Necrolog

Am reajuns in perioada aia in care-mi aduc aminte ca sunt un copac fara o radacina.O radacina pe care mi-ai smuls-o inainte sa stiu ca sunt un copac.
In toti anii astia, mi-ai fost ca un strain. Nu te-am cunoscut deloc, nu m-ai lasat sa ma apropii. Te stiu din povesti, din amintiri trecatoare si din fotografii.Nu m-ai marcat cu absolut nimic, cel putin nu cum ar fi trebuit. In schimb m-ai golit cu absenta ta.
Mi-e frica ca n-o sa-mi fie dor. De fapt, nici nu stiu cum e sa-mi fie dor de tine.Nu ai fost niciodata aici, nu ai stiut nimic din ce mi s-a intamplat, prin ce treceam. Vizite formale, intrebarile obisnuite si multa raceala.
Ma-ngrozeste faptul ca o sa mori singur, c-o sa aflu prea tarziu si atunci vestea ma va lasa nepasatoare. Trupu-ti va fi fost bagat de mult sub pamantul rece, iar ultimii oameni "alaturi" vor fi niste gropari anonimi.
Ma trezesc plangand dupa tine, dupa ce ar fi fost normal sa insemni pentru mine. Mi-ai zdruncinat realitatea mult prea devreme, pe cand copilul din mine inca tanjea dupa perfectiune.
Cateodata uit cum arati si ma sperie, dar apoi imi aduc aminte ca degeaba iti stiu chipul, daca sufletul tau imi e necunoscut.
Imi voi continua existenta cu golul creat de tine adancindu-se din ce in ce mai mult si tot eu voi iesi in pierdere la capat de drum, fiindca stiu adevarul,crudul adevar.
Chiar de-as vrea sa mai incerc, nu vad rostul. Folosesti cuvinte carora nu le stii sensul, pretinzi ca ai sentimente fata de mine pe care nu le vei cunoaste in veci. Eu nu vreau sa te mint frumos. Imi esti indiferent si totusi ma doare.

Nu, nu-ti voi spune niciodata lucrurile acestea. Gandurile mele nu ar face decat sa te impovareze tardiv. Poate c-ar fi mai bine sa te las sa iti traiesti lipsurile nevociferate, la fel cum eu le inec pe ale mele si sa pastram pentru suprafata doar un zambet fals, pentru a pastra aparentele.

Scantei

Depresia se loveste de geam, dar n-o voi lasa sa intre. In camera am peretii colorati ce-mi inveselesc mintea si mai am si melodia asta minunata. Visez la raze de soare primavaratice in parc, la copaci infloriti, la rasete copilaresti si stari jucause.


Ploile astea lungi si dese o sa treaca atat de greu, aducand cu ele si mai multe ganduri nedorite si nespaland niciun pacat, nicio zi prea intunecata. Septembrie se anunta o luna agitata emotional si tare lenesa, dar nici asta n-o sa ma prabuseasca. "What doesn't kill you, makes you stronger"




Asculta mai multe audio Muzica

Frustrare

Ma enerveaza cum nimic nu mai este special si nepretuit in ziua de azi. Ma enerveaza cum toata lumea scrie profund, cu aceleasi metafore si comparatii obosite. Culmea, toate sunt xeroxuri telepatice, fiindca aparent nimeni nu copiaza pe nimeni. Ma enerveaza cum nu mai exista suficient loc pe pamant si pentru deosebit. Cu totii avem minti stralucite, stim sa ne folosim atuu-rile cu indemanare. Ba mai mult, cu totii avem simt artistic! Putem descrie tot ce simtim in cuvinte pompoase, in detaliu.Tot ceea ce-am vazut sau vom vedea este deja in fotografii. De ce ne mai obosim sa mai traim? Avem viata pusa pe tava, chiar sub nasul nostru.

Nu mai stim ce-i aia pudoare, subiecte tabu, mass-media ne-a distrus inocenta. Toata lumea are parte de libertate, de tigari, alcool si droguri. Fiecare-n parte are lumea la picioare. Nu mai gustam la fel iesirile "in lume", pana si calatoriile au devenit parte din monotonie.Nu trebuie sa ne mai obosim sa descoperim ceva, totul este deja uzat. Nu mai stim ce e aia distractie, si-n loc s-o cautam in noi, aruncam vina asupra vietii, pe care tot noi am modelat-o, cu mainile si mintea.
Copilaria este confundata cu adolescenta, iar aceasta cu maturitatea. Pierdem atat de multe pe drum si nu ne trezim decat atunci cand ajungem "mari", realizandu-ne nefericirea si faptul ca suntem incompleti.
Clipele se dau de-a dura, iar noi nici nu incercam macar sa ramanem in istorie. Trairea clipei de fata nu rezolva nimic daca ne ofera doar o fericire trecatoare, lasand un gol imens in urma ei.

Am generalizat aiurea, stiu. A fost pentru efect, pentru a ascunde egocentrismul din fraze.Mi-e frica de prezent si de viitor. Vad cum zi de zi lumea se degradeaza, usor, usor se dezintegreaza si ma gandesc cu groaza la viitorul plin de pustiul din noi rasfrant asupra lumii.


La fiecare ascultare, melodia asta imi reaminteste toate astea si ma rascoleste.


Asculta mai multe audio Muzica

Mini autoanaliza

Am fost, sunt si voi ramane cea din umbra. Ma bucur de neutralitatea si calmul ce-mi ofera aceasta pozitie. Raman un pion mut si prafuit, desi as putea da sah mat de cele mai multe ori. Prin tacerea-mi, nu am obtinut vreun aer misterios, sunt mai mult o carte deschisa, iar trairile interioare sunt puse in scena intr-o sala plina de spectatori.Oh, de-as putea o viata-ntreaga sa observ, fara sa fiu observata... sa fiu inconjurata de lume, dar sa nu am contact cu nimeni..

Sunt cel mai bun ascultator, uneori chiar cel mai bun confident din cauza memoriei proaste. Sunt o suma de caracteristici, numite calitati pentru ceilalti si defecte pentru mine. Desi corpu-mi traieste pentru ceilalti, sunt o narcisista egoista care pretinde ca se detesta. Imi apar cu valtoare ideile mele de capatai, dar le calc in picioare cu fiecare ocazie oferita. Corpu-mi zvacneste dupa drumul catre indeplinirea dorintelor, dar mintea-mi lenesa si fricoasa e blocata la linia de start.

Ii analizez pe cei din juru-mi,dar cel mai mult pe mine. Sunt obsedata de a-mi gasi linistea interioara prin vindecarea gandurilor negative si complicate fara rost.Am incercat calea maturizarii, dar in loc de vreo imbunatatire am gasit probleme si mai mari.

Sunt o liber-cugetatoare trista de fel, din motivele cele mai gresite. Dupa ce mi s-a spus de nenumarate ori, am ajuns si eu sa cred ca am un potential mare irosit sub o carapace de caracter limitat.





Asculta mai multe audio Muzica

Life happened

Am lasat o lume d-afara sa ma doboare, i-am inspirat aerul rece s-am simtit cum incet, incet patrunde pana-n maduva. I-am ascultat strigatele din ceasurile tarzii ale noptii si m-am lasat captivata de dansul melancolic al felinarelor. Soaptele mi le-am uitat in zbuciumul noptii, parul in bataia vantului, ochii in lucirea lunii.
M-am lasat influentata de corpuri straine si de sunete mult prea indepartate. Mi-am lasat peretii denivelati in urma, cu privirea-mi atintita spre cel mai apropiat refugiu, un loc oarecare. Alergam fara sa-mi misc picioarele, iar tinta era de neatins. Treceam ca o stafie prin cladiri si oameni fara contur.Simturile-mi erau pierdute, la fel si mintea.
Insetata de a ajunge la destinatie, n-am simtit cum drumul ma transformase intr-un recipient de tinichea cu-n continut imprastiat. Degeaba mai priveam in urma,eram pe-o straduta cu sens unic.Sa-ncerc sa ma readuc la viata?S-o iau pe-o poteca laturalnica? Drumul e de abia la inceput,iar eu sunt deja pierduta.

Someone to say hi to

I wish I had someone to dedicate these lyrics to.. It feels even worse that it makes me sad, though I can't fully associate them with anyone. I think this is the only thing my life really lacks of. I don't want passers-by anymore, my inner self is yelling for a never-ending friendship.

Nothing new

I'm not a fighter, I'm a runner and a hider.

Same old tricks, same old places, same old thoughts.

This painful silence becomes annoying and the routine drains me of any feelings left. I'm not even waiting for that something to come and light my life and my mind, anymore. I know I could do something to repair everything, but I'm just not willing and not motivated, either.Life goes easy on me...

This was just to remind myself how lifeless I am. hahahahahaha.



Asculta mai multe audio Muzica

Putting a mind of misery in words

De ce ne regasim in multe din spusele, ideile altora,in faptele lor, in citate, in imagini, in franturi de suflet ce apartin altei persoane? Mai suntem atat de unici, originali, speciali pe cat ne vroiam? Universul o fi infinit, dar noi i-am facut limite. Fiecare gand de-al nostru a fost mai devreme sau mai tarziu in capul altei persoane. *sigh* Suntem mult prea multi ce respira acelasi aer...

Simone de Beauvoir - She Came To Stay
" No, she could find nothing beyond this abstract regret of having nothing to regret"
" If she spoke of it, it would become a disquieting and gripping reality, instead of a fleeting mood. Thenceforth,he would have to bear it in mind, even when she herself attached no importance to it."

Iar din M.D. House :
" This is not easy, but it is simple "
" Being miserable doesn't make you better than others. It just makes you miserable."

Anxietate

Just the thought of tomorrow, makes me want to stick to yesterday.

Viitorul, in viziunea mea egoista, nu suna bine deloc. Da, inca sunt o negativista convinsa. Nu vreau aventuri, nu vreau sa-mi asum vreun risc, nu vreau nimic nou, nu vreau sa exploatez vreun teren necunoscut.
Din comoditate, poate, n-as schimba prezentul, bun, rau, cum o fi, cu nicio zi din viitor. N-as da siguranta clipei de fata pe insecuritatea urmatoarei.
Da, sunt paranoica si batuta-n cap, dar chiar mi-e frica de ce poate aduce viitorul. Ma inspaimanta mai rau decat gandacii si paianjenii.Am zis!

back to reality

Mai bine degerata la Babele decat inapoi aici.

Inapoi in stransoarea monotoniei, inapoi la nostalgie, la nenumaratele regrete si obligatii.

Acum e momentul sa-mi doresc sa fi avut parte de lucruri mai bune ... fiindca oricum nu m-as fi bucurat de ele.

Revin pe drum numai cu ganduri de evadare.O evadare fara limite, fara capat, fara consecinte, fara reintoarceri.