Monolog

-Taci! Nu mai vorbi in van! Asculta vajaitul vantului ce-ti trece prin parul lung si savureaza mireasma primaverii ce-ti ajunge pana in cele mai ascunse locuri ale sufletului.Descopera detaliile mult cautate in firele de nisip care-ti cad constant din mana cea plapanda si incearca sa vezi numai lucrurile bune in valurile ce se sparg calm la mal.Refugiaza-ti mintea in largul marii, in spatiul dintre nori si apa si elibereaza-ti trupul de toate lucrurile negative ce te apasa.Ofera-ti cateva momente sa-ti cladesti visele care-ti aduc pe buze zambetul acela molipsitor.Apoi construieste-ti increderea de care ai nevoie pentru a te avanta mai departe in joc.Poti sa si zbori daca vrei,doar cu puterea mintii, detasandu-te de viata ta cea terna.Uita de timp, ore, minute sau secunde si invaluieste-te in infinit. Fii raza calda si blanda de soare chiar si in mijloc de noapte, sfidand luna si intunericul pe care doar stelele il mai strapungeau.Atinge apogeul unei fericiri calme, de nepatruns si bucura-te de fiecare moment din aceasta, astfel incat sa poti trece peste dificultatile viitoare mult mai usor, asteptand momentul cand iar te vei contopi cu cea mai buna parte din tine.


Nu stiu ce m-a apucat.Probabil ca asta mi-as dori sa mi se intample mie acum.Sa am ocazia sa ma eliberez de toate prostioarele din cap si sa imi schimb sufletul si gandirea de " haine".