Condamnare

M-am inaltat prin iubire, dar am decazut mai rau decat in suferinti prin monotonie si limitare. Eram un spirit tanar si liber. M-ai ingradit in colivia-ti si mi-ai frant aripile pline de vis si speranta. Mi-ai taiat avantul, mi-ai sugrumat farama din pofta de viata ramasa.Zbuciumul interior mi l-ai agravat, ademenindu-ma cu o falsa pace ulterioara. M-ai incatusat in lumea-mi, cand tot ce-mi doream era sa scap de ea si de mine. Da, e mai usor sa te invinovatesc pe tine, decat sa recunosc ca m-am complacut in situatie. Da, e mai usor sa te caut in exterior, decat sa-mi repar stricaciunile interioare. Da,e mai usor sa-mi imaginez cum ar fi trebuit sa fie, decat sa actionez.

Analizandu-te, m-am descoperit , iubindu-te, m-am pierdut.

Ar trebui sa incetez sa cred ca lucrurile care par potrivite la momentul oportun, chiar sunt cele mai bune.

You can get what you want or you can just get old

Azi am ajutat un batran cu grave probleme locomotorii sa treaca strada.In loc sa fiu mandra ca in sfarsit sunt de folos cu ceva, oricat de mic acel ceva ar fi, m-a inabusit plansul.
Nu vreau s-ajung in starea aceea deplorabila fara sa-mi dau seama, cu viata intreaga trecuta pe langa mine.Am realizat ca frica mea cea mare legata de viitor se trage din faptul ca nu-mi traiesc prezentul. Momentul de fata(in cazul meu)nu exista pentru a conta, ci pentru a deveni trecut.
Yes, I'm a coward and a quitter. Complain is all I know to do. Orh, women! *rolling eyes*

I wish...

Billy Joel - Vienna

Asculta mai multe audio diverse

Necrolog

Am reajuns in perioada aia in care-mi aduc aminte ca sunt un copac fara o radacina.O radacina pe care mi-ai smuls-o inainte sa stiu ca sunt un copac.
In toti anii astia, mi-ai fost ca un strain. Nu te-am cunoscut deloc, nu m-ai lasat sa ma apropii. Te stiu din povesti, din amintiri trecatoare si din fotografii.Nu m-ai marcat cu absolut nimic, cel putin nu cum ar fi trebuit. In schimb m-ai golit cu absenta ta.
Mi-e frica ca n-o sa-mi fie dor. De fapt, nici nu stiu cum e sa-mi fie dor de tine.Nu ai fost niciodata aici, nu ai stiut nimic din ce mi s-a intamplat, prin ce treceam. Vizite formale, intrebarile obisnuite si multa raceala.
Ma-ngrozeste faptul ca o sa mori singur, c-o sa aflu prea tarziu si atunci vestea ma va lasa nepasatoare. Trupu-ti va fi fost bagat de mult sub pamantul rece, iar ultimii oameni "alaturi" vor fi niste gropari anonimi.
Ma trezesc plangand dupa tine, dupa ce ar fi fost normal sa insemni pentru mine. Mi-ai zdruncinat realitatea mult prea devreme, pe cand copilul din mine inca tanjea dupa perfectiune.
Cateodata uit cum arati si ma sperie, dar apoi imi aduc aminte ca degeaba iti stiu chipul, daca sufletul tau imi e necunoscut.
Imi voi continua existenta cu golul creat de tine adancindu-se din ce in ce mai mult si tot eu voi iesi in pierdere la capat de drum, fiindca stiu adevarul,crudul adevar.
Chiar de-as vrea sa mai incerc, nu vad rostul. Folosesti cuvinte carora nu le stii sensul, pretinzi ca ai sentimente fata de mine pe care nu le vei cunoaste in veci. Eu nu vreau sa te mint frumos. Imi esti indiferent si totusi ma doare.

Nu, nu-ti voi spune niciodata lucrurile acestea. Gandurile mele nu ar face decat sa te impovareze tardiv. Poate c-ar fi mai bine sa te las sa iti traiesti lipsurile nevociferate, la fel cum eu le inec pe ale mele si sa pastram pentru suprafata doar un zambet fals, pentru a pastra aparentele.

Frustrare

Ma enerveaza cum nimic nu mai este special si nepretuit in ziua de azi. Ma enerveaza cum toata lumea scrie profund, cu aceleasi metafore si comparatii obosite. Culmea, toate sunt xeroxuri telepatice, fiindca aparent nimeni nu copiaza pe nimeni. Ma enerveaza cum nu mai exista suficient loc pe pamant si pentru deosebit. Cu totii avem minti stralucite, stim sa ne folosim atuu-rile cu indemanare. Ba mai mult, cu totii avem simt artistic! Putem descrie tot ce simtim in cuvinte pompoase, in detaliu.Tot ceea ce-am vazut sau vom vedea este deja in fotografii. De ce ne mai obosim sa mai traim? Avem viata pusa pe tava, chiar sub nasul nostru.

Nu mai stim ce-i aia pudoare, subiecte tabu, mass-media ne-a distrus inocenta. Toata lumea are parte de libertate, de tigari, alcool si droguri. Fiecare-n parte are lumea la picioare. Nu mai gustam la fel iesirile "in lume", pana si calatoriile au devenit parte din monotonie.Nu trebuie sa ne mai obosim sa descoperim ceva, totul este deja uzat. Nu mai stim ce e aia distractie, si-n loc s-o cautam in noi, aruncam vina asupra vietii, pe care tot noi am modelat-o, cu mainile si mintea.
Copilaria este confundata cu adolescenta, iar aceasta cu maturitatea. Pierdem atat de multe pe drum si nu ne trezim decat atunci cand ajungem "mari", realizandu-ne nefericirea si faptul ca suntem incompleti.
Clipele se dau de-a dura, iar noi nici nu incercam macar sa ramanem in istorie. Trairea clipei de fata nu rezolva nimic daca ne ofera doar o fericire trecatoare, lasand un gol imens in urma ei.

Am generalizat aiurea, stiu. A fost pentru efect, pentru a ascunde egocentrismul din fraze.Mi-e frica de prezent si de viitor. Vad cum zi de zi lumea se degradeaza, usor, usor se dezintegreaza si ma gandesc cu groaza la viitorul plin de pustiul din noi rasfrant asupra lumii.


La fiecare ascultare, melodia asta imi reaminteste toate astea si ma rascoleste.


Asculta mai multe audio Muzica

Mini autoanaliza

Am fost, sunt si voi ramane cea din umbra. Ma bucur de neutralitatea si calmul ce-mi ofera aceasta pozitie. Raman un pion mut si prafuit, desi as putea da sah mat de cele mai multe ori. Prin tacerea-mi, nu am obtinut vreun aer misterios, sunt mai mult o carte deschisa, iar trairile interioare sunt puse in scena intr-o sala plina de spectatori.Oh, de-as putea o viata-ntreaga sa observ, fara sa fiu observata... sa fiu inconjurata de lume, dar sa nu am contact cu nimeni..

Sunt cel mai bun ascultator, uneori chiar cel mai bun confident din cauza memoriei proaste. Sunt o suma de caracteristici, numite calitati pentru ceilalti si defecte pentru mine. Desi corpu-mi traieste pentru ceilalti, sunt o narcisista egoista care pretinde ca se detesta. Imi apar cu valtoare ideile mele de capatai, dar le calc in picioare cu fiecare ocazie oferita. Corpu-mi zvacneste dupa drumul catre indeplinirea dorintelor, dar mintea-mi lenesa si fricoasa e blocata la linia de start.

Ii analizez pe cei din juru-mi,dar cel mai mult pe mine. Sunt obsedata de a-mi gasi linistea interioara prin vindecarea gandurilor negative si complicate fara rost.Am incercat calea maturizarii, dar in loc de vreo imbunatatire am gasit probleme si mai mari.

Sunt o liber-cugetatoare trista de fel, din motivele cele mai gresite. Dupa ce mi s-a spus de nenumarate ori, am ajuns si eu sa cred ca am un potential mare irosit sub o carapace de caracter limitat.





Asculta mai multe audio Muzica

Someone to say hi to

I wish I had someone to dedicate these lyrics to.. It feels even worse that it makes me sad, though I can't fully associate them with anyone. I think this is the only thing my life really lacks of. I don't want passers-by anymore, my inner self is yelling for a never-ending friendship.

Putting a mind of misery in words

De ce ne regasim in multe din spusele, ideile altora,in faptele lor, in citate, in imagini, in franturi de suflet ce apartin altei persoane? Mai suntem atat de unici, originali, speciali pe cat ne vroiam? Universul o fi infinit, dar noi i-am facut limite. Fiecare gand de-al nostru a fost mai devreme sau mai tarziu in capul altei persoane. *sigh* Suntem mult prea multi ce respira acelasi aer...

Simone de Beauvoir - She Came To Stay
" No, she could find nothing beyond this abstract regret of having nothing to regret"
" If she spoke of it, it would become a disquieting and gripping reality, instead of a fleeting mood. Thenceforth,he would have to bear it in mind, even when she herself attached no importance to it."

Iar din M.D. House :
" This is not easy, but it is simple "
" Being miserable doesn't make you better than others. It just makes you miserable."

Point of no return

Da, sunt vinovata! Am pacatuit s-acum trupul isi merita decapitarea, dar macar sufletu-mi merita crutat. Stiu ca merit cele mai groaznice chinuri! Am incercat si singura, dar... n-a fost indeajuns de rau. Mintea nu vrea, insa trupul cere cu masochism moartea. Moartea,da, moartea, cea care reprezinta scaparea divina pentru cei slabi.

Sunt de blamat, pentru c-am cautat vatamarea spiritului in fel si chip. M-am umilit, m-am ranit, m-am negat, m-am dezamagit, m-am mintit, m-am adus la cel mai josnic prag.Realitatea mi-am faurit-o din idei fixe si ganduri ambigue, cu aroma de negativism. Ajunsesem sa cred ca eu chiar reprezint personajul fictiv pe care ma blocasem.

De-acum, insa, totul se schimba. N-o sa-mi mai caut scuze neverosimile si am sa-mi arunc mantia patata de iluzia a ceea ce credeam ca sunt. N-o sa ma mai ascund dupa scutul maturitatii pentru a-mi ascunde frustrarile.N-o sa mai nascocesc depresii pentru intrebarile "existentiale" tipic adolescentine.

Tot ce-am insemnat vreodata pentru mine e pus la indoiala. In ce sa mai cred daca in mine nu pot?

Dincolo de ce-i palpabil, sunt aceeasi eu, un copil naiv si egoist, imbracat in haine de oameni mari. Am fost dintotdeauna aici, retrasa in coltul intunecat.

Another bruise to try and hide

Sunt de parere ca daca un lucru nu merge bine de la inceput, nu are rost sa mai continui. Atunci de ce sunt ipocrita, uitand de "regula" asta a mea, cand e vorba de mine? Sunt o egocentrista fara scapare. De la inceput in relatia cu mine insami n-au fost curcubee si fluturasi, dar am continuat sa ma lupt, sperand c-o sa-mi vina mintea la cap o data si-o data. Inca nu mi-a venit. Tot ma chinui, ma intorc pe dos, dar problema nu face decat sa se agraveze. Uneori simt ca-mi fac in ciuda, abuzand de lucrurile care chiar ma baga tot mai adanc in dispret. O fi teribilism si/sau comportament auto-distructiv.

Aceleasi jucarii ce se vor stricate, toate parca cu aceiasi sclipire rautacioasa in ochi, semanand intre ele, de parca mor si reinvie, cu puterile dublate. Aceleasi pietre ce se bat cap in cap, toate vrand sa fie buricul pamantului, dar nici una recunoscand asta. Semne tot mai mari ce duc spre acelasi drum infundat. Nisipul cu care te minti ca nu-l vei mai lasa sa-ti scape printre degete, doar ca sa te vezi dezamagit si infrant. Aceeasi poveste, imbunatatita, dar acoperita de tot mai multe pete negre.

La o cana de ganduri bune, se adauga doua de ganduri rele, condimentate cu obisnuitul low self-esteem, iesind starea de azi, " hates herself day ". Se recomanda cererea parerii psihologului inainte de folosirea retei.


Savage Garden - Two beds and a coffee machine
Asculta mai multe audio Muzica

My eyes don't wanna see me no more

Fiindca azi-noapte m-am visat cu parul pana la umeri si eram in culmea fericirii.

Fiindca arat ca un baietel, dar ma mint ca trebuia...

Fiindca, dupa cum ma asteptam, m-am lasat de "fotografie". Am lasat Nikonul sa putrezeasca in urma mea,ca sa-i dovedesc ca nu-i exceptia in viata mea.

Fiindca mi-am dovedit ca sunt utila, dar prefer sa fiu opusul.

Fiindca m-am saturat sa ma plang de toate cacaturile, dar continui s-o fac ca-s femeie si ca-s mica si ca pot sa-mi mai gasesc inca 100 de scuze.

Fiindca sunt inca un copil mic si prost,desi m-am maturizat in ultima perioada.

Fiindca iar trece timpul pe langa mine si eu nu ma bucur suficient de prezent.

Fiindca-mi place la nebunie sa ma complic, iar apoi sa fac pe victima.

Fiindca nu-s buna de nimic, but I'm just cute being there... *rolling eyes*

Fiindca melodia asta-i bestiala si ma face sa-mi fie dor de a mea chitara uitata in acelasi colt de vreo 3-4 ani.

Tapinarii - My Guitar
Asculta mai multe audio Muzica

barely making sense

Ma pacalesc pe mine insami. Cad in capcanele propriilor mele jocuri. Ma pedepsesc.

Omor parti in mine ce nu mai pot fi inlocuite si astfel maresc numarul spatiilor goale, eu devenind in timp un vid. De multe ori ma gasesc zacand la pamant, in propriul sange, de abia miscandu-ma, dar cu-n zambet al unui om satisfacut intiparit pe fata. Poate nu numai eu sunt faptasul, poate o intreaga "mafie" e pe "urmele" mele, dar astea sunt doar scuze cu care ma mint, subestimandu-ma, crezand ca pot sa fiu pacalita in asemenea fel de subconstient.
Sunt o degeaba-ista. Fac degeaba umbra pamantului.

Dar, ce-ar fi daca din umbra as deveni corp? Daca din praf as deveni materie? Daca dintr-o masca as deveni un actor? Daca din fugar as deveni statornic? Daca dintr-o minciuna invelita in zahar as deveni un adevar invelit in ciocolata? Daca dintr-o fiinta muribunda as deveni un nou-nascut?

As putea sa fiu propriul idol intr-o lume pe care o pot accesa doar visand? Ar putea viata sa ma exileze din imperiul ei si s-o pot vedea, fara sa pot interveni, nici macar in batalii, nici la vreme de furtuna?

Vreau sa vad soarele chiar de este ascuns de norii negriciosi, vreau sa nu mai cred ca ploaia poate dura o vesnicie. Vreau porumbei albi sa zboare inauntrul meu . Nu mai vreau sa stiu ca pot renaste, ca sunt in stare sa ma ridic din coma, doar sa traiesc.

my "firewall"

Fiindca am un mare talent in a indeparta oamenii, voluntar sau, mai grav, involuntar. O fac fiindca firewall-ul imi trimite warning " This person is too close. He/She must be thrown away, out of your life." Iar creierul, invatat din intamplarile precedente, incearca sa curme un timp indelungat de suferinta, prin ganduri care sa indeparteze " intrusa/sul".
Insa, procesul de indepartare este atat de subtil incat ai zice ca e natural, el de fapt fiind doar indus de subconstient, e ca un robot de otel heartless, care nu stie altceva decat sa-si duca la capat misiunea, no matter what.
Propria mea minte se intoarce impotriva mea. Bine ziceam, my mind is my worst enemy.
Pe deasupra, mai e si un firewall un pic defect, fiindca isi face treaba exagerat de bine si fiindca e stuck on my "computer".Nu i se poate da reinstall, nici delete, isi face de cap in creierul meu.
Maybe I should change my entire computer.

Si-o melodie care nu prea are legatura cu ce-am scris mai sus, dar da bine.



Devil Doll - If I died in your arms
Asculta mai multe audio Muzica »

rootless tree

Tapinarii - Procust
Asculta mai multe audio Muzica »


Sunt un pseudo-copacel, fara radacini, ridicat din drama, cu o fundatie ipotetica umpluta cu nimic. Obligat sa creasca mare si puternic, fara sprijin, se agata de cele mai marunte probabilitati, fara a se asigura de stabilitatea lor. De cele mai multe ori esueaza.
De aceea, trunchiul este fragil si vulnerabil la orice adiere a vantului. Multele sinuozitati arata nesiguranta, nenumaratele razgandiri si intoarcerile din drum. Crustaturile aspre reprezinta urmele lasate de trecatori sau chiar de parazitii interiori.
Se hraneste din lucrurile mici, cu raze de soare, cu priviri calde si colorate, dar mai ales cu afectiune .
Ramurile ii sunt tremurande, iar fosnetul frunzelor da de gol fluxul abundent al gandurilor. In "coama" se regasesc actiunile ce se petrec in spatele zidului, iesite la suprafata, dand totul pe fata.
Canale impodobesc interiorul trunchiului, impleticindu-se si innodandu-se, formand un labirint in care sinele se pierde
Copacelul nu se afla niciodata pe pamant, el pluteste in vid, osciland intre nori si poluare.
In vremuri de aspre furtuni tot copacul se inconvoaie si incearca sa-si construiasca un baraj, dar nu face decat sa se deschida si sa lase seva sa se risipeasca.
Pasarile zabovesc rar pe crengi, iar cuiburile sunt de abia cunoscute de catre lemnul crud.
Trece prin anotimpuri mutat, rascolit si golit, insa primavara este anotimpul vindecarii, soarele umple toate golurile, iar frunzele reincep sa creasca, cu un strat de protectie stralucitor.

sort of..leapsa?

From hybrida . So, it goes like this, din cate am inteles:
Me is Disi, de la disidenta, de la luna amara - dizident . Bili mi-a spus first time like that and I loved it. Me is a kinder, a kid, copilu' , bebe, oricum vrei sa-i spui. Ador sa ma joc, in toate sensurile imaginabile, propriu, dar mai mult figurat.
Pe scurt, povestea "vietii mele" ar fi perfect descrisa de catre psiholoaga like this : " Tu esti o placinta care sta intr-un fotoliu mare si pufos, in dreapta ta o ai pe doamna cucoana Lene si doamna cucoana Comoditate.De ce sa faci un efort sa pleci de acolo daca ai si prietene?" Comoditatea mi-a absorbit mintea si trupul si nu ma mai despart de ea.Lenea..o avem cu to(n)tii.
Tind sa cred c-am fost a wise kid( pana de curand, ofc), mi-am pierdut anii cu o groaza de prostii de care nu m-am tinut : tenis, inot, volley, chitara 4 ani, dans sportiv, dans modern, gimnastica, balet, tot tacamul. Ultimul hobby este fotografia, de vreo 3 ani, desi suna lame fiindca lately toti sunt niste fotografi impatimiti. Eu, desi am un Nikon D60 absolut genial(trebuia sa ma laud ), m-am cam plictisit. Cum au trecut toate "pasiunile", asa va trece si aceasta, desi nu-mi surade deloc ideea.Totusi, sa revin la ideea de wise kid: familia imi zicea "baba" cand eram mica, fiindca scoteam niste "perle " prea mature pentru varsta mea frageda. Nu mi-am trait copilaria cum trebuia, nici de adolescenta nu ma bucur, eu sunt prea ocupata cu gandurile " ce-ar fi daca..?" si sa reflectez asupra mea si a ceea ce se intampla in jurul meu.
Eu zic ca nu prea ies in evidenta, mi s-a spus ca am un ras foarte haios, nu suport berea, dar sunt pasionata de vinul rosu, imi plac barurile ( not a good one*worried face *) si sa cunosc muuuulta lume interesanta.
Sunt o dependenta de afectiune si de imbratisari fiindca e cel mai normal si simplu mod in care poti transmite caldura interioara.
Foarte mult pentru mine conteaza muzica. In ceea ce fac, cum ma simt, ce gandesc, oamenii cu care stau, categorisirea lor, desi suna ca o idee preconceputa.
Nu sunt deloc priceputa in interactionarea cu oamenii pe termen lung, mi-am pierdut o groaza de prieteni si nu din certuri, but I still want a long and good friendship and relationship too. Pe zi ce trece imi pierd speranta in a le gasi vreodata. Oh, cum am putut sa uit?! Sunt o negativista convinsa!
Words aren't quite enough to describe me and I would always forget something, but mostly this is it.
Duc mai departe Andradei, desi nu mai vrea sa scrie in blog.