duminică, 30 decembrie 2007

uita-ne si la sfarsit de 2007

N-ar mai avea nicio importanta daca m-as stradui, macar, sa aflu ca lucrurile poate nu stau atat de rau pe cat le percep eu.Sau da?Nu, ar fi un deranj prea mare, o pierdere de emotii, de timp... mi-e lene.Nici nu mai vreau. Tot eu pierd. Las lucrurile asa cum le am asezate in minte, nu ma mai chinui.

Niciun gand de-al meu n-o sa schimbe lumea, cum nici macar pe mine nu ma poate schimba.

In ultimele zile am observat si eu ca mi-am mai schimbat atitudinea, incep sa inving in lupta cu pasarea aceea exagerata.Inca iubesc lumea, iubesc pe toti din jurul meu si, totusi, ceva ma impiedica sa imi mai pese atat de mult.Oarecum e mai bine asa, desi inca doare...

As avea atatea de spus aproape tuturor care ma cunosc, dar aman gandurile,urmand ca de cele mai multe ori sa le pierd cu timpul.

Trecutul ma bantuie zilnic.Nu-mi trebuie decat o melodie, sau o poza, sau un mic detaliu ca sa imi aduc aminte o intreaga istorie .

Arhhh.. maine e ultima zi din an si totodata cea mai ingrozitoare, in care ma gandesc la tot ce am facut in decursul a 12 luni si cum o sa-mi dau seama ca regret aproape tot .Mi-a lasat si 2007 multe urme, cicatrici chiar, ceea ce inseamna ca n-a trecut pe langa mine, dar nici prea satisfacator n-a fost. Cat de repede a putut trece! It freaks me out!

Sa speram ca anul viitor o sa ne aduca mult mai multe bucurii si ca o sa fie unul mai bun .:)

Happy New Year, all ! >:D<
PEACE & HUGS

vineri, 21 decembrie 2007

madly.

Se zice ca omul la betie e cel mai sincer.cred. anyway, I'm not quite drunk, dar dupa exagerare de vicii , nemancata de 2 zile, cu o durere de cap crunta.. imi dau seama ca am ajuns in pragul disperarii.Consider ca am ajuns in cel mai jalnic mood, psihic vorbind.Ceea ce as avea in minte e mult prea patetic, dar fie.

E numai vina mea.Mereu agravez situatiile, de parca imi place asa, sa ma vad suferind.Ar putea sa fie atat de usor, fara complicatii, but NOT, 'cause we're talkin about me here. Tot eu sunt cea care ma baga tot mai adanc in toata prostia asta.Nu vreau sa vad alta cale.Ma obsedeaza si nu stiu cand am sa pot renunta.E un gol imens in mine, la fel, cauzat de mintea mea.A devenit deja obsessive love, like Treispe said.

M-as lasa si calcata in picioare doar ca sa-mi vad cel mai dorit vis implinit. As da orice.. chiar orice...


PEACE & HUGS

miercuri, 19 decembrie 2007

de neinteles.

Cat as vrea sa nu-mi pese de absolut nimic, sa-mi bat joc de toti ce-mi ies in cale si sa traiesc fara grija celorlalti.Arrh ce bine suna.. desi stiu ca roata tot se intoarce si ajungi sa platesti pentru nepasarea asta la un moment dat, dar tot platim candva pentru greselile noastre.Macar nu platesti zilnic pt prea multa pasare...
Pana la urma care e rostul sa te suprasoliciti pentru oameni carora nu le pasa sau pentru diferite chestii/evenimente care oricum trec?! Poate chiar nu iese nimic cum vrei la sfarsit si atunci incep regretele..Nici acestea nu te ajuta cu nimic, totul a trecut..de cele mai multe ori nu merge reluat.
Oare e bine ca eu si cei ca mine punem suflet si ne daruim in tot ce facem ?! Ar fi asta o parte buna? Daca o iau asa tot ii gasesc defecte.
Multi imi spun sa nu-mi mai pese si sa-mi bag picioarele in tot. Nu merge asa cu vrutul, tre' sa si fac ceva si cand vine vorba de facut imi dau seama ca de fapt nu vreau. Poate si din cauza ca sunt lenea intruchipata, poate si din altele pe care nu le-am descoperit inca.
Ma tot lupt cu mine si descopar ca de fapt nu sunt suficient de puternica.Nu trec peste lucruri decat dupa multi ani si nici atunci de tot, ma las condusa in aproape tot ceea ce fac de subconstient. In fiecare seara aceeasi poveste: nostalgie, pesimism, de cele mai multe ori plans.Am si eu momentele mele de fericire... poate-s multe da' nu le valorific si ajung nesemnificative pe langa cele de la polul opus.
Ma opresc din lupta cu gandul las " Poate asa e firea mea...", negasind remediu.

PEACE & HUGS

luni, 17 decembrie 2007

printre lacrimi,criza de nervi, durere de cap, melodie de dragoste, ciocolata in exces :
Spune-mi ca tot ce fac nu-i in zadar.
Spune-mi ca nu m-am prostit [pentru tine] fara sa primesc macar o parte din ceea ce vreau.
Arata ca iti pasa, doar atat.Nu-mi spune ca ma comport copilareste si prostesc, fiindca stiu asta deja.
De ce imi vomit sufletul in fata ta cand probabil pana la miezul noptii imi uiti privirea-ngandurata si ochii pierduti in tine?
De ce continui sa imi fac mie rau, hranindu-ma cu speranta desarta ca ai sa-ti dai seama?
Macar de m-as lupta cu mine sa te uit... de fapt, sa te ascund in mine, ca de uitat stiu ca n-am sa te uit nici 10 ani de acum in colo..
Dar nu vreau. Nu. Adorm si ma trezesc tot cu tine-n gand.Raneste-ma.Nu ma lasa tot eu s-o fac.Dezamageste-ma.Fa-ma sa te urasc.Desi n-ar fi o solutie fiindca tot mi-ar pasa de tine.
Nici nu stiu... nu mai stiu...nu mai vreau sa stiu.
N-ar trebui sa-mi bat capul de copil inca prea plapand si prea fragil pentru astfel de absurditati.
N-ar trebui sa-mi pese...

PEACE & HUGS [ hippie soul ^.^]

ha.

Sunt trendi. Am blog. mda. sure.
Am nevoie de introducere?! nici nu stiu sigur de ce am facut blogul. oricum pana la urma tot o sa ma enervez pe propria persoana si o sa-l sterg sau probabil o sa renunt a mai posta... cum rar mi se intampla sa duc un lucru la capat.
Totusi, sa vedem ce iese..poate in timp revenind la posturi sa ma minunez si eu de ce aberatii am putut gandi/scrie.