Eu, ca un copil care se consuma exagerat de mult,pe orice mic si neimportant subiect, mi-am cam distrus conexiunile dintre neuroni.Astfel, mintea mea e mai inceata decat a unei persoane trecute cu mult de prima tinerete si nici memoria nu mi-e stralucita, bineinteles.
Desigur ca reusesc sa tin minte pe o perioada indelungata toate prostiile, dar uneori printre acestea se mai strecoara si informatii chiar folositoare. Si uite asa ma apuca cate un flash si imi pica dintr-o data fisa pe o anumita intamplare, sau pe niste vorbe si le iau la puricat, profitand de prilejul rar intalnit.
Dupa o asemenea experienta, de fiecare data imi dau seama de niste chestii care ma lumineaza, ma ajuta sau chiar ma socheaza uneori. Imi dau seama cat de prosteste m-am comportat, sau ce idiotenii am mai scos pe gura si regret, ce as fi putut face in momentul ala si totul ar fi fost diferit in momentul de fata, sau pur si simplu de intentiile ascunse a unor spuse or a unor actiuni ale celor din jur.Desigur, cele din urma sunt doar presupuse si de cele mai multe ori exagerate, umbrite de negativismul meu caracteristic.Pacat ca nu prea am sansa sau curajul de a afla daca e asa cum mi s-a parut mie in timpul flash-ului,sau daca mi se ofera ocazia, dupa un timp ideea e deja atat de obsesiva si de bine intiparita in minte incat nu mai cred varianta altuia.
Iar concluzia este ca e adevarata zicala aia care zice sa ai grija la ce spui la nervi,fiindca o sa regreti. Insa, eu am o varianta putin mai diferita, adica sa ai grija mereu ce spui si ce vorbe-ti arunca si ceilalti.Pacat ca nu poti sa-i citesti pe toti din prima si ai nevoie de ceva asemanator flash-urilor mele ca sa realizezi sensul cuvintelor. Totul e sa nu fie prea tarziu.
Uneori trebuie doar sa te detasezi de tot pentru a vedea adevarata fata a lucrurilor
Luna Pătrată împlinește 15 ani!
Acum o lună
2 comentarii:
cine te-a suparat?
da, de asta imi dau seama in fiecare zi si tot nu fac nimic. frumos scris.
Trimiteți un comentariu