and supergirls just fly

Mi-as dori sa am atata putere mintala si perseverenta plus multe alte calitati incat sa fac ceea ce-mi propun sau chiar doresc. La mine , din pacate, mai toate dorintele raman in acelasi stadiu, neimplinite. De cele mai multe ori, daca mi se implineste vreun vis sau vreo dorinta arzatoare se intampla printr-un fapt suspect si neajutat de catre mine .


Mi-as mai dori sa fiu atat de culta si sa am atata inteligenta incat sa ma uimesc si pe mine insami. Sau sa fiu atat de citita incat sa stiu o multime de quote-uri si de nume de carti ( da, ca-n " Finding Forrester" - revazut azi filmul ). Sa am pur si simplu ceva deosebit cu care sa ma pot lauda, iar chestiunea aceea sa fie atat de speciala incat sa acopere celelalte defecte.


Ma simt o fiinta stearsa, nesemnificativa, un bondoc nedemn de bagat in seama.Copil frustrat care cu toate deformarile corporale ce si le face incearca sa se accepte pe sine, sa-si gaseasca ceva deosebit. Intr-un timp, credeam ca pe dinauntru sunt intr-o mica masura deosebita. Am descoperit ca pana la urma s-a dovedit a fi un defect faptul ca sunt prea sufletista and all that bullshit.


Deci ce-i de facut?! Sa astept. Sa rabd. Sa cresc mare si sa-mi vina mintea de tot la cap si sa ma accept asa, not special, cum sunt. Mai tre sa fie si oameni d-astia, isn't it?

can we be wrong tonight?

Nu am putea sa uitam totul, macar cateva ore, sa pretuim fiecare clipa petrecuta impreuna? Fara trecut, fara viitor, doar clipa de fata. O zi doar a noastra cu scopul de a ne vindeca sufletele, ca mai apoi sa plecam fiecare pe drumul lui cu capul sus ?
O ultima zi de fericire alaturi de tine,pe care sa mi-o intiparesc bine in minte,nu ca una trista, ci ca una din cele mai magnifice...
Desi tot ar fi o situatie foarte trista, la gandul ca ar fi ultimele clipe in care iti voi atinge buzele, in care-ti voi saruta pleoapele, in care am sa-mi trec degetele prin parul tau.Ultimele clipe, atat de pretioase, le-as inabusi printr-o inundatie pe obraji si-un scancet de neoprit.
Nu mi-ar mai pasa de nimic, de niciun gand, de nicio nemultumire, durere, lacrima.
Pur si simplu sa ne pierdem in magia clipelor, in profunzimea lor.
O ultima atingere, imbratisare, un sarut printre lacrimi si-o privire de neuitat, urmand o despartire de drum. Poate fara sa mai aiba vreo intersectie vreodata, sau poate da.
You can never know what future brings to you...

si te urasc

Nu, n-o fac, doar incerc sa ma mint pe mine ca asta simt. E pur si simplu o revolta, mai mult impotriva mea decat impotriva ta. N-am ce sa cer de la tine, esti imatur, and you shall never change because you don't want to. Deci toata vina cade asupra mea, fiindca nu pot sa ma detasez. Si mai rau- de fapt, cel mai rau, sau poate chiar singurul rau - este ca sunt perfect constienta, de starea in care ma aduci, de ce-o sa se intample daca raman paralizata cum am facut-o si-n ultimul timp, de ce te duce capul, de ce crezi, de ceea ce faci most of the time, de ce gandesti si stiu ca n-o sa iasa nimic bun.
E ca si cum as avea portita de iesire open wide in front of me si totusi nu vreau sa fac ACEL pas ca sa trec spre altceva, poate mai bun.
Nu vrei sa mai auzi motivele pt care sunt in starea astea, nu vrei sa auzi cum ma plang iar, nu vrei sa auzi toate defectele tale iesind din gura mea, nu vrei sa auzi interminabilele intrebari. Pe cand, eu, am nevoie de raspunsuri, de atentie, de ascultare, de vorbe dulci, de priviri, de cate-o imbratisare from once in a while. Am nevoie sa vezi ca sunt in mainile tale si totusi sa nu ma exploatezi, sa nu ma joci pe degete. Am nevoie sa ma faci sa nu mai gandesc pesimist. Am nevoie.. sa fii altul. Nu pot sa-ti cer chestia asta. E mult prea exagerat, " a cere cuiva sa se schimbe e cel mai josnic lucru" , dar sper c-o sa-ti dai seama ca ar fi bine ca incerci tu singurel. Nici macar nu ti-ar dauna. Ai putea deveni un om mandru de sine, chiar. Dar, nu, logic.
Poate daca ti-ar pasa, everything it would be different.
Si-as vrea sa faci ceva spontan, sa ma faci sa zambesc din adancul sufletului, prin lucruri marunte sa-mi inseninezi zilele, nu-mi trebuie multe. But you still don't get it. And I think you never will.

So why the fuck am I still in this game? I so gotta quit.
Until then .. I'm gonna search for power inside of me, what's left of what it used to be.



urma - slide
Asculta mai multe audio Muzica »

Poate.. ?

Poate inca-i mica si nu stie ce vrea exact. Poate ca are impresia ca ar putea salva lumea. Poate ca inca e atat de naiva incat sa creada cu adevarat in pace si in dragoste pura. Poate ca a descoperit lumea rece si rea din afara prea devreme si acum sufera consencintele impacientarii ei. Poate ca vrea sa evolueze si sa treaca spre trepte tot mai inalte, dar ii este frica de schimbare.Poate ca ar vrea cateodata sa ramana intr-un anumit moment si-ntr-un anumit loc in care cunoaste prezentul, cunoaste imprejurimile si stie ca nimic rau nu are sa i se intample. Poate ca are nevoie de mai multe imbratisari pe zi decat altii, poate ca nevoia de afectiune este mai acuta decat la majoritatea si poate nu sunt doar niste mofturi de copil razgaiat. Poate ca incearca sa se dezvolte, bagandu-si nasul in treburi de adulti si facand ceea ce fac si ei, nereusind, insa.Poate ca ravneste dupa o libertate deplina, dar poate nu ar sti sa se bucure de ea pe deplin. Poate ca vrea un milion de lucruri materiale, dar poate ca daca le-ar avea si-ar da seama ca nu sunt de ajuns pentru a o face fericita. Poate isi da seama ca fericirea consta in lucruri marunte,dar inca nu a gasit modalitatea care o ar multumi-o pe deplin.Poate ca realizeaza un milion de chestii, dar nu le poate pune in aplicare. Poate inca nu si-a gasit rostul. Poate ii place sa se joace in noroi si sa se arunce in furtuni groaznice, desi deseori neaga.Poate incearca sa refuse sa creada ca nimic nu se va mai imbunatati, sau ca probabil nu-si va gasi niciodata fericirea deplina.

Poate ca totul ar fi mai simplu daca nu si-ar mai bate capul atat pe probleme nesemnificative.

man invented language to satisfy his deep need to complain

The Perishers -Pills
Asculta mai multe audio Muzica »

Am inceput sa vad in fumat o eliberare. Vad o actiune tot mai diferita cu cat ma schimb eu intr-o persoana mai rece. Ma simt pe dinauntru goala. Fumul acela parca-mi conduce gandurile spre un nivel mai inalt si imi pastreaza profunzimea. Tragand din tigara intra in mine chimicale, ca apoi sa iasa tot ceea ce nu mai am nevoie, putin cate putin, tigara dupa tigara.

Visele imi par tot mai nerabdatoare, dorinta de a-mi fi bine tot mai arzatoare, mintea mi se grabeste, insa trupul si ceea ce ma inconjoara stagneaza si imi accentueaza noua stare de oarecum nepasare.

Am nevoie de timp cu mine, am nevoie sa ma indepartez de toti. Sa raman doar eu si cu gandurile mele, doar noi, singuratice, zburdand iarasi pe campia plina de iluzii si sperante desarte.

Mi-e frica ca daca ma incapatanez si raman in joc, o sa devin ceea ce imi face greata, anume nepasatoare si apoi iar v-a trebui sa ma lupt cu mine sa ma salvez si sa ma readuc pe calea afectiunii si a viselor.

Si da, pot. I can really fuckin' do it! Sunt mai puternica decat m-as fi asteptat. Nu stiam ca se ascunde in mine o vointa atat de mare incat resuseste sa duca la lucruri neimaginabile. Da, Coelho zicea bine " Cand iti doresti ceva cu adevarat, tot Universul conspira la indeplinirea dorintei tale". Asta mi s-a intamplat. Poate n-a fost prima data, dar de data asta am observat-o.

As mai avea nevoie sa ma deschid cuiva, sa gasesc pe cineva capabil sa asculte si sa inteleaga, poate chiar sa aiba o parere despre cum mi-as vomita eu sufletul. Am tinut prea multe, s-au intamplat mult prea multe. Mi-a ajuns pana peste cap.

Poate am nevoie doar de mine.

But, still " I need lies to make it through the day."