Da, sunt vinovata! Am pacatuit s-acum trupul isi merita decapitarea, dar macar sufletu-mi merita crutat. Stiu ca merit cele mai groaznice chinuri! Am incercat si singura, dar... n-a fost indeajuns de rau. Mintea nu vrea, insa trupul cere cu masochism moartea. Moartea,da, moartea, cea care reprezinta scaparea divina pentru cei slabi.
Sunt de blamat, pentru c-am cautat vatamarea spiritului in fel si chip. M-am umilit, m-am ranit, m-am negat, m-am dezamagit, m-am mintit, m-am adus la cel mai josnic prag.Realitatea mi-am faurit-o din idei fixe si ganduri ambigue, cu aroma de negativism. Ajunsesem sa cred ca eu chiar reprezint personajul fictiv pe care ma blocasem.
De-acum, insa, totul se schimba. N-o sa-mi mai caut scuze neverosimile si am sa-mi arunc mantia patata de iluzia a ceea ce credeam ca sunt. N-o sa ma mai ascund dupa scutul maturitatii pentru a-mi ascunde frustrarile.N-o sa mai nascocesc depresii pentru intrebarile "existentiale" tipic adolescentine.
Tot ce-am insemnat vreodata pentru mine e pus la indoiala. In ce sa mai cred daca in mine nu pot?
Dincolo de ce-i palpabil, sunt aceeasi eu, un copil naiv si egoist, imbracat in haine de oameni mari. Am fost dintotdeauna aici, retrasa in coltul intunecat.
Luna Pătrată împlinește 15 ani!
Acum o lună
8 comentarii:
Welcome back *hug*
"In ce sa mai cred daca in mine nu pot?"
Omul nu e absolut deci...in Dumnezeu.
In el am incetat de mult sa cred.
De ce?
fiindca am gasit toate motivele contra si doar unul pro, acela fiind efectul de turma.
seamana rau cu un fragment din alexis de yourcenar. ma rog acolo era vorba parca de'un gay, deci cre ca asemanarea e doar superficiala :)
in ziua de azi nici gandurile nu mai sunt originale. totul se aseamana.
da. cre ca inclusiv ce'ai zis acum am mai auzit pe undeva, da nu'mi amintesc precis unde. si ce zic eu, la fel.
Trimiteți un comentariu