Sa astept libertatea care urmeaza a-mi fi inmanata peste trei saptamani ca sa-mi construiesc fericirea? Oricum e singura mea speranta. N-am alta alternativa.
Meanwhile, inca renunt la vise si sunt nehotarata pana peste cap, tot cu tusea ce ma tine de doua luni si ... dezamagita, mai mult de mine decat de cei din jur, ca-ntotdeauna.
Poate mi-ar trebui si-o doza de vama, plaja, poze multe, libertate pentru macar 2 zile, ca sa trec mai usor peste astea 3 saptamani, dar nu cred c-o sa am parte.
Altceva, mi-ar mai trebui o minte noua, self-esteem si ganduri pozitive si mai rau e ca mi se tot repeta ca numai eu pot sa schimb chestia asta. It kills me!Deja mi-a intrat prea adanc in cap faptul ca I'm weak and fragile si ca nu ma pot lupta cu mine, nu o sa scap prea curand de obsesia asta.
Si poze din uichend, de cand traiam cu falsa impresie ca mi-e bine:
3 comentarii:
Ti-am raspuns, e aiurea ca nu exista un reply to, am sa-ti pun blogul in blogroll la mine ;)
frumoase pozele...sper ca o sa-ti fie mai bine, e o stare ingrozitoare aia de incertitudine.
oh, si cum te asteptai sa-ti fi raspuns? :)
I'm honored to hear that. :)
Trimiteți un comentariu