Da, sunt vinovata! Am pacatuit s-acum trupul isi merita decapitarea, dar macar sufletu-mi merita crutat. Stiu ca merit cele mai groaznice chinuri! Am incercat si singura, dar... n-a fost indeajuns de rau. Mintea nu vrea, insa trupul cere cu masochism moartea. Moartea,da, moartea, cea care reprezinta scaparea divina pentru cei slabi.
Sunt de blamat, pentru c-am cautat vatamarea spiritului in fel si chip. M-am umilit, m-am ranit, m-am negat, m-am dezamagit, m-am mintit, m-am adus la cel mai josnic prag.Realitatea mi-am faurit-o din idei fixe si ganduri ambigue, cu aroma de negativism. Ajunsesem sa cred ca eu chiar reprezint personajul fictiv pe care ma blocasem.
De-acum, insa, totul se schimba. N-o sa-mi mai caut scuze neverosimile si am sa-mi arunc mantia patata de iluzia a ceea ce credeam ca sunt. N-o sa ma mai ascund dupa scutul maturitatii pentru a-mi ascunde frustrarile.N-o sa mai nascocesc depresii pentru intrebarile "existentiale" tipic adolescentine.
Tot ce-am insemnat vreodata pentru mine e pus la indoiala. In ce sa mai cred daca in mine nu pot?
Dincolo de ce-i palpabil, sunt aceeasi eu, un copil naiv si egoist, imbracat in haine de oameni mari. Am fost dintotdeauna aici, retrasa in coltul intunecat.
miercuri, 9 decembrie 2009
marți, 17 noiembrie 2009
If not now, then where?
Cred c-am inteles de ce majoritatea oamenilor vor sa fie iar copii. Cand esti mic, totul e nou si ti se capteaza atentia foarte usor asupra lucrurilor ce te inconjoara. Faptul ca nu pricepi tu prea multe e un alt avantaj, fiindca cu cat cunosti mai mult din ceea ce te inconjoara, cu atat descoperi problemele. La varste fragede nici nu conteaza cat de naiv esti fiindca oricum esti vazut ca un portelan si nimeni nu indrazneste sa-ti faca rau ( generally speaking, unfortunately).
Nu trebuie sa-ti bati capul cu nimic, nu e nevoie sa faci eforturi, totul vine de la sine. Esti absolut fascinat de lume, de oameni, de lucruri pentru ca totu-i nou si nedescoperit. Totul se spulbera cand sufletele naive constientizeaza suflarea noastra apasatoare.
Cu cat faci mai multe pana devii adult, cu atat mai rau, spun din proprie experienta. Devenim sictiriti si nu stim de ce oboseala asta devine cronica si nu mai trece. Ne impotmolim in monotonie si ne complacem in situatii ce nu ne ofera nicio satisfactie. Placerea e tot mai greu de gasit din cauza ruginii ce ne mananca sufletele. Nu ne mai gasim alinare decat in vicii. Nici macar lupta pentru supravietuire nu ne face sa ne ridicam capetele deasupra gramezii de gunoi in care ne aflam. Lucrurile care ne aduceau zambetul pe buze odata, acum fac parte din rutina ce ne nimiceste incetul cu incetul. Devenim niste roboti sedati de monotonie, minciuni, dezamagiri.
Mai bine inchizi o pleoapa azi decat sa te gasesti ravasit maine si sa nu stii de ce. Suntem cu totii bolnavi si avem venele pline de indiferenta si plictiseala. De-ncerci sa te cauti, n-o sa-ti dai seama ca tu ai trait acea viata, trupu-ti n-o sa resimta trecerea anilor, ci o sa ramana acelas ceas, cu acelas ticait banal, ce te ameninta cu trecerea timpului. Viata trece pe langa tine fulgerator, iar cand realizezi asta, e deja mult prea tarziu.
Nu poti da timpul inapoi, nu poti stropi totul cu ciocolata pentru a fi mai placut, nici cel mai scump parfum nu poate sa acopere mirosul de putregai din noi. Degeaba ne amagim ca mai exista sanse, ca lucrurile mici conteaza. Nu ne vom schimba, nu se va imbunatati nimic, totul se duce de rapa, iar noi vom ramane tot cu mainile-n san.
Tracy Chapman - Almost
Asculta mai multe audio Muzica
Nu trebuie sa-ti bati capul cu nimic, nu e nevoie sa faci eforturi, totul vine de la sine. Esti absolut fascinat de lume, de oameni, de lucruri pentru ca totu-i nou si nedescoperit. Totul se spulbera cand sufletele naive constientizeaza suflarea noastra apasatoare.
Cu cat faci mai multe pana devii adult, cu atat mai rau, spun din proprie experienta. Devenim sictiriti si nu stim de ce oboseala asta devine cronica si nu mai trece. Ne impotmolim in monotonie si ne complacem in situatii ce nu ne ofera nicio satisfactie. Placerea e tot mai greu de gasit din cauza ruginii ce ne mananca sufletele. Nu ne mai gasim alinare decat in vicii. Nici macar lupta pentru supravietuire nu ne face sa ne ridicam capetele deasupra gramezii de gunoi in care ne aflam. Lucrurile care ne aduceau zambetul pe buze odata, acum fac parte din rutina ce ne nimiceste incetul cu incetul. Devenim niste roboti sedati de monotonie, minciuni, dezamagiri.
Mai bine inchizi o pleoapa azi decat sa te gasesti ravasit maine si sa nu stii de ce. Suntem cu totii bolnavi si avem venele pline de indiferenta si plictiseala. De-ncerci sa te cauti, n-o sa-ti dai seama ca tu ai trait acea viata, trupu-ti n-o sa resimta trecerea anilor, ci o sa ramana acelas ceas, cu acelas ticait banal, ce te ameninta cu trecerea timpului. Viata trece pe langa tine fulgerator, iar cand realizezi asta, e deja mult prea tarziu.
Nu poti da timpul inapoi, nu poti stropi totul cu ciocolata pentru a fi mai placut, nici cel mai scump parfum nu poate sa acopere mirosul de putregai din noi. Degeaba ne amagim ca mai exista sanse, ca lucrurile mici conteaza. Nu ne vom schimba, nu se va imbunatati nimic, totul se duce de rapa, iar noi vom ramane tot cu mainile-n san.
Tracy Chapman - Almost
Asculta mai multe audio Muzica
Etichete:
aberatii dubioase,
din profunzimea mintii
miercuri, 16 septembrie 2009
Moving on
Odata si-odata tot o sa plec, cat mai departe si n-am sa ma mai intorc, nici macar cu privirea. N-am sa regret catusi de putin, n-am sa ma mai tem ca slabiciunea va invinge tot din mine si ma va face sa alerg inapoi. Chiar de vantul va bate puternic din fata, chiar daca nimeni si nimic nu va mai fi la fel.
get cape wear cape fly
Asculta mai multe audio Muzica
get cape wear cape fly
Asculta mai multe audio Muzica
Etichete:
de-ale mele,
it's all about the ppl around me
luni, 17 august 2009
Another bruise to try and hide
Sunt de parere ca daca un lucru nu merge bine de la inceput, nu are rost sa mai continui. Atunci de ce sunt ipocrita, uitand de "regula" asta a mea, cand e vorba de mine? Sunt o egocentrista fara scapare. De la inceput in relatia cu mine insami n-au fost curcubee si fluturasi, dar am continuat sa ma lupt, sperand c-o sa-mi vina mintea la cap o data si-o data. Inca nu mi-a venit. Tot ma chinui, ma intorc pe dos, dar problema nu face decat sa se agraveze. Uneori simt ca-mi fac in ciuda, abuzand de lucrurile care chiar ma baga tot mai adanc in dispret. O fi teribilism si/sau comportament auto-distructiv.
Aceleasi jucarii ce se vor stricate, toate parca cu aceiasi sclipire rautacioasa in ochi, semanand intre ele, de parca mor si reinvie, cu puterile dublate. Aceleasi pietre ce se bat cap in cap, toate vrand sa fie buricul pamantului, dar nici una recunoscand asta. Semne tot mai mari ce duc spre acelasi drum infundat. Nisipul cu care te minti ca nu-l vei mai lasa sa-ti scape printre degete, doar ca sa te vezi dezamagit si infrant. Aceeasi poveste, imbunatatita, dar acoperita de tot mai multe pete negre.
La o cana de ganduri bune, se adauga doua de ganduri rele, condimentate cu obisnuitul low self-esteem, iesind starea de azi, " hates herself day ". Se recomanda cererea parerii psihologului inainte de folosirea retei.
Savage Garden - Two beds and a coffee machine
Asculta mai multe audio Muzica
Aceleasi jucarii ce se vor stricate, toate parca cu aceiasi sclipire rautacioasa in ochi, semanand intre ele, de parca mor si reinvie, cu puterile dublate. Aceleasi pietre ce se bat cap in cap, toate vrand sa fie buricul pamantului, dar nici una recunoscand asta. Semne tot mai mari ce duc spre acelasi drum infundat. Nisipul cu care te minti ca nu-l vei mai lasa sa-ti scape printre degete, doar ca sa te vezi dezamagit si infrant. Aceeasi poveste, imbunatatita, dar acoperita de tot mai multe pete negre.
La o cana de ganduri bune, se adauga doua de ganduri rele, condimentate cu obisnuitul low self-esteem, iesind starea de azi, " hates herself day ". Se recomanda cererea parerii psihologului inainte de folosirea retei.
Savage Garden - Two beds and a coffee machine
Asculta mai multe audio Muzica
Etichete:
about me,
din profunzimea mintii,
mine,
sunt mica proasta si naiva
joi, 6 august 2009
drumul spre pierzanie
Ceea ce visam este ce ne dorim cu adevarat? Probabil ca nu si e inspaimantator sa admiti aceasta. Sa fugi inainte de a se prabusi totul e lasitate, sau solutia cea mai buna? Ce te-a multumit azi, nu o va mai face si maine. Vei avea nevoie din ce in ce de mai mult si... mai mult. Incerci sa scapi, dar esti prea departe chiar si pentru asta. Viteza tuturor si rapiditatea cu care trec clipele te coplesesc, fiind un cosmar perpetuu. Nu mai merge sa te prefaci, n-ai scapare. Pustiul sa te ingrijoreze mai mult decat golurile ce se vor umplute. Sa nu regreti cele intamplate, ci cele ce se vor intampla. Cireasa de pe tort este sa vezi sfarsitul chiar de la inceput. Sa privesti lucrurile vechi cu ochi noi te deruteaza, dar... inca e bine.
Bazaitul tantarilor completeaza ecoul gandurilor. Ciupitura, precum un gand la inceput de drum, iti vine s-o zgandari,dar cu cat faci asta mai mult, cu atat se face rana mai mare.
Ironia e ca... vroiam sa fie niste insirari de cuvinte haioase, nu ganduri incoerente si mult prea ambigue. Nici de data asta nu mi-a iesit.
Bazaitul tantarilor completeaza ecoul gandurilor. Ciupitura, precum un gand la inceput de drum, iti vine s-o zgandari,dar cu cat faci asta mai mult, cu atat se face rana mai mare.
Ironia e ca... vroiam sa fie niste insirari de cuvinte haioase, nu ganduri incoerente si mult prea ambigue. Nici de data asta nu mi-a iesit.
Etichete:
aberatii dubioase,
de-ale mele,
din profunzimea mintii
sâmbătă, 25 iulie 2009
Doar cămaşa la catarg şi chitara în derivă
Am un chef nebun de scris, de a inveli iar cuvintele cu intelesuri ascunse, sa le fac ghemotoace, ghemotoace si sa ma joc ca o mâţă cu ele, sa le rostogolesc pana devin idei, sa le desfac in fraze, iar dupa ce termin, sa "vomit" inca un gand uitat pe drum.
Mi-am propus sa nu folosesc niciun " dar" in post-ul asta. Nici macar unul, scapat printre degete. "Dar" arata nehotarare, iar acum sunt sigura ca vreau Vamă, soare, vant, cort, ganduri bete, vin si Folk You.
Ce daca nu-s toate roz? Ce daca nu-s curcubee si zambete peste tot? N-as putea spune ca este vreun inlocuitor pentru acestea, nu e nicio minune, nimic spectaculos. Zilele trec, fara sa stiu sigur de ce si care-i rostul fiecarei clipe si totusi e bine. E bine!
Fiindca nu trebuie sa aiba sens, nu trebuie gandit, fara intrebari sau probleme, raspunsu'-i vanare de vant.
Dinu Olarasu - N-ai nevoie de foarte multe
Asculta mai multe audio Muzica
Mi-am propus sa nu folosesc niciun " dar" in post-ul asta. Nici macar unul, scapat printre degete. "Dar" arata nehotarare, iar acum sunt sigura ca vreau Vamă, soare, vant, cort, ganduri bete, vin si Folk You.
Ce daca nu-s toate roz? Ce daca nu-s curcubee si zambete peste tot? N-as putea spune ca este vreun inlocuitor pentru acestea, nu e nicio minune, nimic spectaculos. Zilele trec, fara sa stiu sigur de ce si care-i rostul fiecarei clipe si totusi e bine. E bine!
Fiindca nu trebuie sa aiba sens, nu trebuie gandit, fara intrebari sau probleme, raspunsu'-i vanare de vant.
Dinu Olarasu - N-ai nevoie de foarte multe
Asculta mai multe audio Muzica
Etichete:
am si eu zile fericite,
good stuff
marți, 21 iulie 2009
My eyes don't wanna see me no more
Fiindca azi-noapte m-am visat cu parul pana la umeri si eram in culmea fericirii.
Fiindca arat ca un baietel, dar ma mint ca trebuia...
Fiindca, dupa cum ma asteptam, m-am lasat de "fotografie". Am lasat Nikonul sa putrezeasca in urma mea,ca sa-i dovedesc ca nu-i exceptia in viata mea.
Fiindca mi-am dovedit ca sunt utila, dar prefer sa fiu opusul.
Fiindca m-am saturat sa ma plang de toate cacaturile, dar continui s-o fac ca-s femeie si ca-s mica si ca pot sa-mi mai gasesc inca 100 de scuze.
Fiindca sunt inca un copil mic si prost,desi m-am maturizat in ultima perioada.
Fiindca iar trece timpul pe langa mine si eu nu ma bucur suficient de prezent.
Fiindca-mi place la nebunie sa ma complic, iar apoi sa fac pe victima.
Fiindca nu-s buna de nimic, but I'm just cute being there... *rolling eyes*
Fiindca melodia asta-i bestiala si ma face sa-mi fie dor de a mea chitara uitata in acelasi colt de vreo 3-4 ani.
Tapinarii - My Guitar
Asculta mai multe audio Muzica
Fiindca arat ca un baietel, dar ma mint ca trebuia...
Fiindca, dupa cum ma asteptam, m-am lasat de "fotografie". Am lasat Nikonul sa putrezeasca in urma mea,ca sa-i dovedesc ca nu-i exceptia in viata mea.
Fiindca mi-am dovedit ca sunt utila, dar prefer sa fiu opusul.
Fiindca m-am saturat sa ma plang de toate cacaturile, dar continui s-o fac ca-s femeie si ca-s mica si ca pot sa-mi mai gasesc inca 100 de scuze.
Fiindca sunt inca un copil mic si prost,desi m-am maturizat in ultima perioada.
Fiindca iar trece timpul pe langa mine si eu nu ma bucur suficient de prezent.
Fiindca-mi place la nebunie sa ma complic, iar apoi sa fac pe victima.
Fiindca nu-s buna de nimic, but I'm just cute being there... *rolling eyes*
Fiindca melodia asta-i bestiala si ma face sa-mi fie dor de a mea chitara uitata in acelasi colt de vreo 3-4 ani.
Tapinarii - My Guitar
Asculta mai multe audio Muzica
Etichete:
about me,
de-ale mele,
regrete,
sunt mica proasta si naiva
sâmbătă, 27 iunie 2009
sâmbătă, 23 mai 2009
lo-lo-lo-lo-lonely
Sasha - I Feel Lonely
Asculta mai multe audio Muzica »
I feel lonely, dar pe un ton chill spre boogie.Not sad, not happy, but in between.
Pentru prima oara cred ca pot spune ca nu-s la extreme, ci pe linia de plutire. Am I growing up? *worried face*
duminică, 10 mai 2009
Pastrez in mine doar apusuri
Tot simt nevoia sa ma plang si sa zbier si sa urlu cat ma tin plamanii ca nu mai vreaaaaaaau! M-am saturat de acelasi joc imputit, insa mi-e frica sa schimb calea. Mi-e ingrozitor de frica ca ar putea sa fie altfel, ca ar putea sa fie mai bine.
Totul ar fi al naibii de usor, daca nu m-as complace in situatia asta. Desi nemultumita la suprafata, undeva, deep inside, mi-e bine. E totul chill.
Ma bat cap in cap cu tot ce zic si tot ce fac si ma comport ca un copil prost si imatur fiindca nu stiu ce vreau. Efectiv ma scoate din sarite si-ncep sa dau vina pe factori externi, cand EUUUU sunt de vina! Da, eu!
Sunt absolut ingrozita de lucrul pe care obisnuiam sa mi-l doresc cel mai mult. Nu mai stiu unde sunt, ce-o sa fac, cum o sa fac, motivele imi sunt necunoscute de asemenea.. Nu-mi gasesc locul, nu mai gasesc fete cunoscute, desi totul e la fel.Nici macar muzica nu ma mai ajuta. Sunt doar niste versuri si niste sunete pierdute in decor.Sunt pierduta intr-o lume cenusie, iar rasaritul nu il pot vedea. Filmul meu prezinta numai apusuri si din cand in cand o noapte cu luna plina.
E un haos linistit ce ma omoara.. incetul cu incetul. Vreau o furtuna adevarata! Cu tunete si fulgere si-o ploaie torentiala si nori negriciosi si strazi goale...
Totul ar fi al naibii de usor, daca nu m-as complace in situatia asta. Desi nemultumita la suprafata, undeva, deep inside, mi-e bine. E totul chill.
Ma bat cap in cap cu tot ce zic si tot ce fac si ma comport ca un copil prost si imatur fiindca nu stiu ce vreau. Efectiv ma scoate din sarite si-ncep sa dau vina pe factori externi, cand EUUUU sunt de vina! Da, eu!
Sunt absolut ingrozita de lucrul pe care obisnuiam sa mi-l doresc cel mai mult. Nu mai stiu unde sunt, ce-o sa fac, cum o sa fac, motivele imi sunt necunoscute de asemenea.. Nu-mi gasesc locul, nu mai gasesc fete cunoscute, desi totul e la fel.Nici macar muzica nu ma mai ajuta. Sunt doar niste versuri si niste sunete pierdute in decor.Sunt pierduta intr-o lume cenusie, iar rasaritul nu il pot vedea. Filmul meu prezinta numai apusuri si din cand in cand o noapte cu luna plina.
E un haos linistit ce ma omoara.. incetul cu incetul. Vreau o furtuna adevarata! Cu tunete si fulgere si-o ploaie torentiala si nori negriciosi si strazi goale...
Etichete:
de-ale mele,
parţ,
sunt mica proasta si naiva
sâmbătă, 9 mai 2009
în al meu mare opac
Simt cum alunec departe de lume si ma inec tot mai mult in mine. Imi umplu capul cu prostii, ocazional cu imagini ale viitorului nerealizabil. Nu mai traiesc in trecut, insa parca nici in viitor lumea nu arata promitator.
Aceleasi cortine cenusii in care ma invaluiesc mult prea des in fiecare luna, spectatorii, desi mai mereu altii, tot putin invizibili. Mucegai si un miros tare, sala atat de mare si de rece, ma silesc sa fug tot mai mult in mine. Pe zi ce trece, intr-un colt din ce in ce mai intunecat si indepartat.
Chiar daca as avea motive sa ies la suprafata, nu le-as vedea, sunt prea orbita de inventata drama ce-mi sta in cale mai rau decat o ceata densa. Motive sa ma comport 24/7 ca un copchil prost si cica depresiv iar nu am, dar pentru asta mi-a ramas imaginatia. Combinata cu negativismul meu de nepatruns pot face un amestec aproape fatal pentru unele parti din mine.
Potentialele scapari le transform in obsesii, ce ajung sa ma inchida tot mai mult in cochilie.
E ca si cum as inota ani intregi intr-un ocean, constienta fiind ca nu e decat in mintea mea si ca nu ma duce nicaieri.
Prefer sa fiu goala, sa ma descotorosesc de cele bune si rele si sa...plutesc.
P.S.: Cum imi promisesem, post siropos in care fac ce stiu eu mai bine ( sa ma plang) si mananc mult cacat. Plus, ca sa va destind, un scurt-metraj genial.
Aceleasi cortine cenusii in care ma invaluiesc mult prea des in fiecare luna, spectatorii, desi mai mereu altii, tot putin invizibili. Mucegai si un miros tare, sala atat de mare si de rece, ma silesc sa fug tot mai mult in mine. Pe zi ce trece, intr-un colt din ce in ce mai intunecat si indepartat.
Chiar daca as avea motive sa ies la suprafata, nu le-as vedea, sunt prea orbita de inventata drama ce-mi sta in cale mai rau decat o ceata densa. Motive sa ma comport 24/7 ca un copchil prost si cica depresiv iar nu am, dar pentru asta mi-a ramas imaginatia. Combinata cu negativismul meu de nepatruns pot face un amestec aproape fatal pentru unele parti din mine.
Potentialele scapari le transform in obsesii, ce ajung sa ma inchida tot mai mult in cochilie.
E ca si cum as inota ani intregi intr-un ocean, constienta fiind ca nu e decat in mintea mea si ca nu ma duce nicaieri.
Prefer sa fiu goala, sa ma descotorosesc de cele bune si rele si sa...plutesc.
P.S.: Cum imi promisesem, post siropos in care fac ce stiu eu mai bine ( sa ma plang) si mananc mult cacat. Plus, ca sa va destind, un scurt-metraj genial.
Etichete:
mine,
parţ,
sunt mica proasta si naiva
joi, 7 mai 2009
Sileste-ma sa fug.
E ca si cum as vomita fiecare litera. Repet unele cuvinte de mi se face greata de la atata invarteala. Devin seci si sumbre si nu-mi mai zambesc. Am abuzat prea mult de ele, ignorand urlete lor disperate c-ar prefera gunoiul. Da, am aflat acum ca visau la jeg in timp ce eu le dadeam cer senin si stele. Sunt tot mai agitate in ultimul timp, de parca nu mai au stare. Se zbat si ricoseaza dintr-un perete-n altul. Si-au pierdut simturile, mirosul specific si se albesc. Se topesc si ma inunda. N-o vad,dar o simt. Ma sperie si ma cutremura, vrand sa ma darame din radacini.Obisnuiau sa ma placa. Desi ma comportam groaznic, ele tot ma acceptau. Roata se intoarce, insa.
Gandurile astea, mereu aceleasi,uzate deja, au facut riduri. Nu mai vor sa mai ascunda nimic in spatele lor, au obosit sa le tot folosesc ca pe niste carpe, rareori ca pe niste arme. Au facut greva, nemultumite fiind de densitatea exagerat de mare in creierul meu. Nu mai suporta sa stea incepute si neterminate, trezite si nesatisfacute. Pana si ele vor sa fuga. Pe sub pleoape, pe nari, pe unde-apuca.
Au planuit toate sa ma paraseasca. Ochii au zis ca ei raman, fiind mai masochisti de fel. Si-au spus si secretul : traiesc pentru clipele cand dau de oglinda ca sa rada. E ca un banc sec.
O sa calc peste mine si-o renunt la tot ce-i pamantesc. Maine, poimaine, poate la anul.
Gandurile astea, mereu aceleasi,uzate deja, au facut riduri. Nu mai vor sa mai ascunda nimic in spatele lor, au obosit sa le tot folosesc ca pe niste carpe, rareori ca pe niste arme. Au facut greva, nemultumite fiind de densitatea exagerat de mare in creierul meu. Nu mai suporta sa stea incepute si neterminate, trezite si nesatisfacute. Pana si ele vor sa fuga. Pe sub pleoape, pe nari, pe unde-apuca.
Au planuit toate sa ma paraseasca. Ochii au zis ca ei raman, fiind mai masochisti de fel. Si-au spus si secretul : traiesc pentru clipele cand dau de oglinda ca sa rada. E ca un banc sec.
O sa calc peste mine si-o renunt la tot ce-i pamantesc. Maine, poimaine, poate la anul.
Etichete:
aberatii dubioase,
de-ale mele,
regrete
The way cookie crumbles
Pana si cuvintele fug.. departe... fug.
Fuga asta pare atat de tentanta si totusi atat de plina de galme si de noduri, incat mi-e c-o sa raman blocata chiar si-n fuga. Ce ironie a sortii!
Am intrat in viata din plin, fara anestezie, fara sa fi citit prescriptiile inainte si m-am dus cu capul inainte. M-am lovit prea tare ca sa-mi amintesc drumul, apoi niste stranii umbre sopteau dubios. Cand peretii au inceput sa se stranga in jurul meu, mi-am dat seama ca iar gresisem gaura
.
Devenisem propriul mascarici, dar vocile din cap pareau sa nu se distreze. Nu incetau a-mi tine morala, iar luminile imi exploatau retina, facand un ring de dans din radacinile ideilor.
Petele de pe tavan se tot mareau, cu cat pierdeam tot mai mult din mine. Imi lasasem in vant trupul. O fasie de materie se mai tinea de pamant, zbierand muţeşte in van. Valurile mi-au soptit ca nu mai eram eu. S-atunci am plecat, fara sa clipesc, insa dupa un moment si jumatate am realizat ca mergeam in directia opusa si.. in cerc. Am inteles atunci de ce in fata imi vedeam numai coada si de ce zambea ea galeş spre rautacios.
Nu mai puteam sa vad, in loc de ochi aveam gauri, iar mainile treceau miraculos prin obiecte. Le-am cerut scuze, dar nici n-au sesizat.
Era necesara o discutie intre patru ochi cu mine, dar ma cam evitam. N-am stat cu mainile-n san si am angajat niste detectivi sa ma rapeasca. Oftand, mi-am dat seama ca am luat-o pe cai gresite si total inutile, de vreme ce-mi pusesem de mult catuse la creier.
Asa s-a sfarsit inceputul povestii, dar nu inainte de a-mi inscena moartea, cu ketchup si cutite facute din lenjerie comestibila. Dezvirginarea mortii s-a produs mai bine decat in cele mai dragute cosmaruri ale mele.
P.S. : Vroiam sa fie iar un post siropos in care eu mancam mult cacat, dar a derivat spre o râdere de sine a naibii de dubioasa, trebuie sa recunosc.
Fuga asta pare atat de tentanta si totusi atat de plina de galme si de noduri, incat mi-e c-o sa raman blocata chiar si-n fuga. Ce ironie a sortii!
Am intrat in viata din plin, fara anestezie, fara sa fi citit prescriptiile inainte si m-am dus cu capul inainte. M-am lovit prea tare ca sa-mi amintesc drumul, apoi niste stranii umbre sopteau dubios. Cand peretii au inceput sa se stranga in jurul meu, mi-am dat seama ca iar gresisem gaura
.
Devenisem propriul mascarici, dar vocile din cap pareau sa nu se distreze. Nu incetau a-mi tine morala, iar luminile imi exploatau retina, facand un ring de dans din radacinile ideilor.
Petele de pe tavan se tot mareau, cu cat pierdeam tot mai mult din mine. Imi lasasem in vant trupul. O fasie de materie se mai tinea de pamant, zbierand muţeşte in van. Valurile mi-au soptit ca nu mai eram eu. S-atunci am plecat, fara sa clipesc, insa dupa un moment si jumatate am realizat ca mergeam in directia opusa si.. in cerc. Am inteles atunci de ce in fata imi vedeam numai coada si de ce zambea ea galeş spre rautacios.
Nu mai puteam sa vad, in loc de ochi aveam gauri, iar mainile treceau miraculos prin obiecte. Le-am cerut scuze, dar nici n-au sesizat.
Era necesara o discutie intre patru ochi cu mine, dar ma cam evitam. N-am stat cu mainile-n san si am angajat niste detectivi sa ma rapeasca. Oftand, mi-am dat seama ca am luat-o pe cai gresite si total inutile, de vreme ce-mi pusesem de mult catuse la creier.
Asa s-a sfarsit inceputul povestii, dar nu inainte de a-mi inscena moartea, cu ketchup si cutite facute din lenjerie comestibila. Dezvirginarea mortii s-a produs mai bine decat in cele mai dragute cosmaruri ale mele.
P.S. : Vroiam sa fie iar un post siropos in care eu mancam mult cacat, dar a derivat spre o râdere de sine a naibii de dubioasa, trebuie sa recunosc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

