intr-o continua asteptare

Degeaba ma mint ca sunt multumita de situatia de fata. Nu-i deloc asa.Fir'ar specia asta umana care nu-i niciodata multumita de ceva!Da, right, asta e fiindca m-am saturat sa dau vina pe mine si caut posibili vinovati si scuze multe.Nu ajuta la nimic, stiu prea bine, din pacate.
Sa astept libertatea care urmeaza a-mi fi inmanata peste trei saptamani ca sa-mi construiesc fericirea? Oricum e singura mea speranta. N-am alta alternativa.
Meanwhile, inca renunt la vise si sunt nehotarata pana peste cap, tot cu tusea ce ma tine de doua luni si ... dezamagita, mai mult de mine decat de cei din jur, ca-ntotdeauna.
Poate mi-ar trebui si-o doza de vama, plaja, poze multe, libertate pentru macar 2 zile, ca sa trec mai usor peste astea 3 saptamani, dar nu cred c-o sa am parte.
Altceva, mi-ar mai trebui o minte noua, self-esteem si ganduri pozitive si mai rau e ca mi se tot repeta ca numai eu pot sa schimb chestia asta. It kills me!Deja mi-a intrat prea adanc in cap faptul ca I'm weak and fragile si ca nu ma pot lupta cu mine, nu o sa scap prea curand de obsesia asta.

Si poze din uichend, de cand traiam cu falsa impresie ca mi-e bine:

never ending shits.

Desigur ca iar am impresia ca ceea ce reprezint eu, chiar si pe ansamblu, nu este deajuns pentru nimeni din jurul meu. Mi se pare. Asa mi s-a spus. Sa fie adevarat,si tot ce am eu in cap acum sa fie doar o nascocire din lipsa de ceva concret de facut? Probabil.Fiindca am intrat in perioada de stres maxim a anului, in loc sa ma pastrez pe carare, eu deviez, cum fac mereu. Readuc la suprafata toate nemultumirile, in deosebi cele legate de gandirea si faptele mele.Lenea cea de care nu pot scapa, pierderea timpului, incoerenta, necititul, neinvatatul si alte frustrari prea patetice.La un loc cu astea revin si celelalte, ai min(I mean), subiectul care mereu imi da de cap.Total nepotrivite, idei nereusite, neremarcabile, deloc semnificante.
Vroiam( si inca vreau) sa-ti intru pe sub piele fiind eu insami. Se pare ca nu reusesc.
Am avut o revelatie. Nu se merita sa ma schimb, sa ma dau peste cap aproape in totalitate.Ce rost are? Am atatea alte obsesii ( pana la urma nu cred ca esti mai mult decat atat) in fata si doar tre' sa trec si prin ele.Am nevoie de ceva concret, stabil, nu inselator, cum esti tu. Spun asta din propria-mi opinie, propriile ganduri, fiindca nu ma lasi sa descopar si versiunea ta. Poate pana la urma tot eu o sa-mi dau seama ca am fost proasta ca n-am avut mai multa rabdare, dar ma simt ca o sclava a jocului tau si mai rau este ca tu esti constient in totalitate de acest fapt.
Gandurile, motivele le am stabilite in cap. Mai ramane confirmarea din partea ta si doza mare de curaj. O sa renunt la tine, la partea asta din mine, la lunile de chinuit si de prostit.
N-ar trebui sa fac asta? Ar trebui sa astept, nu? Sa am mai multa rabdare, sa continui sa ma injosesc? Riiiight!

Nu pot sa-mi gasesc o scuza plauzibila pentru care am scris prostiile astea nedemne de luat in seama.

Dazed and confused

Ma simt ca un copil mic si prost care nici nu stie ce vrea.Devine deja o senzatie mult prea bine cunoscuta lately.Am nevoie de o conversatie foarte serioasa sa ma trezeasca odata.Am cam pierdut contactul cu realitatea. Sunt intr-o continua visare si leneveala si asta nu ma ajuta in niciun fel, nici macar sa ma relaxez sau odihnesc fiindca ma simt epuizata tot timpul.

Mereu ma plang. Why can't I just get a life? Where's the store which has one of those? A pretteh life, please.Oh, so you don't have a cute little one anymore?*smirk* Oukey, I'm gonna try later...
I'm never enough. Even for my self.In fact, especially for myself.I wonder If I'm ever gonna be satisfied with everything about me.Maybe that's the main reason for my complaining.

Incep incetul cu incetul sa renunt la unele din cele mai de pret visuri.

Nu mai am nimic de daruit mie. Ma simt goala, pustiita si detasata de tot. Nici nu percep bine ce se-ntampla in jurul meu. Sunt doar eu si cu.. gandurile mele.Cele negative, bineinteles. Din aceasta cauza simt ca nu mai pot lua legatura cu voi, cu exteriorul. Sunt pierduta in abisul imaginatiei mele si nu va mai pot da nimic.Voi puteti cere, dar macar sa fiti constienti ca cereti in van.
Mi-e frica ca daca iti vei da seama, de abia acum, va fi prea tarziu.

You DO affect me

I'm stuck in a moment, which keeps us alive
I dream of september, don't wake me up
I'm trapped in a place, where we do belong

Si astfel, am reusit sa scot din cap majoritatea ideilor despre subiectul care ma macina de 7 luni afurisite. Pierduta in amintirile inceputului de toamna...

Ce ai fi facut daca ai fi fost de fata la plansetul meu din miez de noapte?Ti-ai fi dat seama ca e din cauza cicatricii lasate in urma ta? Ce mai cauti in mintea mea dupa atata amar de vreme? Chiar daca au trecut 7 luni, simt toate senzatiile si intamplarile ca si cum s-ar fi petrecut ieri.
Spre deosebire de altii, situatia ta e diferita.M-am straduit din rasputeri sa tin minte toate detaliile ce m-ar ajuta acum si pe viitor sa nu te pierd in infinitul amintirilor si sa te readuc, intr-un fel, langa mine.
Faptul ca nu te mai vad deloc, nici macar in vise nu-mi mai apari, nu ma opreste sa ma gandesc la tine de cate ori mi se iveste ocazia.
Oare ar mai fi la fel la tine in brate, aceeasi pace si caldura?M-as mai pierde-n visari si sperante daca te-as simti aproape acum, cum faceam cu jumatate de an in urma? Oare ai fi avut grija mai mare de mine decat au avut ei, intre timp?
Toate spusele mele, tot ce as mai avea de adaugat, sunt atat de tardive incat nici eu nu le mai vad rostul in tot amestecul asta de idei si fragmente de amintiri. Orice gand ce te atinge, in mod abstract, doar la nivel psihic, ma rascoleste atat de tare incat pentru momente bune ma pierd si devin o fiinta care numai drumul spre tine il mai cunoaste, numai vocea ta o mai poate distinge si numai chpul tau il poate percepe.
Obisnuiam sa cred ca in timp te voi uita.Acum am incetat sa cred asta, de cand esti o parte din mine tot mai mare, pe cand tu... te indepartezi definitiv. Care ti-ar fi ultima miscare, ultimul secret de dezvaluit, ultimele vorbe de explicat, ultimele amintiri de sters?
Doar de te-as avea in fata ochilor, sa-mi amintesc de paru-ti cret si de privirea-ti calda, cu o tigara in mana si fara nimic ce te mai leaga de persoana din fata ta.As vrea sa-ti spun tot ce fandesc intr-un mod atat de sincer si dureros de direct... Curajul de a ma confesa ar fi hranit doar de naivitatea din cauza careia m-as increde in falsa speranta ca ai putea fi vreodata al meu, din nou.
De cateva zile ma tot chinuie gandul ca ea inseamna pentru tine tot ce n-o sa resusesc eu vreodata sa insemn sau ce nici n-am reusit sa insemn si ca ea e aleasa ta. Cum pot sa suport gandul ca ea este, iar eu nici nu sunt sigura ca am fost? Ca ea va fi, iar eu nu?De ce crezi ca ea e singura care e in stare sa faca sacrificii pentru tine?
Poate doar ma amagesc, fiindca am nevoie permanenta de o ata, un vis, oricat de mic, sa-mi genereze speranta vitala mie.Am o mare necesitate de a-mi ocupa mereu capul cu idei fixe despre tine, el, ei, incat sa nu raman pustiita.
De te-as pune sa citesti tot ce am putut sa-mi scot din mintea-mi involburata si din gandurile haotice legate indeosebi de persoana ta, ai rade? Ai crede ca sunt atat de puerila si visatoare incat ma mint in asemenea hal cu tot ce inca simt pentru tine? Ai ramane fara cuvinte si ai pleca? Oare ce ai face?

printre randuri si file

"I do love you", I said, " I do.I've been crying all night.I thought I would never see you again."
When I said this, Maxim laughed and put his hand over mine.
"One day I'll remind you of these words.It's a pity you have to grow up", he said.


Fragment din Rebecca de Daphne de Maurier,varianta in engleza...si.. mi-a deschis ochii. Ce-o sa mai rad peste nici un an de ce spun acum, de cum ma comport momentan, de cum reactionez in diferite situatii. Ce-o sa mai regret... fiecare pas, fiecare privire, fiecare silaba...I always do that.
M-am regasit surprinzator de mult in gandirea si comportamentul naratoarei.La unele faze ramaneam socata, in timp ce citeam.Disperarea aia continua, nelinistea, paranoia, frica, visarea continua, fragilitatea interiorului, dar calmitatea si uneori puterea exteriorului trupului.

Esenta in majoritatea gandurilor mele: "I was too young for Maxim,I knew too little about the world.The fact that I loved him made no difference.It was not the sort of love he needed.Maxim was not in love with me.He had never loved me.He did not belong to me, he belonged to Rebecca." Da, minte bolnava, incapatanata si fara pic de self-esteem.
Cat de naiva pot fi most of the time...Un singur lucru e bun in toata treaba asta in legatura cu mine, anume ca nu mi-e greu sa recunosc defectele, ci, chiar, am o mare problema cu complimentele si cu calitatile.Nu le vad, nu le recunosc, le evit. Ce ar trebui sa insemne asta?

Consecintele a 24 de ore fara electricitate? Well, lets see : o carte intreaga citita, invatat vreo 5 ore, scris (aberatii, dar totusi scris) pagini intregi. Bun, chiar bun. Can't wait for the next time!
Mi-ar trebui mai multe zile d-astea sa ma las si eu de dependenta pt calculator.Suuure!

"Tear out her heart and leave her in pain"

Memories always fuck with my mind

I miss you being such an important part of me.I simply don't get why it's supposed to be like this, why this all had to happen...
Parca am luat-o pe cai total diferite..mereu cand imi zic sa incerc sa ma reapropii ceva imi intra-n cale si aman pe alta zi, alta saptamana, luna chiar
It kills within me...
Poate si distanta asta afurisita e de vina, dar nu in totalitate. Chiar trebuia sa se intample asta la un moment dat? Era atat de necesar incat nu se mai poate repara?
Mi-e dor de fata ta inocenta, de gogoasa cu ciocolata de asta vara, de cum ne prosteam printre valuri, de sor-ta, de cum ne-am ascuns acum 2 veri in baie din cauza tipilor alora...
Ma enerveaza la culme ca nu pot sa fiu si eu hotarata macar o data si sa... fac un pas serios.Nu-mi convine deloc situatia. Dar ceva ma constrange in a reinvia stransa legatura dintre capusoarele noastre...
Zilnic dau peste cate-o melodie de la tine si-mi apari in minte...Credeam ca niciodata nu ne vom raci, speram in van.Now it's all faded away..
Nici nu stiu daca ar mai merge, dupa cate am observat lately, din aparente.. you seem so changed, your world seems so far away from mine, not only in distance.
Greu o sa mai gasesc o prietena atat de..completa, atat de potrivita... nimic si nimeni n-o sa te inlocuiasca.
I'll be right here waiting for you...

Low, down low

Chiar daca ascult de vreo 2 zile numai The Doors, atitudinea mea nu e peaceful at all.Ca sa vezi,cum nu se putea altfel, m-apuca si pe mine once in a while sa dau peste blogurile unor smart asses, care, ofc, make me feel so damn stupid ( like I AM most of teh time, but, heh, orgoliul ).Doar niste fraze, propozitii, cuvinte, silabe, litere, gesticulari,chiar si mima, orice, sunt de ajuns pentru a-mi "intoarce" mintea la 360 de grade, and skipping teh good ones. Yeeeeey, party, ppl!

I need some doses of self-esteem! quickly! in my veins! NoooooW!

Zilele trecute eram foaaarte hyper si actiunile, in cap ( ca doar nu vroiam sa-mi solicit fizicul ), mi se desfasurau cu o asemenea rapiditate ce ma mira si pe mine si ajungeam noaptea sa stau treaza 2,3 ore after teh light turned off cu becul din cap aprins si sa recapitulez fiecare idee, daca mi le mai aminteam pe toate, a zilei.

Deci, tocmai ce am terminat de experimentat pe mine smth, care, pana la urma s-a dovedit a fi pretteh interesting.Multa lume a observat schimbarea, iar eu ma simteam de minune. Mi s-a zis ca vorbesc mult si repede ( fuck it, ppl, ma stiti de ieri?!cum puteti spune asemenea minciuna gogonata?!) si alte chestii de care habar n-aveam ca m-ar putea caracteriza. Hahahaah.Pluuuuus ca ma comportam (valabil tot la nivel de psihic - a se citi pisic ) ca si cum ar fi fost ultimele zile de trait si as fi stiut-o. Hell yeah, it felt good to be alive :))

Acum, back on track ( teh bad one, ofc, always teh bad one is teh principal one).Tot terorizata de faptul ca imi pierd timpul intr-un mod absolut jalnic.. cred ca mi-am inceput vreo 3 "istorisiri" in.. agenda( sau cum naibii ar trebui s-o numesc) si nu am apucat sa le termin, tot 7,8 ore per day at teh PC, tot cu gandurile negative, tot cu vremea asta nasoala, tot cu dormit insuficient, tot necitit, tot nefacut teme, fara poze, lately ( daaamn, :( ), tot nemultumire in legatura cu orice care tine de mine.

Mi-ar trebui... una bucata luna in care in fiecare zi sa mi se intample cate ceva absolut fabulos, ca sa ma mentina si pe mine intr-o stare oarecum buna macar cateva saptamani,fara toate oscilatiile astea care imi solicita la maxim neuronii adormiti.

I-auzi ce canta Morrison acu' " I've been down so goddamn long ".In mod aparent, se pare ca ma vegheaza si pe mine cineva acolo, sus. Hahahahaha. Da, right! "C'mon and set me free!" DA!!!

forsaken me in your arms

Caut in tine acel ceva pe care tu il negi.Acel ceva care nici nu ti-l doresti sa fii.Acel ceva care, oricum, n-o sa fii niciodata.Stiu ca esti in stare,altfel as fi renuntat de mult.Nici nu stiu ce ma tot tine in aceeasi pozitie, cu speranta intr-o permananta alerta.Cuvintele pe care mi le-arunci, mai in gluma, mai in serios, seci si fara pic de legatura, ma termina.

Sa fiu ca o papusa in mainile tale, usor de manevrat si modelat, asta vrei.Ceri cam multe, nu realizezi?Desi.. m-as prosti in ultimul hal pentru tine,doar de as stii ca se merita si are vre-un sens.

In mare parte, ma sperii ingrozitor.Multiplele fete nu ti se imbina si doar ma inebunesc complet.Niciodata nu incetezi a ma dezamagi ori a-mi ruina cate-o mica speranta, construita cu greu de catre mintea-mi firava.

Stii, obisnuiam sa fiu plapanda si iubitoare a tot ce ma inconjura inainte de tine.Acum,toata furia si nelinistea ma lasa fiind un copil tot mic si prost, dar mai puternic si curajos in a-mi elibera nervii.Tot puerila,dar mai necugetata si mai grabita.Tot cu lenea-n sange,dar mai nerabdatoare.Tot monotona, dar fara profunzimea de nepatruns.Tot visatoare,dar mai pierduta-n tine.

N-am vrut sa ma schimbi, sa-mi iau forma dupa a ta,sa ma transform intr-o copie ieftina, sa devin incetul cu incetul dependenta de tine sau, mai bine spus, de lumea pe care-mi dai posibilitatea sa o creez, visez, doresc, acea lume faurita mai mult sau mai putin de dorinta de a gasi in tine omul, gandul, ideea, sentimentul de care am atata nevoie. Am zis c-o sa fiu puternica si am sa infrang dorinta de a ma apropia de tine sub orice forma posibila,insa, m-am inselat amarnic.

Nici in vis nu as fi avut parte...

De 2 zile consecutiv in concert LUNA AMARA!!!! Mi-au dat lacrimile cand am realizat ca e adevarat.De aici am aflat minunata veste. 2 mai pe plaja in Costinesti, iar 3 mai in Vama Veche in "La Soni". So, se anunta 3 zile purely amazing!!! Stiam eu ca ma asteapta ceva bun, dar nici chiar atat!
Acum mai ramane sa vaz' pe cin' mai corup sa vina cu mine, but everything is set! Daca intervine vreun obstacol, as si pleca d'acasa doar pentru concertele astea doua.

Chiar zilele trecute tot ziceam ca mi-e dor rau de tot de ei si ce n-as da sa-mi cante daily.Hehe, inca o maaaare dorinta implinita.Nu-mi mai trebuie absolut nimic. Asta a semnificat motivarea mea pentru inca o luna.One whole month of pure happiness!

Can't wait to see & hear them live again!!!

si mi se potrivesc atat de bine versurile :
Visele mele se implinesc
Cat bat din palme sau cat clipesc
Respir iubire, mananc iubire
Va dau la toti si va molipsesc
Nimic in lume nu ma opreste
Sa urlu tare "Sunt fericit !"

Later update : Nici nu inteleg de ce ma obsedeaza oamenii astia si munca lor. Pur si simplu numai cand aud o melodie d-a lor, fie ea doar inregistrata, mi se face pielea de gaina si nu ma mai pot controla.Nu mai vorbesc de live ( doar de 2 ori pana acum).Nu inteleg nici cum de a ramas singura formatie care mi-a rezistat in top 3 mai bine de un an jumate, sfidand instabilitatea si extremele fara de care n-as fi eu.

Catre orasul Iubire

Mi-e dor sa pierd timpul asa, aiurea, visand.

Zilele astea mintea mi s-a tot dus la vara, poate si din cauza obsesiei momentane pe acea melodie...

Vara, in vama, perfect days ( desi o sa fie extrem de cald ), cort, mare, valuri, piele arsa, nisip, folk you, stufstock, luna amara, multa afectiune, multi oameni entuziasmati, dreaduri, multe pierce-uri, haine putine, poze foaaarte multe, plimbari in mijloc de noapte, umbre in natura and so on :) fara raceli, tusit, sambete in casa, zapada, frig, geci, scoala, dormit.

One more month an' a half of waiting. Mult, prea mult.De fapt, stiu c-o sa treaca repede, mai urat e ca stiu ca si vara o sa treaca la fel de repede si-o sa ma trezesc in toamna reluand monotonia.Great!

si "inchei protestul calare pe vise", cum zice Tanase... :)

Monolog

-Taci! Nu mai vorbi in van! Asculta vajaitul vantului ce-ti trece prin parul lung si savureaza mireasma primaverii ce-ti ajunge pana in cele mai ascunse locuri ale sufletului.Descopera detaliile mult cautate in firele de nisip care-ti cad constant din mana cea plapanda si incearca sa vezi numai lucrurile bune in valurile ce se sparg calm la mal.Refugiaza-ti mintea in largul marii, in spatiul dintre nori si apa si elibereaza-ti trupul de toate lucrurile negative ce te apasa.Ofera-ti cateva momente sa-ti cladesti visele care-ti aduc pe buze zambetul acela molipsitor.Apoi construieste-ti increderea de care ai nevoie pentru a te avanta mai departe in joc.Poti sa si zbori daca vrei,doar cu puterea mintii, detasandu-te de viata ta cea terna.Uita de timp, ore, minute sau secunde si invaluieste-te in infinit. Fii raza calda si blanda de soare chiar si in mijloc de noapte, sfidand luna si intunericul pe care doar stelele il mai strapungeau.Atinge apogeul unei fericiri calme, de nepatruns si bucura-te de fiecare moment din aceasta, astfel incat sa poti trece peste dificultatile viitoare mult mai usor, asteptand momentul cand iar te vei contopi cu cea mai buna parte din tine.


Nu stiu ce m-a apucat.Probabil ca asta mi-as dori sa mi se intample mie acum.Sa am ocazia sa ma eliberez de toate prostioarele din cap si sa imi schimb sufletul si gandirea de " haine".

overjoyed

Yeah, finally!O stare de milioane, in pofida faptului ca nu s-a intamplat nimic iesit din comun zilele astea, rutina-i in floare, dar... something's changed inside of me, for the moment, I guess...inca simt ca mai tot ce-i in jurul meu e faded away, dar macar ma simt pe mine mai aproape de... uhm..mine! haha.

Sunt mult mai multumita de pozele mele, ceea ce-i un huuuge progress!Si-mi place asa... soarele asta! Nu credeam ca poate sa-mi placa atat de tare :) Imi da o stare de permanenta visare si.. guess what? Tot la soare visez.Mai concret, o zi la poalele unui copac, inconjurata de iarba si floricele cu soarele incalzandu-mi pielea si c-o carte buna-n maini...Circles never end.Yep!

Sunt hotarata sa fac cu adevarat ceva, dar pana la a face e cale foaaarte lunga, mai ales cand vorbesc de mine. Si o sa treaca si starea asta si iar n-o sa fac nimic. HaHa.

Mai bine revin la ideea mea, sa astept sa pice cerul pe mine. I won't do a thing.Just wait..and wait...and wait.. and hope for that fuckin' sun I'll never get.Chestia asta ascunde atatea..mai ales la figurat. De fapt, mai tot ce spunem are o multime de intelesuri dar ne este noua lene sa le descoperim si sa ne batem capul..unii renunta chiar si cu lucrurile de sub nasul lor...

meanwhile, losing most of the friends I probably never really had.. and winning.. one new friend.. or two.
Si obsesia muzicala a zilei, desi cam nepotrivita cu mood-ul general. :)

No control

Like I knew it was going to happen, I'm getting tired of it all.Lack of hope.Illusions never changed into something real.He gave me hope and again he was the one who threw me away.Is it my fault? Poate n-ar fi trebuit de la bun inceput sa ma gandesc mai mult la partile rele..

Prin starea asta extrem de aiurea nici macar nu ma pot bucura de vremea excelenta.
What scares me the most is that I can't feel love inside of me anymore. That euphoric love for everyone around me.

It looks like I'm not getting better. Stagnez all over again.And it seems like everything and everyone is fading away.What the hell is happening?!