losing pieces of mind

Placebo - Teenage Angst [ piano version]
Asculta mai multe audio Muzica »

Sunt iar noua in propria-mi viata. O straina printre multimea de nerecunoscut.

A cazut o singura caramida din zid, apoi celelalte nu s-au lasat mai prejos si au urmat-o, iar acum sunt iarasi goala in fata tuturor. La picioarele voastre,in incercarea disperata de a-mi ingropa inima.

Jocului i-am pierdut iarasi cararea. Cum sa mai tintesc iar spre ea daca n-a lasat nicio urma?

Nu mai gasesc parte din mine nevatamata.

Cum as putea sa privesc inainte cand in loc de ochi am gauri?

Daca in momentul asta as fi o foaie, ea ar fi toata fasii. Sunt rupta in mii de bucatele, fara pic tandrete, de niste maini nemiloase.

Putinele alinari ce mi se infatiseaza nu fac decat sa agraveze permanenta stare de inutilitate.

Ranile nu sunt decat niste cratere imense carora nu le mai pot gasi sfarsitul.

Cuvintele nu au niciun sens, ele doar sunt pe post de intarziere a gandurilor ce ma condamna la singuratate eterna.

Spatiile libere aduc cu ele liniste si calmitate.

Noaptea devine cosmarul,dar in acelasi timp raiul meu.O data cu ea sufletul mi se incarneaza in spiritul ce-mi reproseaza fiecare miscare, litera, orice pas ( " You're the part of me that I don't wanna see" ), dar apoi tot ea imi aduce uitarea a ceea ce-am fost pe timpul zilei, uitarea tuturor privirilor ce imi iau tot ce e bun din mine, fetele ce ma fac sa ma ascund in adancime.

Vanturile toate cele aspre care bat in mine din fiecare parte, nelasandu-mi loc de ascuns, ma fac sa realizez ca nu mai sunt un obstacol atat de greu de doborat. Mi-am format radacini destul de groase, iar acum ma pot compara cu un stalp. Cu acel stalp pe care il dispretuiesc si caruia i-am promis ca n-o sa devin ca el, ca sunt mai buna decat va putea el fi vreodata. Nu arat decat nepasare acum, nepasarea aia care ma aduce tot mai aproape de notiunea de adult.Pot sa scuip pe ea? Desigur!

Eu vreau doar sa ma joc...

because you're fragile and I'm weak

Un joc ce se intinde peste mari si vai, pretutindeni in vazduh, o incovoiala de idei, ce au fost o data unite, acum desirata precum un lant cu margele. Dar eu am sa iau siragul gandurilor ce s-au respins instantaneu si-am sa ne fac un fular cu ochiuri mici si vioaie.N-am sa las nimic sa-mi scape, niciun fir rebel n-o sa-mi strice jocul.

O lumina mai puternica decat cea de la soare mi te-a adus dormind ca un prunc si te-a lasat in grija ochilor mei protectori. Te-am infasurat cu-n capat al bucatii de material crosetata de mine in jurul gatului, celalalt capat revenind gatului meu. Ne unea ceva acum.
Cand pleoapele ti s-au deschis, iar creierul a constientizat unde te aflii am inteles ca trebuie sa-mi duc la capat planul. Sub privirile tale ingrozite mi-am jupuit pielea de vie pentru o purificare completa si m-am daruit tie lipsindu-ma de tot ce-i omenesc.

is it just my fault?

A trebuit sa ma reintorc ca sa-mi dau seama ca desi au trecut ani, lucrurile nu s-au schimbat, eu inca mai am urmele celor intamplate atunci, tu inca mai esti legat de ale tale caracteristici ce pe mine nu ma incanta sub nicio forma si nu exista o cale placuta de a continua.
Desi aproape-mi daramasem zidul pentru tine, soarta mi-a demonstrat inca o data ca nu sunt negativista degeaba si ca e doar o forma de auto-aparare. Parca ne si vedeam iar sub copac, ascunzandu-ne de razele de soare primavaratice,acum 2 ani, cu aceleasi probleme, mai trecuti prin viata si mai uitati in noi.
N-o sa-mi repet greseala, am invatat cand trebuie sa renunt, sper sa ma invat si cu repezeala de acum in colo, ca de la ea pornesc toate. Ar mai trebui sa pricep clar ca a doua oara nu poate fi mai bine.
Per total, simt ca ma pierd, ma evapor intr-un aer destul de multumitor, dar parca prea rupt de realitate. Razele soarelui inca imi incalzesc zambetul, dar ceva incepe sa inghete in mine. Oamenii imi par tot mai departe, de neatins, nici cu pamantul nu am contact datorita faptului ca levitez, iar fata de mine devin tot mai invizibila, de neluat in considerare.Doar o pata neagra pe orbita. Traiesc undeva in interior, adanc, uitand de toti si toate, cuibarita in abisul sufletului meu, acela ce se transforma intr-o piatra rece si tot mai grea din cauze externe.Partea aceasta face contrast teribil cu exteriorul care e extrem de calduros si plin de viata, toata un zambet.
Cred ca m-am blocat pe undeva, in drumul spre fericire. Trebuia sa se intample si ceva prost, prea venise caldura dintr-o data. Dar... imi revin eu! S-am sa fiu iar o raza de soare ce-o sa strabata prin toti si toate pana cand imi voi construi singura imperiul mult visat. Oamenii nu sunt fiinte pe care te poti baza.