar atat de frumos..
Disi: neah, eu sunt diferita la partea asta. is disidenta *blushing*
Disi: eu m-as darui totalmente.
Disi: cu totul. m-as pune in mainile omului iubit, pe tava.
Disi: si nu m-ar deranja sa fiu a lui si doar a lui
Disi: si n-as avea ochi decat pentru el
Disi: chiar daca ar trece timpul peste noi
Disi: si mai sunt si incapatanata rau deci cu greu l-as lasa sa-mi scape daca totul ar fi bine
~baby kO~: eu visez la genu ala de relatie in care sa nu fiu controlata
Disi: eu tocmai asta vreau
Disi: sa ma controleze
Disi: imi place sa fiu dominata si-mi place grija excesiva
Disi: si daca la un moment dat, prin absurd luat, m-ar deranja comportamentul asta, as vorbi cu el fiindca vreau un tip cu care sa si pot sa vorbesc. sa ma deschid complet, in toate privintele.
~baby kO~: nu stiu..incep sa cred ca nu inteleg despre ce fel de dominatie vorbesti
Disi: mintala.
Disi: sa ma domine mintal
Disi: cum facea el la inceput
Disi: bine si inca el n-o facea complet..ca mai e si dominatia in care eu sa ma simt eu om mic si plapand si el sa fie cel ce e puternic si ma apara
Disi: de aia imi si plac baietii mai mari ( ca varsta) si mai..solizi *blushing*
~baby kO~: eu nu suport sa fiu controlata,atat mintal cat si corporal
Disi: mai nimeni nu suporta asta*giggle*

" I'm willing to bleed for you. "
" I'm more than willing to offer myself. "

Poze ca de intai mai

din Vaaaama Veeeeeche :D

era cam pustiu pe la 11 dimineata, cand am ajuns eu









S-am intrat si putin in mare. Doar putin fiindca dupa nici un minut nici nu-mi mai simteam picioarele. :D





Stuuuuuuf *heart*




Poza mea preferata din seria asta :D

Doi zece

Titlul reprezinta ce zic cei de la Luna Amara la proba de microfon, iar la concertul trecut au spus-o in continuu minute bune. hehehe
Well, dupa 5 zile de la concert, imi fac curaj sa-mi exprim nemultumirea totala. Habar nu am ce s-a intamplat, daca a fost vina organizatorilor sau altceva, dar concertul Luna Amara ( de fapt era chestia aia cu strangerea electrocasnicelor uzate or shit
) nu m-a multumit deloc,chiar am fost profund dezamagita.

In primul rand, atmosfera a lasat de dorit, nici macar Mihnea cu discursurile lui disidente nereusind s-o salveze. Apoi, faptul ca Luna Amara a cantat prima, in deschidere, ceea ce m-a uimit fiindca nici eu, nici multi altii nu ne-am fi asteptat la asta, ci chiar sa fie printre ultimele trupe.Rromii mici si alti cativa mai albi, dar tot mici( a se citi puradei, pe scurt)formau primele randuri in fata scenei. Ce sa te mai bagi, ce sa mai speri la un pogo mic, mi-era oarecum incomod sa fac si furie. Stranse in fata maxim 20 de persoane ascultatoare ale formatiei( adica exceptand pe cei care au venit gura-casca), restul de vreo maxim 50 insirati prin platoul de la cdc si televiziunea cu ochii ( a.k.a. camerele de filmat) pe noi, astia care dadeam sufletul din noi cantand, sarind, traind muzica, n-a iesit prea bine.
Am dat vina pe faptul ca nu a fost mediatizat si ca a fost gratis. As fi preferat de o mie de ori sa fi platit bilet, decat sa stau cu puradeii la picioare si camerele de filmat pe parul meu in plina furie. M-am simtit aiurea rau si nu puteam sa ma manifest cum as fi vrut, desi am facut furie de nu-mi mai puteam mentine gatul drept dupa *rofl*.
Macar, membrii trupei s-au ridicat la standardele obisnuite, fiind absolut geniali *daydreaming*, dar pana si Mihnea intreba ironic " Atati rock-eri sunteti voi in Constanta ? "razand. Yah, right!
S-au cantat si piese pe care nu le-au cantat data trecuta in taclale, numai piese vechi si cu mult mesaj, incat sa aiba legatura cu evenimentul la care participau. Nu le mai tin minte in ordine, dar au fost cam asa: Albastru, Dizident, Gri Dorian, Folclor ( unde Mihnea iar a improvizat, pe teme politice actuale), Somn, Rosu Aprins, Oras, Loc Lipsa.
N-am mai avut nicio traire atat de intensa ca la celelalte concerte, unde mai aveam putin si plangeam de emotie. Daca n-ar fi fost puradeii aia ce mi-au stricat tot cheful, holbandu-se, razand si bagandu-se-n noi, plus prezenta a inca vre-unui "stol" de rock-erasi, ar fi fost aproape purfect. Lumina aia calda de apus,semnele cu degete pe fata ale lui Nick si Mihnea, discursurile dinainte de piese, sunetul chitarilor lui Vali si Sorin. Stelutele de la Vali facute drept autograf, maieul shiecshi al lui Mihnea, trompeta lui, accentul lor de clujeni, autograful la fel ca primul de la Mihnea a.k.a. "Libertate si iubire", cel de la Nick " Don't let your dreams fall asleep".











De abia astept albumul nou din toamna.
Si inca mai sper la alea doua concerte de pe 2 si 3 mai. Inca mai astept lume care sa mi se alature. Inca astept, desi nu cred c-am norocul atat de mare incat sa apuc sa-i vad macar in unul din alea doua concerte.

intr-o continua asteptare

Degeaba ma mint ca sunt multumita de situatia de fata. Nu-i deloc asa.Fir'ar specia asta umana care nu-i niciodata multumita de ceva!Da, right, asta e fiindca m-am saturat sa dau vina pe mine si caut posibili vinovati si scuze multe.Nu ajuta la nimic, stiu prea bine, din pacate.
Sa astept libertatea care urmeaza a-mi fi inmanata peste trei saptamani ca sa-mi construiesc fericirea? Oricum e singura mea speranta. N-am alta alternativa.
Meanwhile, inca renunt la vise si sunt nehotarata pana peste cap, tot cu tusea ce ma tine de doua luni si ... dezamagita, mai mult de mine decat de cei din jur, ca-ntotdeauna.
Poate mi-ar trebui si-o doza de vama, plaja, poze multe, libertate pentru macar 2 zile, ca sa trec mai usor peste astea 3 saptamani, dar nu cred c-o sa am parte.
Altceva, mi-ar mai trebui o minte noua, self-esteem si ganduri pozitive si mai rau e ca mi se tot repeta ca numai eu pot sa schimb chestia asta. It kills me!Deja mi-a intrat prea adanc in cap faptul ca I'm weak and fragile si ca nu ma pot lupta cu mine, nu o sa scap prea curand de obsesia asta.

Si poze din uichend, de cand traiam cu falsa impresie ca mi-e bine:

never ending shits.

Desigur ca iar am impresia ca ceea ce reprezint eu, chiar si pe ansamblu, nu este deajuns pentru nimeni din jurul meu. Mi se pare. Asa mi s-a spus. Sa fie adevarat,si tot ce am eu in cap acum sa fie doar o nascocire din lipsa de ceva concret de facut? Probabil.Fiindca am intrat in perioada de stres maxim a anului, in loc sa ma pastrez pe carare, eu deviez, cum fac mereu. Readuc la suprafata toate nemultumirile, in deosebi cele legate de gandirea si faptele mele.Lenea cea de care nu pot scapa, pierderea timpului, incoerenta, necititul, neinvatatul si alte frustrari prea patetice.La un loc cu astea revin si celelalte, ai min(I mean), subiectul care mereu imi da de cap.Total nepotrivite, idei nereusite, neremarcabile, deloc semnificante.
Vroiam( si inca vreau) sa-ti intru pe sub piele fiind eu insami. Se pare ca nu reusesc.
Am avut o revelatie. Nu se merita sa ma schimb, sa ma dau peste cap aproape in totalitate.Ce rost are? Am atatea alte obsesii ( pana la urma nu cred ca esti mai mult decat atat) in fata si doar tre' sa trec si prin ele.Am nevoie de ceva concret, stabil, nu inselator, cum esti tu. Spun asta din propria-mi opinie, propriile ganduri, fiindca nu ma lasi sa descopar si versiunea ta. Poate pana la urma tot eu o sa-mi dau seama ca am fost proasta ca n-am avut mai multa rabdare, dar ma simt ca o sclava a jocului tau si mai rau este ca tu esti constient in totalitate de acest fapt.
Gandurile, motivele le am stabilite in cap. Mai ramane confirmarea din partea ta si doza mare de curaj. O sa renunt la tine, la partea asta din mine, la lunile de chinuit si de prostit.
N-ar trebui sa fac asta? Ar trebui sa astept, nu? Sa am mai multa rabdare, sa continui sa ma injosesc? Riiiight!

Nu pot sa-mi gasesc o scuza plauzibila pentru care am scris prostiile astea nedemne de luat in seama.

Dazed and confused

Ma simt ca un copil mic si prost care nici nu stie ce vrea.Devine deja o senzatie mult prea bine cunoscuta lately.Am nevoie de o conversatie foarte serioasa sa ma trezeasca odata.Am cam pierdut contactul cu realitatea. Sunt intr-o continua visare si leneveala si asta nu ma ajuta in niciun fel, nici macar sa ma relaxez sau odihnesc fiindca ma simt epuizata tot timpul.

Mereu ma plang. Why can't I just get a life? Where's the store which has one of those? A pretteh life, please.Oh, so you don't have a cute little one anymore?*smirk* Oukey, I'm gonna try later...
I'm never enough. Even for my self.In fact, especially for myself.I wonder If I'm ever gonna be satisfied with everything about me.Maybe that's the main reason for my complaining.

Incep incetul cu incetul sa renunt la unele din cele mai de pret visuri.

Nu mai am nimic de daruit mie. Ma simt goala, pustiita si detasata de tot. Nici nu percep bine ce se-ntampla in jurul meu. Sunt doar eu si cu.. gandurile mele.Cele negative, bineinteles. Din aceasta cauza simt ca nu mai pot lua legatura cu voi, cu exteriorul. Sunt pierduta in abisul imaginatiei mele si nu va mai pot da nimic.Voi puteti cere, dar macar sa fiti constienti ca cereti in van.
Mi-e frica ca daca iti vei da seama, de abia acum, va fi prea tarziu.

You DO affect me

I'm stuck in a moment, which keeps us alive
I dream of september, don't wake me up
I'm trapped in a place, where we do belong

Si astfel, am reusit sa scot din cap majoritatea ideilor despre subiectul care ma macina de 7 luni afurisite. Pierduta in amintirile inceputului de toamna...

Ce ai fi facut daca ai fi fost de fata la plansetul meu din miez de noapte?Ti-ai fi dat seama ca e din cauza cicatricii lasate in urma ta? Ce mai cauti in mintea mea dupa atata amar de vreme? Chiar daca au trecut 7 luni, simt toate senzatiile si intamplarile ca si cum s-ar fi petrecut ieri.
Spre deosebire de altii, situatia ta e diferita.M-am straduit din rasputeri sa tin minte toate detaliile ce m-ar ajuta acum si pe viitor sa nu te pierd in infinitul amintirilor si sa te readuc, intr-un fel, langa mine.
Faptul ca nu te mai vad deloc, nici macar in vise nu-mi mai apari, nu ma opreste sa ma gandesc la tine de cate ori mi se iveste ocazia.
Oare ar mai fi la fel la tine in brate, aceeasi pace si caldura?M-as mai pierde-n visari si sperante daca te-as simti aproape acum, cum faceam cu jumatate de an in urma? Oare ai fi avut grija mai mare de mine decat au avut ei, intre timp?
Toate spusele mele, tot ce as mai avea de adaugat, sunt atat de tardive incat nici eu nu le mai vad rostul in tot amestecul asta de idei si fragmente de amintiri. Orice gand ce te atinge, in mod abstract, doar la nivel psihic, ma rascoleste atat de tare incat pentru momente bune ma pierd si devin o fiinta care numai drumul spre tine il mai cunoaste, numai vocea ta o mai poate distinge si numai chpul tau il poate percepe.
Obisnuiam sa cred ca in timp te voi uita.Acum am incetat sa cred asta, de cand esti o parte din mine tot mai mare, pe cand tu... te indepartezi definitiv. Care ti-ar fi ultima miscare, ultimul secret de dezvaluit, ultimele vorbe de explicat, ultimele amintiri de sters?
Doar de te-as avea in fata ochilor, sa-mi amintesc de paru-ti cret si de privirea-ti calda, cu o tigara in mana si fara nimic ce te mai leaga de persoana din fata ta.As vrea sa-ti spun tot ce fandesc intr-un mod atat de sincer si dureros de direct... Curajul de a ma confesa ar fi hranit doar de naivitatea din cauza careia m-as increde in falsa speranta ca ai putea fi vreodata al meu, din nou.
De cateva zile ma tot chinuie gandul ca ea inseamna pentru tine tot ce n-o sa resusesc eu vreodata sa insemn sau ce nici n-am reusit sa insemn si ca ea e aleasa ta. Cum pot sa suport gandul ca ea este, iar eu nici nu sunt sigura ca am fost? Ca ea va fi, iar eu nu?De ce crezi ca ea e singura care e in stare sa faca sacrificii pentru tine?
Poate doar ma amagesc, fiindca am nevoie permanenta de o ata, un vis, oricat de mic, sa-mi genereze speranta vitala mie.Am o mare necesitate de a-mi ocupa mereu capul cu idei fixe despre tine, el, ei, incat sa nu raman pustiita.
De te-as pune sa citesti tot ce am putut sa-mi scot din mintea-mi involburata si din gandurile haotice legate indeosebi de persoana ta, ai rade? Ai crede ca sunt atat de puerila si visatoare incat ma mint in asemenea hal cu tot ce inca simt pentru tine? Ai ramane fara cuvinte si ai pleca? Oare ce ai face?

printre randuri si file

"I do love you", I said, " I do.I've been crying all night.I thought I would never see you again."
When I said this, Maxim laughed and put his hand over mine.
"One day I'll remind you of these words.It's a pity you have to grow up", he said.


Fragment din Rebecca de Daphne de Maurier,varianta in engleza...si.. mi-a deschis ochii. Ce-o sa mai rad peste nici un an de ce spun acum, de cum ma comport momentan, de cum reactionez in diferite situatii. Ce-o sa mai regret... fiecare pas, fiecare privire, fiecare silaba...I always do that.
M-am regasit surprinzator de mult in gandirea si comportamentul naratoarei.La unele faze ramaneam socata, in timp ce citeam.Disperarea aia continua, nelinistea, paranoia, frica, visarea continua, fragilitatea interiorului, dar calmitatea si uneori puterea exteriorului trupului.

Esenta in majoritatea gandurilor mele: "I was too young for Maxim,I knew too little about the world.The fact that I loved him made no difference.It was not the sort of love he needed.Maxim was not in love with me.He had never loved me.He did not belong to me, he belonged to Rebecca." Da, minte bolnava, incapatanata si fara pic de self-esteem.
Cat de naiva pot fi most of the time...Un singur lucru e bun in toata treaba asta in legatura cu mine, anume ca nu mi-e greu sa recunosc defectele, ci, chiar, am o mare problema cu complimentele si cu calitatile.Nu le vad, nu le recunosc, le evit. Ce ar trebui sa insemne asta?

Consecintele a 24 de ore fara electricitate? Well, lets see : o carte intreaga citita, invatat vreo 5 ore, scris (aberatii, dar totusi scris) pagini intregi. Bun, chiar bun. Can't wait for the next time!
Mi-ar trebui mai multe zile d-astea sa ma las si eu de dependenta pt calculator.Suuure!

"Tear out her heart and leave her in pain"

Memories always fuck with my mind

I miss you being such an important part of me.I simply don't get why it's supposed to be like this, why this all had to happen...
Parca am luat-o pe cai total diferite..mereu cand imi zic sa incerc sa ma reapropii ceva imi intra-n cale si aman pe alta zi, alta saptamana, luna chiar
It kills within me...
Poate si distanta asta afurisita e de vina, dar nu in totalitate. Chiar trebuia sa se intample asta la un moment dat? Era atat de necesar incat nu se mai poate repara?
Mi-e dor de fata ta inocenta, de gogoasa cu ciocolata de asta vara, de cum ne prosteam printre valuri, de sor-ta, de cum ne-am ascuns acum 2 veri in baie din cauza tipilor alora...
Ma enerveaza la culme ca nu pot sa fiu si eu hotarata macar o data si sa... fac un pas serios.Nu-mi convine deloc situatia. Dar ceva ma constrange in a reinvia stransa legatura dintre capusoarele noastre...
Zilnic dau peste cate-o melodie de la tine si-mi apari in minte...Credeam ca niciodata nu ne vom raci, speram in van.Now it's all faded away..
Nici nu stiu daca ar mai merge, dupa cate am observat lately, din aparente.. you seem so changed, your world seems so far away from mine, not only in distance.
Greu o sa mai gasesc o prietena atat de..completa, atat de potrivita... nimic si nimeni n-o sa te inlocuiasca.
I'll be right here waiting for you...