de neinteles.

Cat as vrea sa nu-mi pese de absolut nimic, sa-mi bat joc de toti ce-mi ies in cale si sa traiesc fara grija celorlalti.Arrh ce bine suna.. desi stiu ca roata tot se intoarce si ajungi sa platesti pentru nepasarea asta la un moment dat, dar tot platim candva pentru greselile noastre.Macar nu platesti zilnic pt prea multa pasare...
Pana la urma care e rostul sa te suprasoliciti pentru oameni carora nu le pasa sau pentru diferite chestii/evenimente care oricum trec?! Poate chiar nu iese nimic cum vrei la sfarsit si atunci incep regretele..Nici acestea nu te ajuta cu nimic, totul a trecut..de cele mai multe ori nu merge reluat.
Oare e bine ca eu si cei ca mine punem suflet si ne daruim in tot ce facem ?! Ar fi asta o parte buna? Daca o iau asa tot ii gasesc defecte.
Multi imi spun sa nu-mi mai pese si sa-mi bag picioarele in tot. Nu merge asa cu vrutul, tre' sa si fac ceva si cand vine vorba de facut imi dau seama ca de fapt nu vreau. Poate si din cauza ca sunt lenea intruchipata, poate si din altele pe care nu le-am descoperit inca.
Ma tot lupt cu mine si descopar ca de fapt nu sunt suficient de puternica.Nu trec peste lucruri decat dupa multi ani si nici atunci de tot, ma las condusa in aproape tot ceea ce fac de subconstient. In fiecare seara aceeasi poveste: nostalgie, pesimism, de cele mai multe ori plans.Am si eu momentele mele de fericire... poate-s multe da' nu le valorific si ajung nesemnificative pe langa cele de la polul opus.
Ma opresc din lupta cu gandul las " Poate asa e firea mea...", negasind remediu.

PEACE & HUGS