What went wrong? Was it my fault?What should I've done? Mai au rost aceste intrebari? Nu.
A inceput sa-mi placa sa fiu in starea asta relativ ok, prinsa intre ce-a fost si ce-o sa fie, perioada de pauza, de gandire.Mai greu e sa-mi dau seama ce carare sa urmez in continuare astfel incat sa fiu cat mai aproape de situatia dorita, sa nu mai ramana doar un vis. Acum realizez ca momentele cele mai fericite sunt cand mi se implineste cate unul din numeroasele vise.
Simt ca nu pot trece cu capul sus peste tot spre o noua etapa in care o sa am de suferit astfel incat sa pot invata alte lucruri, poate mai grele, o sa trebuiasca sa ma comport altfel, sa arat ca am evoluat, ca n-am trecut prin toate de pana acum ca prin vid. Nu ma simt pregatita. Mi-as forma un zid sa ma apar de tot, de trecut, de viitor, de rautati, de greseli , insa chiar si unul fictiv mi-e imposibil. Cel mai bine stiu sa-mi vomit sufletul, deci cum as putea s-o fac in spatele zidului?
Mi-ar trebui un timp on my own,dar nu stiu cat de bine/mult pot rezista, nefiind invatata astfel.
Sunt o dependenta! Am o gramada de vicii, nici eu nu le mai stiu numarul,care ajung sa ma defineasca si sa ma controleze chiar pana la punctul in care nici nu-mi mai dau seama de acest lucru.
Cert e ca iar am in minte o gramada de lucruri daunatoare, iar daca le-as da drumul m-as baga iarasi intr-un mare haos, din care de data asta ar fi nevoie de o adevarata minune sa scap intreaga, la figurat, fireste. Totul incepand de la faptul ca m-as intoarce. I really don't want to walk away.
Mi-e frica de o groaza de lucruri, dar cel mai mult de mine insami. Nu ma controlez, nu prea gandesc inainte sa fac o prostie si astfel eu sunt cel mai mare dusman al meu.
Sinner - Crown of thorns
Asculta mai multe audio Muzica »
Două concerte în noiembrie
Acum o lună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu