Prapastie si vid

M-am jucat de-a v-ati ascunselea cu fericirea in tot timpul asta, dar m-am ascuns atat de bine dupa un perete mazgalit cu frica incat nici eu nu m-am mai gasit. Frica este cea mai buna masca,se agata in niste piroane facute din falsa neputinta si esec, te imobilizeaza cu o povara imaginata, dar te mai lasa sa respiri ocazional prin exaltatii fara consistenta.
Teama de abandon te indeamna sa te parasesti pe tine la una dintre limitele absurdului si te face sa te tii cu dintii de orice forma de atentie si afectiune ai primi, de parca propria salvare s-ar putea gasi in exterior.  
Respir sacadat, de parca as putea convinge trupul sa ia parte la autodistrugerea planuita de mintea-mi imbibata in deziluzii.
Sunt singurul meu dusman, ca un bolovan imens care imi blocheaza drumul, permitandu-mi doar sa ma invart in cerc. Cum sa distrug blocajul, cand bolovanul sunt chiar eu, fara sa las cicatrici, fara sa ma faramitez, fara sa ma pierd?
Mi-am uitat zambetul pe drum, m-am lasat sa cad prada luptei cu sinele si m-am abandonat in mucegaiul iluziilor si sperantelor desarte.
Cand m-am lasat condusa de frica? Cand m-am pierdut pe drum?

ar(doare)

Is it you i want or just a notion of a heart to wrap around so i can find my way around?

Te-am pus pe un piedestal doar ca sa te pot privi de jos, doar pentru a-mi satisface nevoia de a ma simti supusa.  Te-am  inaltat pana ai ajuns la nori, doar ca sa ma poti privi ca pe o furnica. Ti-as cere sa ma scapi de pielea aceasta umana, sa imi scoti gandurile cu penseta, sa ma operezi de tot ce-am  mai bun sau rau, pustiindu-ma. Te-mbrac in lumina orbitoare, doar ca sa pot sa raman eu in umbra.

Nu-mi place sa recunosc asta, dar tot ce simt pentru tine este egoist. Vreau sa ma infasor in insecuritatile tale si sa-ti modelez frica pentru a-mi gasi un rost. M-as droga cu mintea ta minunata pentru a-mi simti bataile inimii strapungandu-mi tot corpul.

Te vreau, te simt, te inspir, te expir, te chem,  ravnesc la al tau suflet patat de inchisoarea mintii, poftesc la a ta sarutare capabila sa ma poarte in atemporalitate, toate astea doar ca sa scap de mine, doar ca sa nu mai fiu eu, sa ma contopesc cu tine si sa ma uit, incet-incet.

Mi-e frica sa aflu ca ceea ce vad in tine este doar inchipuirea la care jinduiesc, acel om perfect pentru mine, gresit in cele mai bune sensuri, care niciodata nu se va materializa. Nu vreau sa te pierd in capcanele timpului doar fiindca n-am stiut ce vorbe sa-ti adresez si fiindca deseori am ajuns prea aproape, gata sa te sufoc. Te-as pastra ca pe un bibelou, tot timpul in vitrina vietii, stergandu-l de praf din cand in cand, dar pregatita sa se sparga in orice moment, intimidata fiind de fragilitatea lui. De fapt, tu ai un exterior tare si pretios, asemenea portelanului, insa aerul dintre noi este firav, gata sa ramana fara oxigen, sa se rarefieze pana sa ajunga vid.

Ne-a legat inca din prima clipa o parama, o franghie pe care o intaream cu cate un fir nou la fiecare imbratisare care dura mai mult de 5 secunde, cu fiecare raset si zambet, cu fiecare privire prin care ne transmiteam  mai multe ganduri decat am fi putut concretiza in propozitii si fraze. Chiar daca stransoarea paramei n-a ramas mereu constanta si parea gata sa atinga pamantul de multe ori, unul dintre noi mai tragea din cand in cand de cate un capat, amintindu-ne ca suntem acolo unul pentru celalalt.

Nu vreau sa te posed, nu te-as considera niciodata un obiect, n-as vrea sa fii niciodata al meu, propriu si personal. Ti-ai pierde din auteticitate, te-as reduce la statutul de simplu muritor, ceea ce nu vei fi vreodata. N-as putea sa-ti strivesc aripile imense sub a mea stransoare monotona, insa n-as pierde nicio ocazie de a te devora, a imi hrani existenta cu suflarile tale zguduitoare.

Am trait cu impresia gresita in tot acest timp ca vreau sa te descopar, sa te dezlusesc, sa-ti aflu si cele mai ascunse dorinte si temeri. Nu vreau sa extrag din tine mai mult material pretios decat esti dispus sa-mi oferi.Sunt indragostita de mintea ta, cea mai frumoasa din cate am cunoscut si as ramane mereu in primul rand, cel mai mare fan, gata sa-ti aplaud fiecare reprezentare pe scena al carui actor principal esti tu.

Poate ca gresesc punandu-mi pe tava sufletul, ca m-am despuiat in fata ta de gandurile cele mai profunde si valoroase, dar stiu ca sunt in siguranta cu tine. Nu trebuie sa faci ceva cu ele, multumeste-le lasandu-le pe franghia aceea dintre noi, putand sa le readuci in plan constient din cand in cand. Poti si sa faci abuz de ele, sa le prelucrezi, sa le modelezi, sa te joci cu ele.

Nu-ti cer absolut nimic, singura mea pledoarie este de a lasa parama dintre noi sa reziste (sau nu) singura in fata trecerii timpului, fiindca-mi place sa te stiu acolo, chiar si fara vorbe si atingeri. 

Life got in the way

Am plecat cu sufletul la gura. Visasem luni de zile schimbarea asta, ruptura de tot ce eram eu. Speram sa imi las in urma umbrele, insa soarele e la fel peste tot, chiar pare mai patrunzator aici, aducand cu el o umbra tot mai gri pe asfaltul asta necunoscut. Am ajuns sa-mi cunosc drumul spre casa, ghidandu-ma doar dupa gropi. Nu pot sa-mi iau ochii de la ele, desi imi sunt straine, asemanarea dintre ele si crapaturile mele interioare este izbitoare. Orasul asta te inseala, te minte ca ziua-i mai scurta, ca traiesti mai mult, mai din plin, insa eu tind sa dau vina pe drumurile interminabile, pe acest du-te – vino amagitor.
Aparent, schimbarea orasului nu iti aduce niciun confort. Scopul a fost bun, insa tactica de abordare a lasat de dorit. Nu poti scapa de demoni schimband peisajul, alergand sute de kilometrii departe de ei. Nu am vrut sa ii infrunt, niciodata nu mi-a placut lupta, asa ca am decis sa-i ingrop. Nu stiam ca locul inmormantarii era o mlastina in care am ajuns sa ma impotmolesc singura, inconjurata de demonii care ieseau la suprafata, impingandu-ma in propriul joc plin de capcane.
Am continuat si aici traditia de a ma agata de primul fir de ata iesit in cale, ca sa-mi pot demonstra inca o data ca nu sunt in stare sa il impletesc cu firele mele uzate. Speram la plovere, manusi, fulare si caciuli, facute toate manual, insa m-am trezit cu ideile taiate de la radacina, cu lungimi de fire prea scurte si putine pentru cat aveam de impletit.
Construiesc ziduri in mine, doar ca sa ma distrez, uitandu-ma din exterior cum incerc sa le daram tot eu. Baraje imense ridicate pentru a evita posibilele furtuni, insa ele nu duc decat la acumulari de monstrii interiori care-si fac de cap pana la epuizare.
Cum sa mai poti scrie ceva, cand unele melodii te gasesc atat de bine, in momentele cele mai grele, exprimand chiar si gandurile ascunse, de care si tu uitasesi?

Tablou al inceputului de vara

Am picaturile de ploaie lipite de retina si sunetul izbirii lor de asfalt imprimat pe timpan. Caut violetul rasaritului, dar e de mult pierdut printre atatia nori negriciosi si prin fumul innecacios. Sfintecatoare de ganduri, briza rece duce departe mirosurile chimiei dintre noi si imprastie nisipul printre gene si in crapaturile buzelor. Tablou al inceputului de vara, doua suflete ratacite, miscate in ritmul valurilor, in tandem cu ploaia de necontenit. Setea de tine a atins pragul maximal, incat ma sleieste de puteri, imi intuneca gandirea si ma ingroapa in frica si-n frustrare pana la saturatie.Chiar si discutiile despre vreme ar fi un efort prea mare de a rupe linistea asta asurzitoare si calmitatea paralizanta ce bantuie-n noi. Cuvinte ce-ntarzie sa apara, priviri pline de inteles, zambete in coltul gurii si dorinte innecate in fantana-mi inimii amortite. Amalgam de idei derulate ca-ntr-un scurt metraj ce nu va fi vizionat niciodata.

Prelungirile sufletelor noastre par a se uni intr-un univers paralel, intr-o galaxie unde rasaritul nu intarzie sa apara, unde razele calde dezmortesc ghetusul pe care am alunecat in directii opuse, cand tot ce doream era o licarire a ochilor tai si sa ne pierdem in atemporalitate.
Dezbraca-ma de trecut si inlatura contextul, da-mi caldura suflului tau dupa care tot tanjesc si du-ma cat mai departe, in vis.

Ploaia ne-a gasit goliti, in plina descompunere, si ne-a lasat in mijlocul furtunii, in cel mai sigur punct al vartejului in care am intrat.Suficient cat sa-ti pierzi mintile...

Destruction is a form of creation.

Pe vecie blestemata in ochiul furtunii, in linistea asurzitoare a fricii, mereu in siguranta pe o muchie de cutit.Rafale de amintiri tintesc spre trup, spargandu-se in mii de bucatele, inainte de a putea fi deslusite.Ganduri mai puternice ca taietura unei spade arunca ramasitele unui de mult uitat intreg in cele patru zari. Chiar si infinitul ajunge sa te constranga cand tot ce-a mai ramas din tine sunt dorintele putrezite in gradina fiintei tale. Frunzele-ti poarta zbuciumul in vant, iar petalele sunt singurele care iti pastreaza amprenta pe ele pentru a intra in vesnicie.
Scartaitul coloanei de tinichea cade frant sub povara inutilitatii, iar lumina apusului nu pare decat inca un pas catre sublimul intuneric. Ranile deja nu se mai vindeca, ci doar dizvolva tot ce ar fi putut ramane, din greseala, in istorie.
Praf de pusca pe maini, in trahee si-n stomac. Razboiul e aproape gata,iar soldatii au lasat de mult credinta si dumnezeii in urma, acoperind goliciunea sufletului in mantii imbibate in curaj.Nimeni nu poarta vina bataliei, conflictul s-a aprins subit si nesesizabil, de la un muc de tigara uitat intr-un colt.

Condamnare

M-am inaltat prin iubire, dar am decazut mai rau decat in suferinti prin monotonie si limitare. Eram un spirit tanar si liber. M-ai ingradit in colivia-ti si mi-ai frant aripile pline de vis si speranta. Mi-ai taiat avantul, mi-ai sugrumat farama din pofta de viata ramasa.Zbuciumul interior mi l-ai agravat, ademenindu-ma cu o falsa pace ulterioara. M-ai incatusat in lumea-mi, cand tot ce-mi doream era sa scap de ea si de mine. Da, e mai usor sa te invinovatesc pe tine, decat sa recunosc ca m-am complacut in situatie. Da, e mai usor sa te caut in exterior, decat sa-mi repar stricaciunile interioare. Da,e mai usor sa-mi imaginez cum ar fi trebuit sa fie, decat sa actionez.

Analizandu-te, m-am descoperit , iubindu-te, m-am pierdut.

Ar trebui sa incetez sa cred ca lucrurile care par potrivite la momentul oportun, chiar sunt cele mai bune.

You can get what you want or you can just get old

Azi am ajutat un batran cu grave probleme locomotorii sa treaca strada.In loc sa fiu mandra ca in sfarsit sunt de folos cu ceva, oricat de mic acel ceva ar fi, m-a inabusit plansul.
Nu vreau s-ajung in starea aceea deplorabila fara sa-mi dau seama, cu viata intreaga trecuta pe langa mine.Am realizat ca frica mea cea mare legata de viitor se trage din faptul ca nu-mi traiesc prezentul. Momentul de fata(in cazul meu)nu exista pentru a conta, ci pentru a deveni trecut.
Yes, I'm a coward and a quitter. Complain is all I know to do. Orh, women! *rolling eyes*

I wish...

Billy Joel - Vienna

Asculta mai multe audio diverse

Necrolog

Am reajuns in perioada aia in care-mi aduc aminte ca sunt un copac fara o radacina.O radacina pe care mi-ai smuls-o inainte sa stiu ca sunt un copac.
In toti anii astia, mi-ai fost ca un strain. Nu te-am cunoscut deloc, nu m-ai lasat sa ma apropii. Te stiu din povesti, din amintiri trecatoare si din fotografii.Nu m-ai marcat cu absolut nimic, cel putin nu cum ar fi trebuit. In schimb m-ai golit cu absenta ta.
Mi-e frica ca n-o sa-mi fie dor. De fapt, nici nu stiu cum e sa-mi fie dor de tine.Nu ai fost niciodata aici, nu ai stiut nimic din ce mi s-a intamplat, prin ce treceam. Vizite formale, intrebarile obisnuite si multa raceala.
Ma-ngrozeste faptul ca o sa mori singur, c-o sa aflu prea tarziu si atunci vestea ma va lasa nepasatoare. Trupu-ti va fi fost bagat de mult sub pamantul rece, iar ultimii oameni "alaturi" vor fi niste gropari anonimi.
Ma trezesc plangand dupa tine, dupa ce ar fi fost normal sa insemni pentru mine. Mi-ai zdruncinat realitatea mult prea devreme, pe cand copilul din mine inca tanjea dupa perfectiune.
Cateodata uit cum arati si ma sperie, dar apoi imi aduc aminte ca degeaba iti stiu chipul, daca sufletul tau imi e necunoscut.
Imi voi continua existenta cu golul creat de tine adancindu-se din ce in ce mai mult si tot eu voi iesi in pierdere la capat de drum, fiindca stiu adevarul,crudul adevar.
Chiar de-as vrea sa mai incerc, nu vad rostul. Folosesti cuvinte carora nu le stii sensul, pretinzi ca ai sentimente fata de mine pe care nu le vei cunoaste in veci. Eu nu vreau sa te mint frumos. Imi esti indiferent si totusi ma doare.

Nu, nu-ti voi spune niciodata lucrurile acestea. Gandurile mele nu ar face decat sa te impovareze tardiv. Poate c-ar fi mai bine sa te las sa iti traiesti lipsurile nevociferate, la fel cum eu le inec pe ale mele si sa pastram pentru suprafata doar un zambet fals, pentru a pastra aparentele.

Scantei

Depresia se loveste de geam, dar n-o voi lasa sa intre. In camera am peretii colorati ce-mi inveselesc mintea si mai am si melodia asta minunata. Visez la raze de soare primavaratice in parc, la copaci infloriti, la rasete copilaresti si stari jucause.


Ploile astea lungi si dese o sa treaca atat de greu, aducand cu ele si mai multe ganduri nedorite si nespaland niciun pacat, nicio zi prea intunecata. Septembrie se anunta o luna agitata emotional si tare lenesa, dar nici asta n-o sa ma prabuseasca. "What doesn't kill you, makes you stronger"




Asculta mai multe audio Muzica

Frustrare

Ma enerveaza cum nimic nu mai este special si nepretuit in ziua de azi. Ma enerveaza cum toata lumea scrie profund, cu aceleasi metafore si comparatii obosite. Culmea, toate sunt xeroxuri telepatice, fiindca aparent nimeni nu copiaza pe nimeni. Ma enerveaza cum nu mai exista suficient loc pe pamant si pentru deosebit. Cu totii avem minti stralucite, stim sa ne folosim atuu-rile cu indemanare. Ba mai mult, cu totii avem simt artistic! Putem descrie tot ce simtim in cuvinte pompoase, in detaliu.Tot ceea ce-am vazut sau vom vedea este deja in fotografii. De ce ne mai obosim sa mai traim? Avem viata pusa pe tava, chiar sub nasul nostru.

Nu mai stim ce-i aia pudoare, subiecte tabu, mass-media ne-a distrus inocenta. Toata lumea are parte de libertate, de tigari, alcool si droguri. Fiecare-n parte are lumea la picioare. Nu mai gustam la fel iesirile "in lume", pana si calatoriile au devenit parte din monotonie.Nu trebuie sa ne mai obosim sa descoperim ceva, totul este deja uzat. Nu mai stim ce e aia distractie, si-n loc s-o cautam in noi, aruncam vina asupra vietii, pe care tot noi am modelat-o, cu mainile si mintea.
Copilaria este confundata cu adolescenta, iar aceasta cu maturitatea. Pierdem atat de multe pe drum si nu ne trezim decat atunci cand ajungem "mari", realizandu-ne nefericirea si faptul ca suntem incompleti.
Clipele se dau de-a dura, iar noi nici nu incercam macar sa ramanem in istorie. Trairea clipei de fata nu rezolva nimic daca ne ofera doar o fericire trecatoare, lasand un gol imens in urma ei.

Am generalizat aiurea, stiu. A fost pentru efect, pentru a ascunde egocentrismul din fraze.Mi-e frica de prezent si de viitor. Vad cum zi de zi lumea se degradeaza, usor, usor se dezintegreaza si ma gandesc cu groaza la viitorul plin de pustiul din noi rasfrant asupra lumii.


La fiecare ascultare, melodia asta imi reaminteste toate astea si ma rascoleste.


Asculta mai multe audio Muzica

Mini autoanaliza

Am fost, sunt si voi ramane cea din umbra. Ma bucur de neutralitatea si calmul ce-mi ofera aceasta pozitie. Raman un pion mut si prafuit, desi as putea da sah mat de cele mai multe ori. Prin tacerea-mi, nu am obtinut vreun aer misterios, sunt mai mult o carte deschisa, iar trairile interioare sunt puse in scena intr-o sala plina de spectatori.Oh, de-as putea o viata-ntreaga sa observ, fara sa fiu observata... sa fiu inconjurata de lume, dar sa nu am contact cu nimeni..

Sunt cel mai bun ascultator, uneori chiar cel mai bun confident din cauza memoriei proaste. Sunt o suma de caracteristici, numite calitati pentru ceilalti si defecte pentru mine. Desi corpu-mi traieste pentru ceilalti, sunt o narcisista egoista care pretinde ca se detesta. Imi apar cu valtoare ideile mele de capatai, dar le calc in picioare cu fiecare ocazie oferita. Corpu-mi zvacneste dupa drumul catre indeplinirea dorintelor, dar mintea-mi lenesa si fricoasa e blocata la linia de start.

Ii analizez pe cei din juru-mi,dar cel mai mult pe mine. Sunt obsedata de a-mi gasi linistea interioara prin vindecarea gandurilor negative si complicate fara rost.Am incercat calea maturizarii, dar in loc de vreo imbunatatire am gasit probleme si mai mari.

Sunt o liber-cugetatoare trista de fel, din motivele cele mai gresite. Dupa ce mi s-a spus de nenumarate ori, am ajuns si eu sa cred ca am un potential mare irosit sub o carapace de caracter limitat.





Asculta mai multe audio Muzica

Life happened

Am lasat o lume d-afara sa ma doboare, i-am inspirat aerul rece s-am simtit cum incet, incet patrunde pana-n maduva. I-am ascultat strigatele din ceasurile tarzii ale noptii si m-am lasat captivata de dansul melancolic al felinarelor. Soaptele mi le-am uitat in zbuciumul noptii, parul in bataia vantului, ochii in lucirea lunii.
M-am lasat influentata de corpuri straine si de sunete mult prea indepartate. Mi-am lasat peretii denivelati in urma, cu privirea-mi atintita spre cel mai apropiat refugiu, un loc oarecare. Alergam fara sa-mi misc picioarele, iar tinta era de neatins. Treceam ca o stafie prin cladiri si oameni fara contur.Simturile-mi erau pierdute, la fel si mintea.
Insetata de a ajunge la destinatie, n-am simtit cum drumul ma transformase intr-un recipient de tinichea cu-n continut imprastiat. Degeaba mai priveam in urma,eram pe-o straduta cu sens unic.Sa-ncerc sa ma readuc la viata?S-o iau pe-o poteca laturalnica? Drumul e de abia la inceput,iar eu sunt deja pierduta.

Someone to say hi to

I wish I had someone to dedicate these lyrics to.. It feels even worse that it makes me sad, though I can't fully associate them with anyone. I think this is the only thing my life really lacks of. I don't want passers-by anymore, my inner self is yelling for a never-ending friendship.

Nothing new

I'm not a fighter, I'm a runner and a hider.

Same old tricks, same old places, same old thoughts.

This painful silence becomes annoying and the routine drains me of any feelings left. I'm not even waiting for that something to come and light my life and my mind, anymore. I know I could do something to repair everything, but I'm just not willing and not motivated, either.Life goes easy on me...

This was just to remind myself how lifeless I am. hahahahahaha.



Asculta mai multe audio Muzica

Putting a mind of misery in words

De ce ne regasim in multe din spusele, ideile altora,in faptele lor, in citate, in imagini, in franturi de suflet ce apartin altei persoane? Mai suntem atat de unici, originali, speciali pe cat ne vroiam? Universul o fi infinit, dar noi i-am facut limite. Fiecare gand de-al nostru a fost mai devreme sau mai tarziu in capul altei persoane. *sigh* Suntem mult prea multi ce respira acelasi aer...

Simone de Beauvoir - She Came To Stay
" No, she could find nothing beyond this abstract regret of having nothing to regret"
" If she spoke of it, it would become a disquieting and gripping reality, instead of a fleeting mood. Thenceforth,he would have to bear it in mind, even when she herself attached no importance to it."

Iar din M.D. House :
" This is not easy, but it is simple "
" Being miserable doesn't make you better than others. It just makes you miserable."

Anxietate

Just the thought of tomorrow, makes me want to stick to yesterday.

Viitorul, in viziunea mea egoista, nu suna bine deloc. Da, inca sunt o negativista convinsa. Nu vreau aventuri, nu vreau sa-mi asum vreun risc, nu vreau nimic nou, nu vreau sa exploatez vreun teren necunoscut.
Din comoditate, poate, n-as schimba prezentul, bun, rau, cum o fi, cu nicio zi din viitor. N-as da siguranta clipei de fata pe insecuritatea urmatoarei.
Da, sunt paranoica si batuta-n cap, dar chiar mi-e frica de ce poate aduce viitorul. Ma inspaimanta mai rau decat gandacii si paianjenii.Am zis!

back to reality

Mai bine degerata la Babele decat inapoi aici.

Inapoi in stransoarea monotoniei, inapoi la nostalgie, la nenumaratele regrete si obligatii.

Acum e momentul sa-mi doresc sa fi avut parte de lucruri mai bune ... fiindca oricum nu m-as fi bucurat de ele.

Revin pe drum numai cu ganduri de evadare.O evadare fara limite, fara capat, fara consecinte, fara reintoarceri.

Point of no return

Da, sunt vinovata! Am pacatuit s-acum trupul isi merita decapitarea, dar macar sufletu-mi merita crutat. Stiu ca merit cele mai groaznice chinuri! Am incercat si singura, dar... n-a fost indeajuns de rau. Mintea nu vrea, insa trupul cere cu masochism moartea. Moartea,da, moartea, cea care reprezinta scaparea divina pentru cei slabi.

Sunt de blamat, pentru c-am cautat vatamarea spiritului in fel si chip. M-am umilit, m-am ranit, m-am negat, m-am dezamagit, m-am mintit, m-am adus la cel mai josnic prag.Realitatea mi-am faurit-o din idei fixe si ganduri ambigue, cu aroma de negativism. Ajunsesem sa cred ca eu chiar reprezint personajul fictiv pe care ma blocasem.

De-acum, insa, totul se schimba. N-o sa-mi mai caut scuze neverosimile si am sa-mi arunc mantia patata de iluzia a ceea ce credeam ca sunt. N-o sa ma mai ascund dupa scutul maturitatii pentru a-mi ascunde frustrarile.N-o sa mai nascocesc depresii pentru intrebarile "existentiale" tipic adolescentine.

Tot ce-am insemnat vreodata pentru mine e pus la indoiala. In ce sa mai cred daca in mine nu pot?

Dincolo de ce-i palpabil, sunt aceeasi eu, un copil naiv si egoist, imbracat in haine de oameni mari. Am fost dintotdeauna aici, retrasa in coltul intunecat.

If not now, then where?

Cred c-am inteles de ce majoritatea oamenilor vor sa fie iar copii. Cand esti mic, totul e nou si ti se capteaza atentia foarte usor asupra lucrurilor ce te inconjoara. Faptul ca nu pricepi tu prea multe e un alt avantaj, fiindca cu cat cunosti mai mult din ceea ce te inconjoara, cu atat descoperi problemele. La varste fragede nici nu conteaza cat de naiv esti fiindca oricum esti vazut ca un portelan si nimeni nu indrazneste sa-ti faca rau ( generally speaking, unfortunately).

Nu trebuie sa-ti bati capul cu nimic, nu e nevoie sa faci eforturi, totul vine de la sine. Esti absolut fascinat de lume, de oameni, de lucruri pentru ca totu-i nou si nedescoperit. Totul se spulbera cand sufletele naive constientizeaza suflarea noastra apasatoare.
Cu cat faci mai multe pana devii adult, cu atat mai rau, spun din proprie experienta. Devenim sictiriti si nu stim de ce oboseala asta devine cronica si nu mai trece. Ne impotmolim in monotonie si ne complacem in situatii ce nu ne ofera nicio satisfactie. Placerea e tot mai greu de gasit din cauza ruginii ce ne mananca sufletele. Nu ne mai gasim alinare decat in vicii. Nici macar lupta pentru supravietuire nu ne face sa ne ridicam capetele deasupra gramezii de gunoi in care ne aflam. Lucrurile care ne aduceau zambetul pe buze odata, acum fac parte din rutina ce ne nimiceste incetul cu incetul. Devenim niste roboti sedati de monotonie, minciuni, dezamagiri.

Mai bine inchizi o pleoapa azi decat sa te gasesti ravasit maine si sa nu stii de ce. Suntem cu totii bolnavi si avem venele pline de indiferenta si plictiseala. De-ncerci sa te cauti, n-o sa-ti dai seama ca tu ai trait acea viata, trupu-ti n-o sa resimta trecerea anilor, ci o sa ramana acelas ceas, cu acelas ticait banal, ce te ameninta cu trecerea timpului. Viata trece pe langa tine fulgerator, iar cand realizezi asta, e deja mult prea tarziu.

Nu poti da timpul inapoi, nu poti stropi totul cu ciocolata pentru a fi mai placut, nici cel mai scump parfum nu poate sa acopere mirosul de putregai din noi. Degeaba ne amagim ca mai exista sanse, ca lucrurile mici conteaza. Nu ne vom schimba, nu se va imbunatati nimic, totul se duce de rapa, iar noi vom ramane tot cu mainile-n san.


Tracy Chapman - Almost
Asculta mai multe audio Muzica

Moving on

Odata si-odata tot o sa plec, cat mai departe si n-am sa ma mai intorc, nici macar cu privirea. N-am sa regret catusi de putin, n-am sa ma mai tem ca slabiciunea va invinge tot din mine si ma va face sa alerg inapoi. Chiar de vantul va bate puternic din fata, chiar daca nimeni si nimic nu va mai fi la fel.


get cape wear cape fly
Asculta mai multe audio Muzica